1ra-771/2013 — huliganismul

1ra-771/2013 — huliganismul (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-771/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

21 august 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș și Andrei Harghel,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Butescu Tudor în numele inculpatei Dedova Alexandra, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 26 martie 2013, în cauza penală

privind-o pe

Dedova Alexandra Valentin, născută la 24

februarie 1982, originară și domiciliată în r-nul

Căușeni, s. Taraclia.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.04.2012 - 24.01.2013;

Instanța de apel: 15.02.2013 - 26.03.2013;

Instanța de recurs: 18.06.2013 – 21.08.2013.

C O N S T A T Ă :

recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 287 alin. (1) CP, cu stabilirea

pedepsei sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce

constituie 4000 mii lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ceban N. împotriva inculpatei

Dedova A., a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la Dedova A. în

beneficiul părții vătămate, a prejudiciului moral în sumă de 1500 lei. În rest, în

partea încasării prejudiciului material, acțiunea civilă a fost respinsă.

A., la 14.03.2011, în jurul orelor 08.00, aflîndu-se în incinta Liceului Ștefan cel

Mare și Sfînt din s. Taraclia, r-nul Căușeni, a inițiat un conflict cu cet. Ceban N., în

prezența mai multor persoane și exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate a maltratat-o

pe Ceban N., cauzîndu-i acesteia dureri fizice, astfel, încălcînd grosolan ordinea

publică.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) CP, adică acțiuni intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

avocatul Butescu T. în numele inculpatei Dedova A.

3.1 În apelul declarat de partea vătămată s-a solicitat casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Căușeni din 24.01.2013, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Dedova A. să-i

fie aplicată o pedeapsă mai aspră și, de asemenea, să fie admisă integral acțiunea

civilă înaintată de partea vătămată.

3.2 În apelul declarat de avocatul Butescu T. în numele inculpatei Dedova A.,

s-a solicitat casarea totală a sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit căreia acțiunile lui Dedova A. să fie încadrate în prevederile art. 78

alin. (1) și art. 354 Cod Contravențional, dar nu conform art. 287 alin. (1) CP, așa

cum a fost înaintată învinuirea de acuzatorul de stat și menținută de instanța de fond.

inculpata Dedova A., a fost respins ca tardiv, iar apelul declarat de partea vătămată

Ceban N. a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței Judecătoriei Căușeni

din 24 ianuarie 2013, fără modificări.

apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a concluzionat că inculpata Dedova A. a săvîrșit infracțiunea de

huliganism.

De asemenea, instanța de apel a considerat că corect s-a dispus încasarea de la

inculpata Dedova A., în folosul părții vătămate Ceban N., prejudiciului moral cauzat

prin infracțiune în valoare de 1500 lei, deoarece conform prevederilor art. 1423 alin.

(1) CC, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul vinovăției autorului prejudiciului, dacă vinovăția este

o condiție a răspunderii și măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate.

Totodată, Colegiul a apreciat ca corect a fost dispusă respingerea acțiunii civile

în ceea ce privește încasarea prejudiciului material invocat de partea vătămată, dat

fiind că cerințele formulate în această parte poartă un caracter declarativ și nu au

suport probatoriu.

Colegiul penal a mai reținut că instanța de fond a examinat posibilitatea

reparării prejudiciului cauzat sănătății părții vătămate Ceban N., în lipsa probelor

care dovedesc mărimea acestuia, reieșind din cele invocate de ultima, precum că

fiind însărcinată, în urma maltratării de către inculpata Dedova A. și-a pierdut fătul.

2

Astfel, fiind constatat cu certitudine că acțiunile de maltratare a părții

vătămate de către inculpata Dedova A. s-au limitat doar la tragerea de păr a acesteia,

iar din raporturile de expertiză medico-legale nr. 076/D-2011 din 04.04.2011 și nr.

159/D-2011 din 21.06.2011, s-a constatat că între acțiunile inculpatei și vătămările

cauzate părții vătămate nu există legătură cauzală. Mai mult, pentru vătămările

indicate mai sus a fost deja atras la răspundere penală o altă persoană, Dedov V.,

prin sentința judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2012, în sarcina căruia și sunt puse

despăgubirile pentru aceste leziuni corporale.

În atare circumstanțe, criticele invocate de partea vătămată în apelul declarat ,

inclusiv și la măsura de pedeapsă, stabilită inculpatei, au fost respinse, ca nefondate,

cu menținerea sentinței atacate.

5.1 Cu referire la apelul declarat de avocatul Butescu T. în numele inculpatei

Dedova A., instanța de apel a constatat că acesta a fost depus peste termen, deoarece

sentința în cauza a fost pronunțată integral la 24.01.2013, în ședința fiind prezentă și

inculpata Dedova A și avocatul acesteia T. Butescu, iar termenul și modul de atac al

acesteia le-au fost explicate de către instanța de fond. Apelul însă, a fost depus doar

la 19 martie 2013, cînd cauza era deja pusă pe rolul instanței de apel, pentru

examinarea apelului declarat de partea vătămată Ceban N.

Explicațiile apelantei precum că întîrzierea depunerii apelului este condiționată

de faptul că copia sentinței motivate i-a fost înmînată doar la 06.03.2013, nu pot

servi ca temei de a considera apelul depus în termen, deoarece din materialele

cauzei rezultă că sentința a fost redactată integral la momentul pronunțării, adică la

data de 24.01.2013, moment din care și curge termenul de apel, și nu de la

momentul înmînării copiei de pe sentința redactată, cum invocă apelanta. Or, în

conformitate cu prevederile ar. 402 alin. (1) CPP, termenul de apel este de 15 zile de

la data pronunțării sentinței integrale, dacă lege nu dispune altfel.

ordinar, în care solicită casarea sentinței Judecătoriei Căușeni din 24.01.2013 și

deciziei Curții de Apel Bender din 26.03.2013 în privința lui Dedova A., cu

dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia acțiunile

inculpatei să fie încadrate în prevederile art. 78 alin. (1) și art. 354 Cod

Contravențional și să fie respinsă integral acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Ceban N.

Recurentul consideră că instanțele ierarhic inferioare, eronat au interpretat

legea materială la calificarea acțiunilor inculpatei Dedova A., conform prevederilor

componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (1) CP.

Astfel, prima instanță nu a delimitat huliganismul ca infracțiune penală și

huliganismul ca simplă contravenție, iar legislația în vigoare stabilește că

delimitarea se face ținîndu-se seama de gravitatea încălcării ordinii publice, care se

determină prin cumulul circumstanțelor cauzei, inclusiv locul și metodele săvârșirii

3

faptelor ilicite, intensitatea și durata lor. Or, de către instanța de judecată nu a fost

stabilit cu certitudine întreruperea procesului educațional, nefiind probat faptul

neîncălcării ordinii publice nemijlocit în incinta clasei unde învață copiii părților,

ceea ce se confirmă și de învățătoarea Șveț N., care a declarat că la apariția cerții în

clasă între părți le-a făcut observație și părțile au ieșit din clasă. După aceasta au

început deja orele. Apoi părțile ieșind din clasă s-au îndreptat spre ieșirea din liceu

și ca urmare a înjosirii inculpatei de către partea vătămată cu cuvinte necenzurate,

ultima a reacționat, circumstanțe asupra cărora instanța nu s-a pronunțat. În urma

cerții dintre părți a fost deranjată doar o persoană, servitoarea Cucta M., la

observația căreia părțile au încetat acțiunile. Conflictul a avut loc deși într-un loc

public după sens, dar într-un spațiu închis fără a crea mare deranj, copii aflîndu-se la

ore în acel interval de timp.

În ceea ce privește acțiunea civilă, recurentul consideră că instanța neîntemeiat

a stabilit cuantumul prejudiciului material, urmînd ca asupra acestuia să se expună

instanța în ordinea procedurii civile.

În drept, recursul declarat se întemeiază pe prevederile art. 61, 401, 420, 422,

425, 424, 427 alin. (1) pct. 8), 12), 428, 429, 430 CPP.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare

a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) CPP, și anume, că fapta săvîrșită

de inculpată nu întrunește elementele infracțiunii iar instanțele ierarhic inferioare i-

au dat faptei săvîrșite o încadrare juridică greșită.

Pornind de la dispozitivul deciziei pronunțate de instanța de apel, se constată că

Colegiul penal al Curții de Apel Bender a dispus respingerea apelului declarat de

inculpata Dedova A., ca depus peste termen.

Potrivit art. 415 alin.(1) lit. a) CPP, instanța de apel, judecînd cauza în ordine

de apel, este în drept să respingă apelul, menținînd hotărîrea atacată, dacă acesta a

fost depus peste termen și, în atare situație, instanța de apel nu examinează

legalitatea și temeinicia apelului, adică nu verifică în fapt și în drept hotărârea

atacată, ceea ce înseamnă că, la respingerea apelului ca depus peste termen nu are

loc un control asupra fondului cauzei iar sentința rămâne definitivă de la data

4

expirării termenului de apel.

Astfel, Colegiul penal verificînd legalitatea deciziei instanței de apel,

concluzionează că, ultima întemeiat a respins apelul inculpatei Dedova A., ca depus

peste termen, pentru următoarele considerente.

Conform art. 402 alin. (1) CPP și pct. 6.1. al Hotărîrii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea

cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările și completările ulterioare,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

În același context se menționează și prevederile art. 231 alin. (3) CPP raportate

la explicațiile pct. 6.5 din Hotărîrea Plenului sus-numită, în care se specifică că la

calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu

posibilitatea prelungirii termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează

să se sfîrșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de apel, nu se ia în

calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Or, la calcularea termenului de apel determinant este constatarea momentului

de la care începe să curgă acesta. Termenul începe să decurgă pentru părțile care au

fost prezente la pronunțarea hotărîrii, din ziua următoare în care aceasta a fost

pronunțată.

De asemenea, Colegiul penal menționează că potrivit Recomandării nr. 37 cu

privire la pronunțarea hotărîrilor judecătorești în procesul penal, pentru părțile care

nu s-au prezentat la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință de conținutul

hotărîrii motivate la data pronunțării.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Sutter v Elveția, a

considerat că exigența de publicitate a deciziilor nu trebuie neapărat să ia forma

unei lecturi în voce a hotărîrii în cazul cînd hotărîrea este publicată, înmînată sau

expediată părților. De la data pronunțării hotărîrii începe a curge termenul de

exercitare a căii de atac.

La caz, se constată că apelul declarat de avocatul Butescu T., în numele

inculpatei Dedova A., a fost depus la 19 martie 2013, în instanța de apel, fiindu-i

aplicat număr de intrare 6-1/570.

Din textul deciziei instanței de apel rezultă că, inculpata a depus apelul peste

termenul legal de 15 zile reglementat de art. 402 alin. (1) CPP, acesta fiind respins

ca tardiv, deoarece sentința Judecătoriei Căușeni din 24.01.2013, a fost pronunțată

integral în cadrul ședinței de judecată din aceeași zi, la care au fost prezenți atît

inculpata cît și avocatul acesteia, și, ulterior, copia sentinței motivate i-a fost

expediată inculpatei la 08.02.2013 (f.d.310).

Cu referire la solicitarea inculpatei de a fi repus în termen apelul declarat, din

considerentele că întîrzierea depunerii apelului este condiționată de faptul că copia

sentinței motivate i-a fost înmînată doar la 06.03.2013, instanța de apel a apreciat că

5

aceste declarații nu pot servi ca temei de a considera apelul depus în termen, dat

fiind că din materialele cauzei rezultă că sentința a fost redactată integral la

momentul pronunțării, adică la data de 24.01.2013, moment din care și curge

termenul de apel, și nu de la momentul înmînării copiei de pe sentința redactată,

cum invocă apelanta.

Instanța de recurs asupra acestei chestiuni constată că, în dosar lipsesc careva

acte confirmatoare, cu referire la primirea sentinței redactate de către inculpată la

data de 24.01.2013, sau informarea părților despre redactarea ulterioară a sentinței.

Însă, potrivit recipisei semnate de către procuror, ultimul specifică că a primit

copia sentinței redactate la data de 24 ianuarie 2013.

La fel, se reține că apelul părții vătămate Ceban N., a fost declarat la

07.02.2013, fiind înregistrat în Judecătoria Căușeni cu nr. 614 și care a fost apreciat

ca declarat în termenul prevăzut de lege, de către instanța de apel.

Or, cu toate că inculpata susține că nu a primit copia sentinței motivate în

cadrul ședinței din 24.01.2013, din scrisoarea de expediere a Judecătoriei Căușeni,

se constată că copia sentinței motivate, a fost expediată inculpatei la adresa sa de

domiciliu la data de 08.02.2013, iar apelul a fost depus de ultima abia la 19.03.2013,

astfel, fiind vădit depășit termenul legal de declarare a apelului.

Prin urmare, instanța de apel, corect a statuat că termenul de declarare a

apelului de 15 zile, curge pentru inculpată de la data de 24.01.2013, iar declarînd

apel la 19.03.2013 (f.d.288), inculpata a omis termenul legal, cu toate că a solicitat

repunerea în termen, însă fără a proba cele invocate privind omisiunea termenului de

utilizare a căii de atac - apelul.

Mai mult, la caz, se reține că în recursul declarat, inculpata nici nu contestă

soluția instanței de apel, în sensul respingerii apelului pe motiv că a fost depus peste

termen.

Art. 420 CPP, stipulează că recursul este o cale ordinară de atac care poate fi

folosită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului cauzei de către instanțele

inferioare. Potrivit alin.(4) al aceluiași articol – nu pot fi atacate cu recurs sentințele

în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului.

În apel, precum și în recurs, nu se invocă motive întemeiate ce au determinat

întîrzierea declarării apelului, astfel, instanța de apel fiind în imposibilitate să repună

în termen apelul.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile expuse în pct. 7-7.1 din Hotărîrea

Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel //Buletinul CSJ a RM 7/10, 2006, în care se specifică că

conform art. 403 CPP, repunerea în termen a apelului reprezintă mijlocul procesual

prin care titularul dreptului de apel, care nu a putut declara apel din cauze

independente de voința lui, este repus în dreptul din care fusese decăzut după

expirarea termenului de apel.

6

Repunerea în termen se operează doar avînd prezente două condiții cumulative:

întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate: calamitate naturală, accident,

boală ș.a., pe care apreciindu-le, instanța de apel va constata dacă situația invocată

de apelant constituie în mod efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului.

Admiterea repunerii în termen produce efectul apelului declarat în termen. În caz

contrar, apelul va fi respins.

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege. Termenul respectiv este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost

declarat după expirarea termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat peste

termen, cu excepția cînd întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Conform art.230 alin.(2) CPP, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

La caz, Colegiul penal reține că motive care ar fi oferit temei de repunere în

termen a apelului declarat de inculpata Dedova A., nu s-au constatat, atît de instanța

de apel cît și cea de recurs.

Mai mult, se menționează că, în cazul în care partea care a omis termenul de

declarare a apelului este obligată să prezinte dovezi instanței prin care să-și

argumenteze temeinicia omisiunii respective. Colegiul penal apreciază că simplul

fapt al invocării repunerii în termen, nu poate fi apreciat ca o scuză pentru apelant

privitor la omisiunea termenului prevăzut exhaustiv de legea procesual penală.

Totodată, din textul recursului se constată că recurentul, contestă decizia

instanței de apel în ceea ce privește acțiunea civilă, considerînd că instanța

neîntemeiat a stabilit cuantumul prejudiciului material, urmînd ca asupra acestuia să

se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Colegiul penal apreciază drept nefondate și lipsite de temei criticele

recurentului sub acest aspect, fiindcă s-a respins apelul declarat de avocatul T.

Butescu în numele inculpatei Dedova A., ca tardiv, cu menținerea sentinței

Judecătoriei Căușeni din 24 ianuarie 2013, fără modificări.

În consecință, Colegiul penal conchide că lipsesc temeiurile prevăzute de art.

427 CPP, care pot fi obiect de examinare în instanța de recurs.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Butescu Tudor în

numele inculpatei Dedova Alexandra, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 26 martie 2013, în cauza penală privind-o pe Dedova Alexandra

Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 august 2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Andrei Harghel

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

8