1ra-1049/2013 — art. art. 27, 186 alin. 2 lit. b,d, CP

Dosarul nr. 1ra-1049/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 29 mai 2013 și sentinței

Judecătoriei Căușeni din 18 martie 2013, de către inculpatul,

Veste Vasile Luca, născut la 22 februarie 1977, originar și

domiciliat r-l Căușeni, s. Zaim.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art. art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

a fost admisă și s-a încasat de la Veste V.L. în beneficiul părții vătămate, Șaban I.V.

suma de 10 775 lei.

Acțiunea civilă a parții vătămată, Șaban I., privind încasarea venitului ratat

cauzat prin infracțiunea săvîrșită, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

avînd înțelegere prealabilă cu alte persoane, a încercat să sustragă pește din iazul

arendat de Șaban I., în s. Zaim r-l Căușeni, pentru a-l vinde. Astfel, Veste V.L., a

intrat în iaz pentru a scoate plasele de pescuit pește, pe care anterior le-a instalat, iar

în acel moment a fost depistat de arendașul iazului. Tot atunci, partea vătămată

Șaban I., a observat pe malul iazului un bărbat, care a fugit. Iar inculpatul, pentru a

nu fi prins, a ieșit la alt mal al iazului, ascunzîndu-se printre copaci, deoarece Șaban

I., îi urmărea să-i prindă. Prin urmare, Veste V.L., n-a reușit să-și realizeze pînă la

capăt intenția de sustragere a peștelui, deoarece partea vătămată l-a prins în

momentul cînd inculpatul, împreună cu altă persoană neidentificată, strîngeau

plasele cu pește, fiind speriat cu strigăte și împușcături, adică din cauze

independente de voința lui.

1

Astfel, prin acțiunile sale ilegale, Veste V.L. a săvîrșit tentativa de sustragere a

peștelui, care aparține lui Șaban I., cauzîndu-i părții vătămate o daună materială

considerabilă în sumă de 10 775 lei.

aplicarea unei pedepse mai blînde, cu suspendare condiționată a executării acesteia,

invocînd că nu este vinovat, dar este de acord să achite prejudiciul material părții

vătămate și să se împace cu ea. A mai indicat, că are la întreținere 3 copii minori și

mamă în etate.

respins apelul și menținută sentința.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a conchis că Veste V.L.

a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal –

tentativa de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două sau

mai multe persoane, cu cauzarea de daune considerabile părții vătămate.

Împrejurările au fost constatate din totalitatea de probe acumulate pe cauza penală,

fiind corect apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborări lor, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Indiferent de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta a fost dovedită

prin declarațiile părții Vătămate Șaban I., martorilor Puhalschi S., Nicolenco A.,

Nicolenco S., Moroșian N., Andrieș M., Damaschin S., Damaschin E. La fel vinovăția

inculpatului a fost dovedită și prin probele cercetate și analizate de instanța de fond:

actul de cîntărire a peștelui, depistat în plasele scoase din iazul arendat de Șaban I.,

din 04.09.2010 (f.d. 11); certificat de înregistrare a Gospodăriei Țărănești pe numele

lui Șaban Ion și certificat privind prețul peștelui de specia crap, tolstolob, amur alb

(f.d. 36-37); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică din

06.09.2010 (f.d. 12-23); schema de amplasare a iazurilor arendate de Șaban I. (f.d.

219); procesul-verbal de examinare a telefonului mobil de model „Nokia” depistat și

ridicat de la fața locului din 20.09.2010 (f.d. 38); ordonanța de recunoaștere drept

corp delict din 15.09.2010 (f.d. 30); ordonanța de recunoaștere drept corp delict din

20.09.2010 (f.d. 39); ordonanța de ridicare și încheierea Judecătoriei Căușeni din

22.09.2010 (f.d. 52-53); descifrările convorbirilor telefonice ridicate de la SA

„Orange” (f.d. 54-58); informația SA „Moldtelecom” din 14.09.2010 (f.d. 173);

ordonanța din 17.09.2010 de recunoaștere drept corpuri delicte (f.d. 41-42); raportul

de expertiză medico-legală a corpurilor delicte (investigații biologice) nr. 754 din

13.10.2010 (f.d. 95-98); ordonanța privind disjungerea materialelor cauzei din

22.03.2011 (f.d. 141).

În opinia instanței de apel, instanța de fond corect a ținut cont la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-i o pedeapsă corectă,

echitabilă și legală în corespundere cu art. 7, 75 Cod penal. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată a ținut cont de caracterul și gradul

2

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite și motivul acesteia, că este una mai puțin gravă

potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, de personalitatea inculpatului, acesta anterior a

mai fost condamnat, a săvîrșit o nouă infracțiune în stare de recidivă. Astfel, corect

s-a conchis că Veste V.L., nu a mers pe calea corijării, iar reeducarea și corijarea

inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de societate. La fel, de către

instanța de fond, corect la stabilirea pedepsei penale, au fost aplicate prevederile art.

82 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a determinat prejudiciul real

suportat de către partea vătămată și a admis acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului material real, incasînd din contul inculpatului în beneficiul părții

vătămate Șaban I. suma de 10 775 lei, iar acțiunea civilă în partea compensării

venitului ratat cauzat prin infracțiune, corect a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, deoarece

pe parcursul desfășurării urmăririi penale, partea vătămată nu a prezentat careva

acte, probe, în confirmarea acestui capăt de cerință.

hotărîrilor adoptate pe caz, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat,

invocînd că:

- fapta săvîrșită de el nu întrunește elementele infracțiunii;

- nu a fost dovedit în cadrul urmăririi penale, că plasele îi aparțin și au fost

instalate de el;

- nu este clar care este obiectul material;

- toate dubiile, care n-au fost înlăturate, urmează a fi interpretate în favoarea

inculpatului.

al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Alin. (2) al art. 427 Cod de procedură penală stipulează că, temeiurile pentru

recurs menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Din recursul supus judecării, se întrevede că inculpatul nu este de acord cu

faptul, că în acțiunile sale persistă elementele infracțiunii și nu au fost înlăturate

toate dubiile privind vinovăția sa, și ca urmare acesta solicită achitarea sa, temei care

se regăsește în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs remarcă că, în apelul său inculpatul a

solicitat numai aplicarea unei pedepse mai blînde, exprimîndu-și intenția de a

3

restitui prejudiciul cauzat părții vătămate, fără a contesta prezența elementelor

infracțiunii ce i se încriminează, în acțiunile sale și aprecierea probelor ce au fost

administrate la caz.

Analizînd cele menționate, Colegiul stabilește că dezacordul privind prezența

în acțiunile sale a elementelor infracțiunii imputate, a fost invocată direct în faza

procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat împotriva sentinței. Astfel,

partea nemulțumită de soluție adoptată în prima instanță, declarînd apelul, nu a

invocat critica menționată de ilegalitate, ea fiind invocată direct în faza procesuală a

recursului, ceea ce contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală. Deci, motivele invocate de recurent, nu au constitut obiect de discuție în

instanța de apel, astfel, nu este în drept să le invoce în recurs.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde.

Sub acest aspect, Colegiul reține că instanța de fond și de apel, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenței,

atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de

judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre

vinovăția lui Veste V.L., în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 186 alin.

(2) lit. b), d) Cod Penal, să fie justă și întemeiată.

Astfel, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, și anume:

declarațiile părții vătămate Șaban I., martorilor Puhalschi S., Nicolenco A., Nicolenco

S., Moroșian N., Andrieș M., Damaschin S., Damaschin E., cît și înscrisurile analizate

în textul deciziei instanței de apel și menționate în pct. 5 al prezentei decizii.

Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Instanțele de fond și apel, just au stabilit, avînd în vedere conglomeratul de

probe, că acțiunile intenționate ale inculpatului au fost curmate, din cauze

independente de voința acestuia, și anume că a fost descoperit de proprietarul

iazului în timpul săvîrșirii faptei infracționale, prin urmare acțiunile sale nu și-au

produs efectul scontat.

Referitor la argumentul recurentului, precum că lipsește obiectul material,

instanța de recurs îl consideră neîntemeiat, dat fiind faptul că acesta a fost stabilit de

către organul de urmărire penală și instanțele de judecată, și anume bunul care are o

existență materială, în rezultatul muncii omului, dispune de valoare materială și cost

determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor, în speța în cauză peștele

mort 306 kg - în rezultatul amplasării plaselor de prins pește (217 kg specia crap, 60

kg - tolstolob, 29 kg - amur alb), în valoare totală de 10 775 lei, cît și 83 de pești de

specia crap, 21 – specia tolstolob și 12 – specia amur alb, pește viu.

4

Instanța de recurs, constată că recursul declarat de inculpat de fapt este o cerere

de reapreciere a probelor pe caz, ceea ce nu este prevăzut ca temei de recurs în

norma stipulată de art. 427 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele enunțate, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de

recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 29 mai 2013 și sentinței Judecătoriei Căușeni din

18 martie 2013, de către inculpatul Veste Vasile Luca, în propria sa cauză penală, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2013.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

5

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6