1ra-1041/2013 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1041/2013 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-1041/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Victor Potlog, în numele inculpatului Belinschi Vladislav Leonid și inculpatul

Bulbaș Vasile Tudor, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18

decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2013, în

cauza penală în privința lui

Bulbaș Vasile Tudor, născut la 20 octombrie 1991, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, str. Vaslui, 15,

Belinschi Vladislav Leonid, născut la 20 septembrie 1988,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Podul Înalt,

8/1, ap.33.

C O N S T A T Ă :

V.T. și Belinschi V.L. au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, fiecare.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Bulbaș V.T. și Belinschi V.L.

în beneficiul lui Cerici Radu prejudiciul moral în mărime a cîte 5000 lei fiecare, iar în

partea prejudiciului material acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

în comun acord cu Belinschi V.L. și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire

penală, aflîndu-se în mun. Chișinău, str. M. Dragan 28, pe teritoriul adiacent barului

"Stuhărie", din intenții huliganice, fiind în stare de ebrietate alcoolică, încâlcind grosolan

ordinea publică, adică regulile sociale și morale de convețuire, exprimînd o vădită lipsă

de respect față de societate, i-au aplicat cet. Cerici R., lovituri cu pumnii și cu picioarele

peste diferite regiuni ale corpului. Acțiunile acestora fiind curmate de către agenții de

securitate a localului.

Tot ei, în continuarea acțiunilor huliganice, au blocat ușile automobilului de serviciu

al cet. Cerici R., de model Dacia Logan cu n/î CPI 989 și au început să lovească în

autovehicol. Astfel, cet. Cerici R. a fost nevoit să pornească automobilul pentru a se

ascunde de agresori. În continuîarea acțiunillor sale criminale și dorind prelungirea

acestora exprimate prin încălcarea ordinii publice, au urcat în automobilul de model

"Mercedes Sprinter" cu n/î BLCV 056 și urmărindu-l pe cet. Cerici R., la intersecția str.

Vărzaru-Buzescu au tamponat automobilul ultimului, deteriorînd geamul automobilului

în care se afla partea vătămată, l-au scos forțat din automobil și i-au aplicat multiple

lovituri cu pumnii și cu picioarele peste diferite regiuni ale corpului. In rezultatul

1

acțiunilor violente lui Cerici R., în conformitate cu raportul de expertiză medico-legală nr.

3082/D din 23 noiembrie 2011, i-a fost cauzată vătămare corporală medie.

Acțiunile inculpaților Bulbaș V.T. și Belinschi V.L., au fost calificate în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, care, prin conținutul lor se deosebesc

printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe persoane.

partea laturii penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpaților să le fie stabilită pedeapsa de 3 ani

închisoare fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea

apelului s-a invocat blîndețea pedepsei aplicate, din motivul neatingerii scopului

prevăzut de art. 61 CP.

3.1 Sentința a fost contestată și de către avocatul Chitroacă T. în numele inculpatului

Bulbaș V.T., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea potrivit

modului stabilit pentru prima instanță a unei noi hotărâri de achitare, invocînd:

- procurorul a încălcat prevederile art. 283 CPP, în situația în care în cursul urmăririi

penale au apărut temeiuri pentru schimbarea sau completarea învinuirii, acesta urma să

înainteze o nouă învinuire;

- instanța a pus la baza sentinței probe care nu au fost cercetate în ședința de

judecată;

- acuzarea în discursul său nu s-a referit la nici o probă care ar confirma învinuirea

inculpatului Bulbaș V.T.;

- instanța de judecată a pronunțat integral sentința de condamnare, prin ce a încălcat

prevederile art. 384 CPP;

- materialele cauzei confirmă faptul că inculpații nu au participat la conflictul din

08.11.2011;

- declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și contravin probelor prezentate de

acuzare și a circumstanțelor obiective.

3.2 Sentința a fost contestată și de către avocatul Potlog V. în numele inculpatului

Belinschi V.L., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea potrivit

modului stabilit pentru prima instanță a unei noi hotărâri de achitare, invocînd

argumente identice, cu cele din apelul apărătorului Chitroacă T, descrise în pct. 3.1 al

prezentei decizii.

respinse apelurile declarate, cu menținerea sentinței contestate fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, audiind opiniile

participanților la proces, cercetând materialele penale în raport cu argumentele invocate,

consideră apelurile declarate ca nefondate și pasibile de a fi respinse.

Analizînd și verificînd probele pe caz din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de al coroborării lor, instanța

de apel a indicat incontestabil prezența vinovăției lui Bulbaș V.T. și Belinschi V.L. în

comiterea infracțiunii prevăzute de pe art. 287 alin. (2) lit. b) CP și anume „huliganismul,

adică acțiuni intenționate ce încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de

respect față de societate, care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie

săvârșită de mai multe persoane".

2

Instanța de apel a conchis că nu și-a găsit confirmare argumentul apelanților

referitor la faptul că partea vătămată era în stare de ebrietate, agresiv, le-a accidentat

automobilul și ei au fost nevoiți să-i spargă geamul și să-1 scoată afară, din considerentele

că contravin probelor prezentate și circumstanțelor obiective ale cauzei, în special

declarațiilor martorilor care erau la fața locului și care au confirmat faptul că partea

vătămată era lovită, și-a pierdut cunoștința, și inculpații în mod forțat i-au spart geamul.

Mai mult ca atât, declarațiile inculpaților sunt contradictorii, menționând că au fost

nevoiți să spargă geamul automobilui părții vătămate, ca mai apoi Bulbaș V.T să

menționeze că 1-a spart întîmplător cu cotul mîinii.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond nu a încălcat, la examinarea cauzei

prevederile art. 384 CPP, deoarece sentința se bazează doar pe acele probe care au fost

prezentate de părți și cercetate în cadrul judecării cauzei, martorii audiați la urmărirea

penală, declarațiile cărora au fost puse la baza sentinței de condamnare, au fost audiați

nemijlocit și în cadrul ședinței de judecată, cu respectarea normelor legale, cu avertizare

de răspundere penală, fapt ce nu pune la îndoială veridicitatea acestora.

Cât ține de apelul acuzatorului de stat, în latura pedepsei, instanța de apel l-a

considerat nefondat și pasibil de a fi respins, deoarece potrivit prevederilor art. 61 CP,

scopul pedepsei penale este restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum

și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, atât de inculpați cât și de către alte persoane.

Aplicarea pedepsei penale are drept scop conștientizarea de către inculpat a celor comise,

reîntoarcerea și reîncadrarea acestuia în societate, inculpatul urmează să fie convins că

respectarea legii penale este o necesitate și că numai astfel el va putea evita aplicarea față

de sine a altor pedepse penale.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită este una

legală, in limitele legii și corespunde personalității inculpaților. La aplicarea pedepsei

instanța de fond a ținut cont de multiple date privind personalitatea lor, de

circumstanțele care agravează și atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de art. 76-78

CP. Astfel, instanța de fond corect a ținut cont de prevederile menționate, stabilindu-le o

pedeapsă legală, care va duce la corectarea și reeducarea lor.

numele inculpatului Belinschi V.L., care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare, invocînd că:

- procurorul a încălcat prevederile art. 283 CPP, în situația în care în cursul urmăririi

penale au apărut temeiuri pentru schimbarea sau completarea învinuirii, acesta urma să

înainteze o nouă învinuire;

- instanța a pus la baza sentinței probe care nu au fost cercetate în ședința de

judecată;

- probele pe caz dovedesc neparticiparea inculpaților la conflict;

- declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și contravin probelor prezentate de

acuzare și a circumstanțelor obiective.

5.1 Hotărîrile adoptate pe caz sunt contestate și de către inculpatul Bulbaș V.T., care

solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocîndu-se

temeiuri identice cu cele invocate în recursul avocatul Potlog V., descrise în pct. 5 al

prezentei decizii.

3

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Așa cum rezultă din verificarea actelor dosarului, instanța de apel, în baza evaluării

proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării judecătorești și a

celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în ședințele de judecată,

a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpaților Bulbaș V.T. și Belinschi V.L. și

încadrarea juridică a faptelor comise de către aceștea în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, pentru ce s-a dispus condamnarea lor.

Examinînd hotărîrle atacate în baza criticilor formulate, Colegiul constată

neîntemeiate recursurile declarate, conform considerentelor ce se vor dezvolta:

Mai întîi, este de menționat că toate argumentele invocate de recurenți au fost

invocate și în instanța de apel, ca urmare fiind examinate detaliat de instanța de apel.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a reținut că instanța de fond

a pus la baza sentinței de condamnare probe la care au avut acces părțile procesului

penal, iar motivele invocate de inculpați și apărătorii acestora, cât privește nevinovăția lor

în comiterea infracțiunii imputate, au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească în

instanța de fond, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma

principiului contradictorialității și nemijlocirii.

Instanța de apel just a constatat că declarațiile inculpaților privind nevinovăția lor în

cele incriminate, nu coroborează și nu se completează cu materialele cauzei, ba mai mult

vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate, martorilor Cebotari Sofia, Golban

Natalia, Borșci Svetlana, Arsenii Galina, Arsenii Natalia, Sînchetru Vitalie, Ivanovici

Vladimir, Chiu Dumitru, Arsenii Alexandru, Gusan Radu.

Astfel, instanța de apel corect a concluzionat că nu are motive de a pune la îndoială

cele declarate de partea vătămată și martori, în situația în care declarațiile lor sunt

consecutive, au o succesiune logică și sunt confirmate inclusiv prin: plângerea cet. Cerici

R. din 18.11.2011; informația serviciului 902 cu nr. 10802 din 08.11.2011; informația

serviciului 903 cu nr. 10806 din 09.11.2011; procesul verbal de confruntare între Cerici R.

și Belinschi V.L.; procesul de confruntare între Cerici R. si Bulbaș V.T.; procesul verbal de

confruntare între Cerici R. și Gusan R.; procesul-verbal de ridicare întocmit în baza

ordonanței respective din 10.04.2012; raportul de expertiză medico-legală nr. 3082/D din

23.11.2011.

Apreciind probele expuse din punct de vedere al pertinenței, concludenții, și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, conform propriei

convingeri, formate în rezultatul examinării sub toate aspectele, în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, în opinia instanței de recurs, instanța de apel întemeiat a

concluzionat că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal pe deplin dovedită.

4

Așadar, instanța de apel întemeiat a menționat că acțiunile inculpaților corect au fost

încadrate în dispoziția art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece probele la care face

trimitere instanța de fond și puse la baza sentinței, sunt certe pentru a face concluzie

incontestabilă că acțiunile ilegale ale inculpaților sunt în legătură cauzală cu acțiunile de

înjosire, prin cuvintele necenzurate adresate părții vătămate, încălcarea ordinii publice și

tulburarea liniștii publice.

Deasemenea, totalitatea probelor administrate la urmărirea penală și cercetate în

ședința instanței de judecată dovedesc cu certitudine încălcarea grosolană de către

inculpați a ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect, necuviință,

neobrăzare, comportare batjocoritoare, exprimată prin înjosire a onoarei și demnității

părții vătămate, prin încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice.

Colegiul atestă că concluzia instanței de apel cu referire la prezența intenției

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate este una întemeiată, deoarece aceasta este

confirmată prin șirul de probe enumerat mai sus, ce coroborează între ele și careva

divergențe între declarațiile părții vătămate, martorilor, cît și în materialele cauzei, care ar

trezi dubii, nu au fost reținute, ceea ce dovedește faptul că în situația dată, nu sunt

întrunite condițiile necesare pentru achitarea inculpaților de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, argumentele aduse de către avocați în interesele

inculpaților în apelurile lor au făcut obiectul cercetării în instanța de fond și nu și-au găsit

confirmarea, sentința fiind una legală motivată și întemeiată.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel, invocînd Jurisprudența CEDO (Garcia

Ruis v. Spania, Helle v. Finlanda), corect a statuat că argumentele invocate în apel au

constituit deja obiectul de examinare în instanța de fond, care s-a pronunțat asupra

acestora, adoptînd o hotărîre legală, întemeiată și motivată, de aceea, instanța de apel

întemeiat și-a însușit argumentele instanței de fond, argumente fundamentate în fapt și în

drept, amplu prezentate în hotărîrea atacată, nefiind necesară reluarea acestora,

constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile

constituționale ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin

erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.

În același context, Colegiul menționează că deși art. 6 § 1 al Convenției obligă

instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că acest lucru nu

impune un răspuns detaliat la fiecare argument în parte (Van de Hurk v. the Netherlands).

Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate varia în

funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor cauzei (Hiro Balani

v. Spain).

Colegiul specifică că nu și-a găsit confirmare motivul de critică, cu privire la

necercetarea în ședința de judecată a probelor, deoarece în ședința instanței de fond la

etapa finisării cercetării judecătorești inculpații și apărătorii acestora au declarat că

„completări nu au” (f.d. 47 v.2), iar în instanța de apel nu a fost invocată necesitatea

administrării de noi probe, precum și n-au fost formulate cereri privind cercetarea

suplimentară a probelor administrate în prima instanță, solicitînd doar “verificarea probelor

din dosar” (f.d.99 v.2).

În ceea ce privește aspectul de ilegalitate invocat de către recurenți, privind

încălcarea prevederilor art. 283 Cod de procedură penală, Colegiul constată că acesta este

5

neîntemeiat, din motivul că analizînd fapta descrisă în actul învinuirii și fapta constatată

de instanțele de judecată, se evidențiază că esența faptei este una și aceeași, iar

necoincidența totală a acestora nu poate constitui temei pentru a desființa o hotărîre

judecătorească. Astfel, în cazul supus judecării nu este prezentă situația în care au apărut

temeiuri pentru schimbarea sau completarea învinuirii, și ca urmare înaintarea unei noi

învinuiri.

În recursurile ordinare declarate, hotărîrile recurate sunt criticate, prin prisma

temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și 8) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul analizînd cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, constată că o hotărîre judecătorească este supusă casării, în temeiul

acestui punct cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Însă Colegiul

constată că, în cauză, instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de

procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat. De asemenea, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că

aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat și decizia adoptată cuprinde

toate motivele pe care se întemeiază soluția, și motivarea soluției nu contrazice

dispozitivul hotărîrii. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Nici motivul de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

nu este incident în cauză, conform căruia, hotărîrea instanței de apel conține o eroare de

drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde. Însă, aceste temeiuri nu sunt prezente la examinarea recursurilor în cauză,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurenți.

De asemenea, Colegiul reține că în recursurile declarate este criticată aprecierea

incorectă și unilaterală de către instanțele de judecată a probelor administrate pe caz, însă

argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de

recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond

și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele

menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii

procesuale penale, cea ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar

dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare

ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurenți nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate pe caz și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Victor Potlog, în

numele inculpatului Belinschi Vladislav Leonid și inculpatul Bulbaș Vasile Tudor,

împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 decembrie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2013, în cauza penală în privința

lui Belinschi Vladislav Leonid și Bulbaș Vasile Tudor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7