1ra-369/2013 — art. 309-1 alin. 1, 327 alin. 1, 332 alin. 1CP

1ra-369/2013 — art. 309-1 alin. 1, 327 alin. 1, 332 alin. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-369/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Iurie Diaconu, Vladimir Timofti,

judecând în ședință publică recursul ordinar declarat de către avocatul,

Croitor Alexei, în numele părții vătămate Cucu Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2012, în cauza penală în

privința lui

Bobuțac Valeriu Gheorghe, născut la 10 aprilie 1968,

originar s. Hancăuți r-l Edineț, domiciliat mun.

Chișinău str. V. Cheltuială, 7 ap. 17.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi, avocatul Croitor Alexei și partea vătămată

Cucu Alexandru, care s-au pronunțat pentru admiterea recursului în sensul în care

a fost declarat.

Avocatul Burlacu Silviu și inculpatul Bobuțac V.G., s-au pronunțat pentru

respingerea recursului.

C O N S T A T Ă :

V.G. a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 309 1

alin. (3) lit. c), 327 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Cucu Alexandru a fost respinsă, ca neîntemeiată.

la 08 aprilie 2009, în jurul orei 15.00, fiind persoană cu funcție de răspundere și

îndeplinind obligațiunile funcționale ale inspectorului principal al Serviciului

combatere traficului de persoane al Secției Poliție Criminală a Comisariatului

General de Poliție al mun. Chișinău, aflîndu-se în biroul de serviciu nr. 214 al CGP

mun. Chișinău, din str. Tighina, 6, urmărind obținerea informației de la Cucu A.,

privind recunoașterea vinei în participarea activă a acestuia la dezordinile în masă

din 07-08 aprilie 2009, din mun. Chișinău, ar fi aplicat constrîngerea psihică și l-a

impus pe cet. Cucu A. să recunoască faptul încălcării ordinii publice și ultragierea

colaboratorilor de poliție.

1

Astfel, Bobuțac V.G., abuzînd de funcția sa, vîrsta fragedă a lui Cucu A.,

precum și cunoștințele insuficiente ale acestuia în domeniul juridic, l-a indus în

eroare, promițîndu-i, că în cazul recunoașterii vinei în comiterea contravențiilor

administrative prevăzute de art. 1745 alin. (1) și 1746 alin. (1) al Codului cu privire la

contravențiile administrative (red. 1985), instanța îi va aplica o amendă, în caz

contrar va fi arestat.

La rîndul său, Cucu A. neavînd posibilitatea de a contacta un avocat, rude sau

alte persoane, a fost nevoit să acționeze împotriva voinței și conștiinței sale, scriind

o explicație, în care a indicat faptul că, el s-a comportat grosolan în public și s-a

exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa colaboratorilor de poliție.

În continuare, Bobuțac V.G. pentru a avea temei juridic de a legaliza aflarea lui

în comisariat peste noapte, a falsificat documente oficiale, și anume: procesul-

verbal cu privire la constatarea contravenției administrative și procesul-verbal de

reținere administrativă pe numele lui Cucu A.

Astfel, Cucu A. s-a aflat ilegal în arestul poliției de la 08 aprilie 2009 ora 16 00,

pînă la 09 aprilie 2009, ulterior fiind arestat administrativ până la 17 aprilie 2009,

fapt prin care intereselor publice, precum și intereselor și drepturilor persoanei

fizice i-au fost cauzate daune în proporții considerabile.

Așa dar, Bobuțac V.G. ar fi săvîrșit abuzul de serviciu, adică folosirea

intenționată de către o persoană cu funcție de răspundere a situației de serviciu, în

alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice, adică infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod Penal.

2.1. Tot el, a fost învinuit de către organul de urmărire penală, de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 309 1 alin. (3) lit. c) Cod penal, adică la 09 aprilie 2009,

Bobuțac V.G. acționînd cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul

Afacerilor Interne, împreună cu alte persoane la momentul de față neidentificate,

intenționat, a comis acte de tortură asupra cet. Cucu A., în următoarele împrejurări:

La 09 aprilie 2009, ora 09 05, Cucu A. fiind deținut în Centrul de Arest

Administrativ al CGP mun. Chișinău, a fost ridicat în biroul nr. 214 al CGP mun.

Chișinău, unde, Bobuțac V.G. urmărind scopul de a obține date privind

participarea activă a lui la dezordinile în masă din 07 aprilie 2009, din preajma

clădirii Parlamentului și Președinției, în coparticipație cu alți colaboratori de poliție

neidentificați, i-au aplicat acte de tortură.

Astfel, Bobuțac V.G. aderînd la actele de tortură comise de persoane

neidentificate, urmărind scopul generării victimei a sentimentului de frică,

acționînd intenționat în vederea cauzării unei suferințe fizice i-a aplicat lui Cucu

A.lovituri cu piciorul în regiunea exterioară și interioară a piciorului stâng și drept

mai jos de genunchi, după care, a luat un baston de cauciuc, și i-a aplicat lovituri în

regiunea exterioară a ambelor brațe între umăr și cot și, apoi i-a aplicat lovituri cu

același baston în regiunea interioară a ambelor picioare, mai sus de genunchi. Deci,

lui Cucu A. i-au fost cauzate suferințe fizice.

2.2. Tot el, a fost învinuit de către organul de urmărire penală de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, precum că urmărind alte

2

interese personale, de a obține informații de la Cucu A.,privind participanții la

dezordinile în masă din 07-08 aprilie 2009, precum și justificarea reținerii lui Cucu

A. în CGP mun. Chișinău, ar fi comis falsul în acte publice în următoarele

împrejurări:

La 08 aprilie 2009, în jurul orei 15 00, Bobuțac V.G. fiind în serviciu și

îndeplinind obligațiunile sale funcționale, aflându-se în biroul de serviciu 214 al

CGP al mun. Chișinău, din str. Tighina, 6, știind cu certitudine că Cucu A. nu a

admis careva abateri de la legislație, dar pentru a avea temei juridic de a legaliza

aflarea în comisariat peste noapte a lui Cucu A., ar fi introdus în documente

oficiale, și anume, în procesul-verbal cu privire la constatarea contravenției

administrative și procesul-verbal de reținere administrativă, date vădit false,

precum că Cucu A. a ultragiat și opus rezistență colaboratorilor de poliție.

Astfel, în urma pretinsului fals în actele publice săvârșit de către Bobuțac V.G.,

partea vătămată Cucu A. ar fi fost plasat ilegal în arestul poliției, începând cu 08

aprilie 2009, ora 16 00 până la 09 aprilie 2009, ora 1140.

În baza falsului în actele publice, comis de Bobuțac V.G., conform deciziei

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 aprilie 2009 (D. Popovici), Cucu A. a

fost sancționat administrativ la 15 zile de arest în baza art. 1746 Codului cu privire

la contravențiile administrative (red.1985), ulterior, această hotărîre a fost casată

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2009, cauza fiind remisă la o

nouă examinare, iar prin decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 mai

2009, procesul administrativ intentat în baza art. 174 5 și 174 6 alin.(1) Codului cu

privire la contravențiile administrative (red.1985) a fost încetat, din lipsa în

acțiunile lui Cucu A. a faptului contravenției administrative.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia

Bobuțac V.G. să fie condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. c), 327 alin. (1), 332 alin.

(1), cu aplicarea art. 84 Cod penal la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții pe un

termen de 5 ani.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că prima instanță neîntemeiat

a adoptat sentința de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, incorect apreciind probele administrate, precum și caracterul acțiunilor

săvîrșite de inculpat, deoarece partea acuzării a prezentat suficiente probe, care

confirmă vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunilor imputate, care nu au fost

apreciate la justa valoare, și anume: declarațiile părții vătămate Cucu A., a

martorului Buruiană S., și actele cauzei: procesul-verbal de confruntare între partea

vătămată Cucu A. și bănuitul Bobuțac V.G. din 25 noiembrie 2009, raportul de

expertiză medico-legală nr.2885/D din 23 noiembrie 2009, extrasul din fișa medicală

nr. 1135 al RCTV „Memoria”, procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții

vătămate Cucu A. din 06 noiembrie 2009, procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 21 octombrie 2009, registrul de evidență a

persoanelor arestate administrativ în CAA al CGP mun. Chișinău.

3

3.1. Partea vătămată Cucu A., de asemenea a declarat apel, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Bobuțac V.G. să fie condamnat în baza art.

3091 alin. (3) lit. c), 327 alin. (1), 332 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei

solicitate de acuzatorul de stat și admiterea integrală a acțiunii civile, invocînd că

vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin de probele administrate la caz,

concluzia instanței privind contradictorialitatea declarațiilor părții vătămate este

eronată, instanța ilegal a admis demersul inculpatului și a anexat materialele foto și

video la dosar, este neîntemeiat refuzul instanței de a admite ca probă fișa medicală

nr. 1135, aprecierea eronată de către instanță a probelor anexate la dosar.

2012, apelurile declarate, au fost respinse, ca nefondate,

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, interogînd

suplimentar inculpatul, partea vătămată și cercetînd probele scrise, și anume:

procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Cucu A. și Bobuțac V. din 25

noiembrie 2009, raportul de expertiză medico-legală nr. 2885/D din 23 noiembrie

2009, procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții vătămate Cucu A. la locul

infracțiunii din 23 octombrie 2009, procesul-verbal cu privire la contravenție în

privința lui Cucu A. întocmit la 08 aprilie 2009, registrul de evidență a persoanelor

arestate administrativ în IDP al CGP mun. Chișinău, consideră că concluziile

instanței de fond privind achitarea inculpatului de sub învinuirile imputate din

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunilor, sînt legale și întemeiate.

La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a pus la baza

soluției de achitare declarațiile inculpatului care a negat faptele imputate, susținînd

că nu dînsul l-a maltratat pe Cucu A., nu a aplicat careva metode interzise de lege

față de Cucu A., considerînd că învinuirile aduse în adresa sa de către A. Cucu, este

o formă de răzbunare și o metodă de a se eschiva de la răspunderea, ce urma să o

suporte pentru acțiunile sale ilegale.

Instanța de apel a relevat că, s-a presupus întemeiat, că leziunile primite de

către A. Cucu puteau fi provocate în cadrul participării violente și active la

evenimentele din 07 aprilie 2009.

Totodată, instanța just a menționat că, prin probele administrate și examinate

în urma cercetării judecătorești nu s-a confirmat faptul că anume inculpatul l-a

maltratat pe A. Cucu la 09 aprilie 2009 în biroul 214.

Cojocaru care, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare,

pe motiv că instanțele judecătorești au dat o apreciere unilaterală circumstanțelor

constatate, punînd la baza sentinței de achitare declarațiile inculpatului, care

urmau a fi apreciate critic, totodată ignorînd un șir de probe prezentate de partea

acuzării care, fiind pertinente și concludente confirmă vinovăția lui Bobuțac V.G. în

comiterea infracțiunilor imputate.

2012, s-a decis inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

4

În motivarea sa instanța de recurs a menționat că instanța de apel, judecînd

apelurile, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele

administrate la dosar, a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată, a verificat

și cercetat actele cauzei, declarațiile martorilor care, fiind coroborate cu înscrisurile

anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că

vina inculpatului Bobuțac V.G. în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3091

alin. (3) lit. c), 327 alin. (1), 332 alin. (1) Cod penal, nu este dovedită, menținînd

sentința de achitare pe aceste capete de învinuire.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și

unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal, instanța de

recurs a menționat că Curtea de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate

pe caz, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele, a

argumentat detaliat, cu trimitere la legile respective, de ce s-au respins probele ce

au fost aduse în confirmarea învinuirii inculpatului. Toate probele administrate au

primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel

rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Instanța de recurs a menționat că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de fond

și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un control

asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept material și

de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de

instanța de apel, care se efectuează numai în limita temeiurilor formulate în recurs

și numai în acest aspect este competentă a se expune.

Prin urmare, instanța de recurs a constatat ca întemeiate concluziile instanței

de fond și de apel referitor la achitarea inculpatului, concluzii care, detaliat sînt

motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele a probelor

administrate în cauză.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în

sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelurilor declarate. Autorul recursului nu

aduce careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată,

dimpotrivă argumentele invocate de procuror repetă întocmai argumentele expuse

anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

Astfel, instanțele de judecată corect au reținut în acest sens prevederile art. 8

și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de condamnare se adoptă

numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată. O

sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

vătămate Cucu A. a depus recurs ordinar, prin care a solicitat repunerea în termen

a recursului, casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

ianuarie 2012, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, invocînd ca

temei pentru repunere în termen a recursului faptul că, partea vătămată nu a fost

informat despre redactarea deciziei, iar avocatul recurentului a luat cunoștință cu

decizia contestată la 21 decembrie 2012. Ca temei pentru recurs este invocat art. 426

5

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumente invocate de partea vătămată în apel. Vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate se dovedește prin probele

administrate la dosar, instanța de apel nu a motivat decizia de menținere a poziției

instanței de fond privind refuzul de admitere ca probă a fișei medicale nr. 1135,

instanțele au refuzat să admită concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.

2885/D, instanțele și-au argumentat poziția sa pe circumstanțele de participare a

părții vătămate la evenimentele de dezordine în masă în aprilie 2009. De asemenea

recurentul invocă precum că în hotărîrile instanțelor se face referire la faptul că

leziunile constatate la partea vătămată puteau surveni în rezultatul participării

acestuia la acțiunile violente din 07.04.2009, însă, conform declarațiilor personalului

IDP al CGP, nu se admite plasarea persoanelor reținute în IDP cu leziuni corporale.

La momentul plasării în IDP al CGP, la 08.04.2009, partea vătămată nu avea careva

leziuni. Instanța de apel n-a reparat eroarea admisă de instanța de fond privind

respingerea procesului-verbal de verificare la fața locului a declarațiilor părții

vătămate, instanțele au neglijat declarațiile confirmate documentar, de aflare în

decurs de 6 ore a părții vătămate în biroul inculpatului, în sentință nu se face

referire la declarațiile martorului acuzării Buruiană S.

temeinicia hotărîrii recurate, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul declarat urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit art. 421 Cod de procedură penală (în red. Legii nr. 248 din 14.03.2005),

coraportat la art. 401 Cod de procedură penală (în red. Legii nr. 114 din 22.05.2008,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să

declare recurs ordinar. Astfel, partea vătămată fiind în drept să declare recurs

ordinar, în ce privește latura penală.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală (în red. Legii nr. 122

din 14.03.2003), este de 2 luni de la data pronunțării deciziei, dacă legea nu dispune

altfel, iar în cazul redactării deciziei – de 2 luni după înștiințarea în scris a părților

despre semnarea deciziei redactate de toți judecătorii completului de judecată.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Reieșind din materialele cauzei, avocatul Croitor A. a încheiat contractul de

acordare a asistenței juridice în instanța de apel și recurs cu partea vătămată Cucu

A. la 20 ianuarie 2011, ceea ce se confirmă prin mandatul nr. 0030667 din 20

ianuarie 2012 (f.d. 27 v.3).

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 25 ianuarie 2012 (f.d. 33

v.3), la pronunțarea dispozitivului deciziei și explicarea termenului și modalității

de atac a deciziei în instanța ierarhic superioară nu s-a prezentat partea vătămată

Cucu A., însă s-a prezentat apărătorul părții vătămate Croitor A., astfel,

6

neprezentarea părții vătămate, în opinia instanței de recurs, nu-l îndreptățește la

depunerea recursului peste termen.

Totodată, conform comunicării Curții de Apel Chișinău, la 16 februarie 2012,

părților pe acest dosar, inclusiv părții vătămate și apărătorului acestuia, li s-a adus

la cunoștință despre redactarea procesului-verbal și a deciziei pe cauză (f.d. 61, v.3).

Potrivit mențiunii de pe Borderoul documentelor, aflate în dosarul în cauză,

apărătorul părții vătămate Croitor A. a făcut cunoștință cu deciziile Curții de Apel

Chișinău din 25 ianuarie 2012 și Curții Supreme de Justiție din 27 iunie 2012 la data

de 21 decembrie 2012.

Recursul ordinar de către avocatul Croitor A. a fost depus la 20 ianuarie 2013,

reieșind din data de pe ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul, prin care s-a

realizat expedierea recursului (f.d. 98, v.3).

Invocînd doctrina si practica judiciară, Colegiul reține că căile ordinare de atac

sunt supuse unor condiții nu numai de fond, ci și de formă, în rîndul cărora pe

primul plan se situează cele legate de termenul de folosire a lor.

Astfel, Colegiul lărgit reține că termenul de recurs este un termen procesual

legal, deoarece durata lui este stabilită prin lege. El nu poatefi nici lungit, nici

scurtat de instanța de judecată. El fiind absolut și avînd un caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea

procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În cazul atacării hotărîrilor judecătorești de către părți în proces, cu apel,

recurs, recurs ordinar sau recurs în anulare, care pot depune actul procedural

inclusiv la oficiul poștal prin scrisoare recomandată, momentul depunerii acestor

contestații se consideră data depunerii la oficiul poștal.

Conform art. 399 alin. (2) Cod de procedură penală (în red. Legii nr. 44 din

06.03.2008), în cazul redactării sentinței părților li se comunică în scris despre

semnarea sentinței redactate și, la cererea acestora, li se înmânează copia.

Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că,

comunicarea Curții de Apel Chișinău privind redactarea procesului-verbal și a

deciziei sale a fost expediată părților pe dosar la 16 februarie 2012 (f.d. 61, v.3).

Declararea recursului de către procuror la 23 martie 2012 (f.d. 65-81, v.3) confirmă

faptul expedierii tuturor participanților la proces a comunicării, precum și faptul

recepționării acesteia de către părți. Deci faptul declarării recursului de către partea

vătămată la 20 ianuarie 2013, cu întârziere aproximativ de 1 an, nu poate fi

considerat ca întemeiat. Mai mult ca atît, la pronunțarea dispozitivului deciziei în

instanța de apel, avocatul Croitor A. a participat, ceea ce presupune că apărătorul

fiind specialist în domeniul juridic, cunoștea de termenii de redactare a unei decizii,

care nici pe aproape nu puteau constitui 11 luni.

Astfel, Colegiul concluzionează că termenul de 2 luni pentru depunerea

recursului ordinar de către partea vătămată a expirat, depășindu-l cu 9 luni, iar

motive care ar fi oferit temei de a considera că recursul a fost depus în termen nu

sunt, mai mult ca atît, recurentul la argumentarea cerinței de repunere în termen,

nu a prezentat careva motive întemeiate ce l-ar îndreptăți în depunerea recursului

7

cu întîrziere de 9 luni, adică nu a indicat careva impedimente ce l-ar fi pus în

imposibilitate de a face cunoștință cu dosarul și cu decizia instanței de apel

redactată, sau a fost lipsit de dreptul de a ataca decizia în termenul legal.

În același context Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotarîrea în

cauza Ghirea versus Moldova din 26 iunie 2012 (cererea nr. 15778/05), a constatat că

a avut loc violarea articolului 6 § 1 din Convenție, unde s-a menționat că, este

incontestabil că perioada de atac începe să curgă atunci cînd instanța de judecată a

informat părțile despre faptul că sentința este motivată. În speță, instanța națională

a suspendat termenul de atac în favoarea statului, deoarece procurorul responsabil

de caz a fost în concediu. În acest sens Curtea a notat că, reclamantul a fost

dezavantajat față de acuzare, care putea extinde termenul legal de prescripție.

Curtea reiterează că principiul egalității armelor – care reprezintă unul din

elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil - presupune ca fiecare parte

beneficiază de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul, în condițiile care nu

ar pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă parte.

În continuare, Curtea a constatat că, interpretarea oferită de către instanțele

judecătorești naționale prevederilor legale aplicabile în această cauză a avut un

efect incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul

6 al Convenției, deoarece interpretarea oferită de către instanțele judecătorești

naționale a permis statului, care a fost reprezentat de către procuror, să declare un

apel în pofida expirării termenului de prescripție.

Așadar, Colegiul lărgit, în urma examinării hotărîrii menționate și a actelor

cauzei în raport cu motivele invocate de recurent, conchide că recursul declarat de

avocatul Croitor A. este tardiv.

Colegiul atestă că, în cazul în care o parte a procesului penal, din proprie

inițiativă nu a realizat un drept procesual, care poate fi exercitat într-un anumit

termen, odată cu scurgerea acestui termen se epuizează și dreptul respectiv. Mai

mult, fiecare participant la proces singur trebuie să țină cont de termenii de atac, în

cadrul examinării cauzei în procesul penal.

Colegiul evidențiază la acest capitol și faptul că, orice participant la proces nu

trebuie să abuzeze de drepturile sale procesuale în detrimentul drepturilor altui

participant la proces.

În același context, Colegiul reține că conform prevederilor art. 6 CEDO

judecarea cauzelor privitoare la un drept civil sau o acuzație penală, așa cum aceste

noțiuni au fost definite prin jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg,

urmează să fie efectuată în termen rezonabil. Deci în evitarea încălcării termenului

rezonabil de soluționare a cauzeli penale, instanța de recurs constată că prin

respingerea recursului dat nu s-a lezat dreptul părților la un proces echitabil, la caz

dreptul inculpatului.

Reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul constată că, termenul de 2 luni

pentru depunerea recursului ordinar de către partea vătămată a expirat, iar motive

care ar fi oferit temei de a considera că recursul a fost depus în termen nu sunt, prin

urmare, recursul referitor la aspectele de procedură se consideră neîntemeiat.

8

penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul, Croitor

Alexei, în numele părții vătămate Cucu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2012, în cauza penală în privința

lui Bobuțac Valeriu Gheorghe, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

(semnătură) Iurie Diaconu

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

9

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

Dosarul nr. 1ra-369/2013

O P I N I E S E P A R A T Ă

a judecătorului Ghenadie Nicolaev

(Conform art. 340 alin.(3) Cod de procedură penală pe cauza penală în privința lui

Bobuțac Valeriu Gheorghe)

28 mai 2013 mun. Chișinău

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 mai

2013, a fost respins ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul, Croitor

Alexei, în numele părții vătămate Cucu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2012, în cauza penală în privința lui

Bobuțac Valeriu Gheorghe, cu menținerea hotărîrii contestate, din motiv că recursul

menționat a fost depus peste 9 luni după înștiințarea în scris a părților despre

semnarea deciziei redactate, iar motive care ar fi oferit temei de a considera că

recursul a fost depus în termen nu sunt, mai mult ca atît, recurentul, la argumentarea

cerinței de repunere în termen, nu a prezentat careva motive întemeiate ce l-ar

îndreptăți în depunerea recursului cu întîrziere de 9 luni, adică nu a indicat careva

impedimente ce l-ar fi pus în imposibilitate de a face cunoștință cu dosarul și cu

decizia instanței de apel redactată, sau a fost lipsit de dreptul de a ataca decizia în

termenul legal.

Cu concluzia dată nu sunt de acord din următoarele considerente:

Consider că recursul a fost depus în termen din motiv că conform mențiunii de

pe Borderoul documentelor, aflate în dosarul în cauză, reprezentantul părții vătămate,

avocatul Alexei Croitor a făcut cunoștință cu deciziile Curții de Apel Chișinău din 25

ianuarie 2012 și Curții Supreme de Justiție din 27 iunie 2012 la data de 21 decembrie

2012, iar alte probe, la materialele cauzei, precum că partea vătămată a recepționat

decizia instanței de apel, nu sunt.

Consider că prezenta cauză penală urma să fie examinată în fond, cu admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare

deoarece în dosar există probe ce confirmă faptul maltratării părții vătămate.

Pe această linie de analiză, îmi exprim dezacordul cu colegii din completul de

judecată pe marginea judecării cauzei în ordine de recurs.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expun și semnez prezenta

opinie separată în cauza dată, care o anexez la dosar.

Judecător Ghenadie Nicolaev

10