1ra 588/13 — Art. 290 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 21 decembrie 2012, Ioniță Veaceslav a fost condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt, că Ioniță Veaceslav în perioada de timp și în circumstanțe nestabilite de urmărirea penală, contrar prevederilor Legii nr. 110-XIII din 18.05.1994, cu privire la arme, fără a dispune de autorizația de deținere și procurare a munițiilor, a intrat în posesia a 18 cartușe militare, ce se referă la categoria munițiilor cu lovitură centrală, calibru 7,62 mm și 7,92, cu miez de oțel, confecționate industrial, destinate pentru efectuarea tragerii din pistoale-mitralieră Kalașnicov „AK 47”, „AKM 47” și „AKMS 47”, pe care le-a păstrat la domiciliul său din satul Bobeica, raionul Hîncești, pînă la 09 aprilie 2012, cînd în cadrul efectuării percheziției au fost depistate și ridicate de către colaboratorii de poliție. 1

Inculpatul Ioniță Veaceslav a contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat următoarele: - la baza învinuirii înaintate au fost puse ca probe: procesul-verbal de percheziției din 09.04.2012; declarațiile colaboratorilor de poliție, cît și rezultatele raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1452 din 03.05.2012, probe, ce urmează a fi declarate nule. Procesul-verbal de percheziție din 09.04.2012, nu a fost întocmit la locul percheziției, fiind întocmit de o persoană (locotenent de poliție Bucur Nicolae), care conform probelor examinate și celor stabilite în instanța de fond nu a participat sau asistat la percheziție; - că probele administrate la dosar sunt contradictorii și urmau a fi apreciate critic de către instanța de fond și tratate în favoare inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ioniță Veaceslav, cu menținerea sentinței. 4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, probele pe cauza dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, care confirmă vinovăția inculpatului Ioniță Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal și vinovăția acestuia se dovedește pe deplin prin următoarele probe:  declarațiile martorilor Sevastian Andrei (f.d. 107-110), Blișceac Alexandru (f.d. 119-122), Ciubotaru Pavel (f.d. 114-117) și Bucur Nicolae (f.d. 111-113);  raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1452 din 03.05.2012 (f.d. 20-23);  procesul-verbal de percheziție din 09.04.2012 (f.d. 14). Argumentele invocate de inculpat cu referire la nulitatea procesului- verbal de percheziție și, că dînsul a predat munițiile benevol, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, purtînd un caracter declarativ, deoarece modul de predare benevolă este reglementat în anexa la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne cu privire la aprobarea Instrucțiunii de recepționare, examinare tehnică, balistică și autorizare a armelor și munițiilor predate benevol din posesie legală, nr. 97 din 27.04.2007. Potrivit prevederilor acesteia, pentru predarea benevolă și înregistrarea armei sau munițiilor din posesie ilegală, cetățeanul, se prezintă cu arma sau munițiile la inspectorul pentru autorizări din cadrul comisariatului teritorial de poliție de la locul de trai, depune cerere de înregistrare a armei sau 2 munițiilor, predă arma sau munițiile, asupra cărui fapt, se întocmește un proces-verbal. Astfel spus, instanța de fond corect a reținut că în fapt n-a existat procedura de predare benevolă a munițiilor, astfel munițiile au fost depistate în urma percheziției efectuate de către colaboratorii de poliție la domiciliul inculpatului Ioniță Veaceslav. Instanța de apel, a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de scopul și de criteriile individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod penal, cît și de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal și corect a concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei în limitele sancțiunii prevăzute de legea penală pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsă sub formă de amendă.

Avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Ioniță Veaceslav, invocînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a atacat cu recurs ordinar sentința instanței de fond și decizia instanței de apel, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ioniță Veaceslav să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, pe motiv că instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită probelor administrate pe dosar și verificate în ședința de judecată, - probe care nu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. 5.1. În motivarea cerințelor sale, avocatul recurent a invocat că:  procesul-verbal întocmit la 05 aprilie 2012, cu privire la contravenția administrativă în baza art. 361 alin. (1) Cod contravențional este nul, deoarece acesta nu a fost adus la cunoștință lui Ioniță Veaceslav și nu s-a stabilit agentul constatator care l-a întocmit, fiind încălcate prevederile art. 422 Cod contravențional, or acest proces-verbal a permis admiterea de către judecătorul de instrucție a demersului întru efectuarea percheziției la domiciliul lui Ioniță Veaceslav, iar potrivit art. 445 Cod contravențional un atare proces-verbal este lovit de nulitate;  în cadrul percheziției la domiciliul inculpatului Ioniță Veaceslav, organul de urmărire penală a admis un șir de încălcări de procedură penală în partea constatării, consemnării, fixării celor stabilite în cadrul percheziției, astfel falsificînd probele;  procesul-verbal al percheziției din 09.04.2012, urmează a fi declarat nul, deoarece a fost întocmit nu la locul percheziției, fiind întocmit de o persoană (locotenent de poliție Bucur Nicolae) care nu a participat la efectuarea percheziție;  declarațiile martorilor Sevastian Andrei, Bucur Nicolae, Ciubotaru Pavel și Blișceac Alexandru, urmau a fi apreciate critic de către instanța de fond și nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare, acestea fiind contradictorii, referitor la predarea benevolă a munițiilor de către inculpat, la 3 modalitatea efectuării percheziției, găsirii cartușelor, cît și consemnări rezultatelor percheziției;  potrivit procesului-verbal de percheziție au fost depistate 18 cartușe, însă acestea nu au fost examinate cu participarea unui specialist și nu au fost descrise caracteristicele fiecărui obiect în parte, iar conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 152 din 03.05.2012 (f.d.20-22), expertul a indicat că au fost examinate 19 cartușe.

Verificînd argumentele invocate de avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Ioniță Veaceslav, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele considerente. 6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în caz, în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. 6.2. Colegiul penal, reține că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Ioniță Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, pedeapsa fiindu-i corect stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal. Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5.1. al prezentei decizii, prin care se susține că inculpatul Ioniță Veaceslav nu se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, - acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrile atacate în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) CPP, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în prezenta cauză este vădit neîntemeiat. La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului se evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției inculpatului Ioniță Veaceslav, or motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 CPP, astfel, criticele formulate de 4 recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate ca fiind ilegale. Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform concluziei Curții Europene pentru Drepturile Omului (Hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. 6.3. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d. 152-156) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea apelului declarat de inculpatul Ioniță Veaceslav, a respectat întocmai prevederile art. 415, 417 CPP, astfel întemeindu- și concluziile sale pe probele legal administrate și verificate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată, iar partea apărării n-a solicitat audierea suplimentară a martorilor, fiind audiat pe viu inculpatul Ioniță Veaceslav. Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor adoptate în prezenta cauză penală și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat de avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Ioniță Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Ioniță Veaceslav împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 21 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2013, în cauza penală privindu-l pe Ioniță Veaceslav, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 19 iunie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Iurie Diaconu 5