1ra-234/2019 — art.287 alin.3 CP

1ra-234/2019 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-234/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Moraru Veaceslav și de avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului

Moraru Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Moraru Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Moraru Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat:

 în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea, în baza art. 65 Cod penal, de

dreptul de a deține arme de foc pe un termen de 3 ani;

 în baza art. 155 Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu privarea, în baza art.

65 Cod penal, de dreptul de a deține arme de foc pe un termen de 3 ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Moraru Veaceslav i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea, în baza art. 65 Cod penal, de dreptul de a deține arme de foc pe un

termen de 3 (trei) ani.

Veaceslav, la 03.03.2016, aproximativ orele 19:30, în stradă, în fața gospodăriei lui

Pisarencu Gheorghe, acesta, fiind în stare de ebrietate, profitând de un pretext

neînsemnat, încălcând grosolan ordinea publică, cu obrăznicie deosebită,

exprimându-se cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor persoane, având arma

de model „Baikal MP- 153 12x76”, intenționat i-a amenințat pe Pisarencu Gheorghe,

1

Pisarencu Diana, Popescu Andrei, Plop Andrei și Rotari Ruslan, cu aplicarea armei, în

cazul în care nu vor intra în ograda lui Gh. Pisarencu, după care a ridicat arma cu

țeava îndreptată în sus și a efectuat două împușcături, producându-le acestora

sentimente de neliniște și vulnerabilitate.

Tot el, la 03.03.2016, aproximativ ora 19:40, în fața gospodăriei lui Pisarencu

Gheorghe, acesta, fiind în stare de ebrietate urmărind scopul intimidării și

influențării psihice a persoanelor aflate în stradă, după ce din intenții huliganice a

efectuat cu arma de vânătoare de model „Baikal MP-153 12x76”, în prezența mai

multor persoane, două împușcături în sus, a îndreptat apoi arma în direcția lui

Pisarencu Gheorghe, Pisarencu Diana, Popescu Andrei, Plop Andrei și Rotari Ruslan

și i-a amenințat cu moartea și vătămarea gravă a integrității corporale și sănătății,

amenințări care au fost sesizate de ultimii drept reale și în orice moment existând

pericolul realizării acestei amenințări din momentul când Moraru Veaceslav a

efectuat două împușcături în aer.

Acțiunile inculpatului Moraru Veaceslav au fost încadrate în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanei, cu aplicarea

armei pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății și în baza art. 155 Cod

penal după semnele calificative: amenințarea cu omor și vătămarea gravă a

integrității corporale și a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei

amenințări.

acesteia, încetarea procesului penal în privința sa învinuit în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de 155 Cod penal, în baza art. 109 Cod penal din motivul împăcării

părților, cu liberarea de răspunderea penală, pe acest capăt de învinuire, totodată

achitarea de sub învinuirea în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivare a invocat lipsa unui proces echitabil, menționând că, urmărirea

penală a fost efectuată cu abuzuri din partea ofițerilor prin ascunderea și falsificarea

de probe, iar instanța de fond neîntemeiat a refuzat audierea în cadrul procesului a

doi martori solicitați de partea apărării, fiind audiați doar martorii solicitați de

partea acuzării.

2017 apelul declarat de inculpatul Moraru Veaceslav a fost admis, casată parțial

sentința, și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, după cum urmează:

Procesul penal în privința lui Moraru Veaceslav învinuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de 155 Cod penal a fost încetat în baza art. 109 Cod penal, din

motivul împăcării părților, cu liberarea de răspunderea penală, pe acest capăt de

învinuire.

Moraru Veaceslav a fost considerat condamnat în baza art.287 alin. (3) Cod

penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate au fost menținute.

2

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Moraru Veaceslav de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 155 și 287 alin. (3) Cod penal.

5.1. Referitor la învinuirea imputată în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea

infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de

probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către instanța

de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță a

făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

Astfel că, argumentele inculpatului-apelant precum că, fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii de huliganism, au fost considerate absolute neîntemeiate și

nejustificate, or instanța a relevat că, trăsătura esențială a huliganismului este

încălcarea grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față

de societate, prin care a comis acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de

către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității personalității,

încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice.

Analizând în cumul probatoriul administrat, instanța de apel a conchis că

instanța de fond corect a apreciat că, în speța dedusă judecății, locul derulării

evenimentelor a fost determinat ca fiind în stradă, conflictul a fost unul de durată, iar

acțiunile inculpatului au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii

publice și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind justificată și aprecierea

instanței de fond precum că, faptele antisociale pe care inculpatul le-a săvârșit în

public, indignând publicul. Inițial, inculpatul a început cu proferarea a numeroase

cuvinte și expresii injurioase și a amenințat peroanele prezente în fața gospodăriei

părții vătămate Pisarencu Gheorghe, cu exercitarea actelor de violență împotriva lor,

adică că-i va împușca dacă nu intră imediat în ograda gospodăriei lor, solicitând

expres celor prezenți să se conformeze cerințelor sale, în scopul de a le înfrânge

convingerile în amiabila soluționare a oricărei situații de conflict și de a-și manifesta

propria bravură.

Astfel, instanța de apel a conchis că, actele și gesturile, cuvintele jignitoare

proferate și amenințările învinuitului Moraru Veaceslav au fost de natură să aducă

atingere bunelor moravuri, să creeze indignare și dezaprobarea celor din jur. Dovadă

că, aceste fapte antisociale au ajuns la cunoștința publicului este momentul că mai

multe persoane, prin depozițiile făcute, s-au arătat indignați de acțiunile inculpatului.

Exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate din partea inculpatului

s-a manifestat prin aceea că, prin acțiunile lui au fost atinse interesele legitime ale

3

mai multor persoane care se aflau la locul infracțiunii de a conviețui în liniște și

siguranță.

5.2. La fel, instanța de apel a considerat necesar de a fi respinse ca nefondate,

argumentele inculpatului, precum că, instanța de fond neîntemeiat a refuzat audierea

în cadrul procesului a doi martori solicitați de partea apărării, fiind audiați doar

martorii solicitați de partea acuzării; urmărirea penală a fost efectuată cu abuzuri din

partea ofițerilor prin ascunderea și falsificarea de probe; lipsa unui proces echitabil,

or, aceste invocări nu și-au găsit confirmare în cadrul examinării cauzei date.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că din materialele dosarului

se atestă că, instanța de fond nu a respins vreun demers al inculpatului și

apărătorului acestuia de a fi audiați doi martori, numele cărora nici nu este indicat de

către inculpat, or instanța de fond i-a explicat acestuia că atunci când va fi asigurată

prezența martorilor solicitați atunci vor putea fi audiați (f.d.227, vol. II).

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în ședința de judecată a instanței

de fond, inculpatul Moraru Veaceslav vina sa în comiterea infracțiunilor încriminate

nu a recunoscut-o și a pledat nevinovat, iar în ședința instanței de apel a recunoscut

vina parțial, invocând că, nu susține declarațiile date în ședința de judecată a

instanței de fond, pe motiv, că el le-a declarat în limba rusă, iar la dosar sunt traduse

în română. Instanța de apel a indicat că, va reține ca veridice declarațiile date în

prima instanță, deoarece sunt semnate personal de inculpat cât și de traducătorul

participant în cadrul procesului, iar la materialele dosarului nu au fost prezentate

careva obiecții asupra acestora.

Totodată, a fost reținut și faptul că, argumentele inculpatului, precum că,

raportul de expertiză judiciară nr.164 din 05.07.2017, potrivit căruia inculpatul

Moraru Veaceslav, la momentul comiterii infracțiunii incriminate nu suferea de vreo

tulburare psihică sau de careva maladie psihică cronică și putea să-și dea seama de

caracterul acțiunilor sale și putea dirija cu acțiunile sale, a fost efectuat cu încălcări,

nu s-a adeverit prin probe certe și pertinente.

Astfel că, instanța de apel a conchis că la caz nu au fost constatate careva

abuzuri ale organului de urmărire penală, iar inculpatul nu a prezentat instanței de

apel probe certe și concludente în acest sens. Mai mult, Colegiul nu a constatat nici

încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, or ultimul a invocat doar

declarativ acest aspect nefiind prezentate probe în acest sens.

5.3. Cât privește cea de a doua infracțiune de comiterea căreia este învinuit

inculpatul, prevăzută de art. 155 din Codul penal, instanța de apel a reținut că, prima

instanță corect a constatat că, amenințarea cu omorul ori cu vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății s-a manifestat prin acțiunile concrete ale lui

Moraru Veaceslav, expuse verbal victimelor, ale căror temeiuri au fost amplificate de

manipularea de către inculpatul a unei arme de vânătoare, efectuarea a două

împușcături și îndreptarea armei către victime.

Însă, instanța de fond a considerat imposibil încetarea procesului în baza

împăcării părților, deoarece inculpatul Moraru Veaceslav vina în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal nu a recunoscut și nu a înaintat cerere de

împăcare, mai mult asemenea cerere nu a fost înaintată nici de partea vătămată

Pisarencu Gheorghe.

4

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, în instanța de apel,

inculpatul Moraru Veaceslav vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal a recunoscut-o integral, iar la data de 07.12.2017 a fost depusă cererea

inculpatului și a părții vătămate Pisarencu Gheorghe privind încetarea procesului

penal în baza art.155 Cod penal pe motivul împăcării părților.

În afară de aceasta, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia

instanței de fond privind respingerea cererii de împăcare a inculpatului și a părții

vătămate, or, din materialele dosarului se atestă că o asemenea cerere există la

dosar, de fapt doar în privința Dianei Pisarencu. (f.d.195-198).

Astfel, instanța de apel, reiterând art.109 Cod penal și 276 Cod de procedură

penală, a conchis că în speța nu s-a constatat nici un impediment în aplicarea

prevederilor arrt.109 Cod penal, iar prin prisma prevederilor art. 390 alin. (1) Cod

de procedură penală, a considerat necesar de a înceta procesul penal în privința lui

Moraru Veaceslav învinuit în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de 155 Cod penal, din

motivul împăcării părților, cu liberarea de răspunderea penală, pe acest capăt de

învinuire.

5.4. Instanța de apel a reținut și faptul, că Moraru Veaceslav a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal la 03.03.2016 și sub acest

aspect, a reiterat că, la data de 29 iulie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a

adoptat Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova. Legea nominalizată a fost publicată în Monitorul

Oficial la data de 09 septembrie 2016, intrând în vigoare de la această dată.

Însă, în speța dată, instanța de apel a conchis că, această lege nu este aplicabilă,

fiind reținut că, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanțele de judecată

Moraru Veaceslav nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal, nu a dat dovadă de căință sinceră, iar faptul, că părțile

vătămate Pisarencu Gheorghe și Pisarencu Tatiana au solicitat încetarea procesului

pe art.155 Cod penal, declarând, că se împacă cu inculpatul, nu poate servi temei de

considerat, că Moraru Veaceslav s-a căit sincer și în privința lui urmează de a fi

aplicate prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la Proclamarea Independenței Republicii Moldova, în

circumstanțele când inculpatul nici nu a recunoscut vina.

Raportând prevederile legale enunțate cu circumstanțele pricinii, instanța de

apel a constatat că pe parcursul judecării cauzei, reieșind din declarațiile inculpatului

date la urmărirea penală și în cadrul primei instanțe, cât și în instanța de apel,

ultimul a recunoscut vina doar parțial, astfel căindu-se sincer parțial, doar pentru

unele acțiuni ale sale, iar instanța de apel consideră aceste circumstanțe deja ca fiind

impedimente în aplicare legii vizate.

Totodată, instanța de apel a menționat și faptul că, prin sentința Judecătoriei

Hîncești din 05.01.1999 Moraru Veaceslav a fost absolvit de pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea cu intenție a infracțiunilor prevăzute de art.119 al.(3) și art.art.15,

124 Cod penal (redacția 1961). (f.d.64, vol. I)

5.5. În ce privește pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracțiunea art. 287

alin.(3) Cod penal, instanța de apel, verificând legalitatea acesteia, a reținut că, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de judecată a respectat

5

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care nu a

recunoscut vina, ceea ce dă dovadă că inculpatul nu a înțeles caracterul social

periculos al acțiunilor sale, considerându-le firești într-o societate, la locul de trai

inculpatul Moraru Veaceslav se caracterizează satisfăcător, anterior a fost eliberat de

răspundere penală în baza legii privind amnistia. La fel, indicând că, circumstanțe

atenuante instanța de fond nu a stabilit, iar circumstanțe agravante instanța de apel a

considerat ca fiind starea de ebrietate.

Astfel, corect concluzionând că restabilirea echității sociale, corectarea și

reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, este posibilă numai cu aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, în limitele sancțiunii normei penale imputate.

atacată cu recursuri ordinare de către inculpat, la data de 05 ianuarie 2018 și

27 iulie 2018 și de avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului, la 20 ianuarie

2018.

6.1. Inculpatul solicită casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei

noi hotărâri de achitare pe capătul de învinuire în baza art.287 alin. (3) Cod penal,

indicând aceleași motive ca și în cererea de apel.

Referitor la epizodul pe art.155 Cod penal, inculpatul invocă faptul că, nu a

primit răspuns la întrebarea, unde a dispărut cererea de împăcare cu Pisarencu

Gheorghe, care a avut loc la 10 februarie 2017 în prima instanță (anexată copia

cererii).

6.2. Avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului, invocând temeiul de drept

prevăzut de art.427 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială

a deciziei instanței de apel în partea condamnării inculpatului Moraru Veaceslav în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal cu pronunțarea unei hotărâri, prin care ultimul să fie

achitat pe acest capăt de învinuire, considerând că, vinovăția inculpatului nu a fost

dovedită, iar ultimul nici nu recunoaște faptele incriminate.

La fel, indică și argumentele expuse de inculpat în cererea de recurs.

declarate de inculpatul Moraru Veaceslav și de avocatul Sandu Daniela în numele

acestuia, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Colegiul penal consideră că, alegațiile inculpatului și a părții apărării,

precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii de huliganism,

sunt nefondate, deoarece, analizând decizia atacată, conchide că temeiul invocat de

recurenți prevăzut în pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, și în acest sens, se menționează că,

6

potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Moraru Veaceslav a fost

recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 287 alin.(3) Cod

penal: huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanei, cu aplicarea armei

pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății, soluție menținută de către

instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea

infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului

Moraru Veaceslav în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea

apelului declarat de inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 5, 5.1., 5.2., 5.5. din prezenta decizie soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurenți privind nevinovăția inculpatului, au constituit obiect al examinării la

judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora

instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c.Finlandei).

8.2. Referitor la alegațiile inculpatului, precum că a dispărut cererea de

împăcare cu Pisarencu Gheorghe din 10 februarie 2017 în prima instanță, Colegiul

penal le consideră nefondate și în acest sens menționează că, instanța de apel s-a

expus asupra acestui motiv, fiind reținut faptul că, la materialele dosarului există

7

cerere de împăcare doar cu partea vătămată Pisarencu Diana, iar cererea de

împăcare cu partea vătămată Pisarencu Gheorghe a fost depusă 07.12.2017, indicând

că, „…primă condiție pentru înlăturarea răspunderii penale în rezultatul împăcării este

voința părții vătămate și a făptuitorului (bănuitului, învinuitului ori inculpatului în

dependență de faza procedurii penale). Inițiativa poate interveni de la oricare din

aceștia. Împăcarea părților constituie un act bilateral, implicând, în mod necesar,

acordul de voință al persoanei vătămate și a inculpatului. În această privință, este

de observat că împăcarea are caracter personal și trebuie să fie definitivă, fiind

necesar să conțină, în mod clar, acordul de voință al persoanelor care au hotărât

să se împace.”

Prin urmare, prin cererile indicate supra, inculpatul a recunoscut integral vina

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, or, acordul la împăcare a

fost din partea părții vătămate și a inculpatului, fapt confirmat prin semnătura

acestora, iar cererea din 10 februarie 2017, anexată la materialele dosarului în prima

instanță (f.d. 164, vol. I), a fost scrisă și semnată doar de partea vătămată Pisarencu

Gheorghe, care a indicat că i-a fost recuperată paguba materială și morală, și careva

pretenții nu are, s-a împăcat cu inculpatul Moraru Veaceslav și a solicitat încetarea

dosarului penal.

8.3. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

inculpatul Moraru Veaceslav și de avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului

Moraru Veaceslav se declară inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Moraru

Veaceslav și de avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului Moraru Veaceslav

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2017,

în cauza penală în privința lui Moraru Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 14 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

8