1ra-1777/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1777/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1777/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Țigănașu Elena în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019 și sentinței Judecătoriei

Hîncești, sediul Central din 08 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Moraru Constantin xxxxxx, născut la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 30.11.2018-08.05.2019;

Instanța de apel: 23.05.2019-11.12.2019;

Instanța de recurs: 07.08.2020 –11.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Constantin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Codul penal și cu aplicarea art.70 alin.31 Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. 4 Codul penal, pentru concurs

de infracțiuni la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință i-a fost adăugată lui

Moraru Constantin parțial pedeapsa neexecutată prin sentința Judecătoriei

Hîncești din 01.10.2018, fiindu-i stabilită definitiv lui Moraru Constantin

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de Godoroja Vasile și s-a

încasat din contul lui Moraru Constantin în beneficiul lui Godoroja Vasile

prejudiciul material în mărime de 14500 (paisprezece mii cinci sute) lei și

prejudiciul moral în mărime de 2000 (două mii) lei, în rest acțiunea civilă a fost

respinsă.

data de 09.05.2018, aproximativ ora: 21:40 - împreună și prin înțelegere

prealabilă cu alte persoane neidentificate, aflând-se pe str. 31 august din orașul

1

Hîncești, adică într-un loc public, acționând din intenții huliganice, urmărind

scopul de a încălca grosolan ordinea publică, și exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, precum și obrăznicie deosebită, intenționat au aruncat

cu pietre în camionul de model “Setra” nr. de înmatriculare xxxxxx condus de

Godoroja Vasile xxxxxxx, în care se aflau susținătorii echipei de fotbal FC

“Milsami”, în urma cărui fapt au deteriorat un geam din față, două geamuri

lateral dreapta, și deteriorări pe suprafața ariei drepte, cauzându-i părții

vătămate Godoroja Vasile un prejudiciu material în valoare totală de 18 000 lei.

Acțiunile lui Moraru Constantin au fost încadrate în baza art.287 alin.3

Codul penal după indicii calificativi: „huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, acțiuni care, prin conținutul

lor, se deosebesc prin obrăznicie deosebită, acțiuni săvîrșite de mai multe

persoane, cu aplicarea de obiecte pentru vătămarea integrității corporale și a

sănătății”.

3.1 Inculpatul Moraru Constantin, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut

pentru prima instanță prin care să fie emisă sentința de achitare, deoarece nu

el a comis infracțiunea imputată, din start nu a recunoscut vinovăția, iar

probele aduse de acuzare sunt neîntemeiate.

3.2 Avocatul Aftenii Marin, în numele inculpatului prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță prin care să fie emisă sentința de

achitare și respingerea acțiunii civile.

În motivare a indicat că, prin declarațiile martorilor Dubgeag Ion, Caraman

Nichita, Fulga Ghenadie, Rogoja Leonid demonstrează cu certitudine

nevinovăția lui Moraru Constantin, iar declarațiile martorului Popescu Ștefan

nu sunt altceva decât o tactică de apărare, acesta fiind complice la săvârșirea

infracțiunii de fapt. Calificarea faptelor imputate este una greșită, or faptul că

grupul de persoane a atacat cu pietre un autocar nu reprezintă faptul că

atacatorul a avut scopul de a produce careva vătămări corporale. Or, acțiunile

acestui grup au fost îndreptate strict către deteriorarea unui bun și nicidecum

de a cauza careva leziuni corporale, astfel, consideră că faptele incriminate

inculpatului urmează a fi recalificate conform art. 287 alin.2 lit. b) Codul Penal.

Cerințele părții vătămate nu au fost susținute prin probe care ar valorifica

suferințele suportate, pentru a estima prejudiciul moral.

decembrie 2019 a fost respins apelul declarat de inculpatul Moraru Constantin

și apelul avocatului, în numele inculpatului, și menținută sentința fără

modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: la pronunțarea sentinței prima instanță

2

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

Moraru Constantin a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au

fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată

și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de

procedură penală.

Necătând la faptul că Moraru Constantin vina n-a recunoscut-o, instanța

de apel a conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor

la vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță s-a bazat pe

următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele: declarațiile părții vătămate Godoroja Vasile, declarațiile

martorului Dubceac Ion, declarațiile martorului Caraman Nichita, declarațiile

martorului Fulga Ghenadie, declarațiile martorului Popescu Ștefan, declarațiile

martorului Rogoja Leonid, plângerea depusă de Godoroja Vasile la data de 09.05.2018

prin care solicită intervenția organelor de drept pe motivul că în timp ce se afla în

apropierea procuraturii Hîncești, persoane au aruncat în partea dreaptă cu pietre în

parbrizul din față și lateral dreapta fiindu-i deteriorat două geamuri fiindu-i cauzat un

prejudiciu material în valoare de 18000 lei (f.d.18), procesul verbal de cercetare la fața

locului din 09.05.2018, procesul verbal de confruntare din 20.09.2018 dintre bănuitul

Moraru Constantin și martorul Caraman Nichita, procesul-verbal de confruntare

dintre Moraru Constantin și Popescu Ștefan din 20.09.2018.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Moraru Constantin a comis

infracțiunea imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de

către prima instanță prin prisma art. 287 alin.3 Codul penal după indicii

calificativi: „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie

deosebită, acțiuni săvîrșite de mai multe persoane, cu aplicarea de obiecte

pentru vătămarea integrității corporale și a sănătății”

Instanța de apel nu a admis și nu a reținut argumentul părții apărării,

precum că, în acțiunile lui Moraru Constantin nu întrunesc elementele

infracțiuni prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal și anume obiectul juridic

special, deoarece acesta se combate prin declarațiile părții vătămate Petrachi

Nicolai și a martorilor Dubceac Ion, Popescu Ștefan, Caraman Nichita și a lui

Fulga Ghenadie.

Instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile martorului

Popescu Ștefan, care au fost consecvente pe tot parcursul efectuării urmăririi

penale și în cadrul cercetării judecătorești, fiind date sub jurământ, astfel în

conformitate cu prevederile art.27 Codul de procedură penală, verificând

probele administrate prin prisma prevederilor art.95 Codul de procedură

penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor contrar opiniei apărării

le apreciază ca fiind pertinente, concludente și utile, ori în ședință nu s-au

stabilit circumstanțe care să indice la admiterea a careva încălcări esențiale, ce

3

ar determina neadmiterea lor. Astfel, argumentele apărării sub acest aspect au

fost respinse ca declarative.

Instanța de apel a considerat nejustificată poziția invocată de apărătorul

inculpatului cu privire la faptul că, sentința este neîntemeiată și succesibilă de

casare, concluziile instanței de judecată expuse în sentință, privind

condamnarea lui Moraru Constantin în temeiul art.287 alin.3 Codul penal, vin

în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar faptelor săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, ele nu întrunesc elementele infracțiunii imputate, or

instanța de apel a reținut că în cadrul cercetării judecătorești prima instanță a

stabilit cu certitudine și fără echivoc că inculpatul Moraru Constantin fără nici

un motiv, din intenții huliganice și demonstrând o obrăznicie deosebită și o

lipsă totală de respect față de societate intenționat a aruncat cu pietre în

camionul de model “Setra” nr. de înmatriculare xxxxx condus de Godoroja

Vasile xxxxxx, în care se aflau susținătorii echipei de fotbal FC “Milsami”.

Argumentul din apelul avocatului precum că, prima instanță pentru a

judeca cauza și-a axat soluția pe existența faptei prejudiciabile săvârșite de

Moraru Constantin cu vinovăție directă pe probele indicate de acuzare în

rechizitoriu cât și circumstanțele în care a derulat fapta săvârșită de inculpat

care arată cu certitudine că, nu se constată prezența laturii obiective și

subiective a infracțiuni de huliganism, iar fapta săvârșită nu este pasibilă de

pedeapsa penală, prin probele prezentate de către acuzare și examinate în

prima instanță, instanța de apel nu lea reținut or, probele cauzei au fost

recercetate în instanța de apel fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.3 Codul penal.

Instanța de apel a considerat neîntemeiată și nefondată versiunea

inculpatului Moraru Constantin precum că, acesta nu a avut intenția de a

săvârși actul de huliganism, mai mult cu atât că el nici nu a fost la locul

comiterii faptei, nerecunoașterea vinei de către inculpat, a fost apreciată de

instanță drept metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la

răspunderea penală, folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște

vina.

În așa mod, instanța de apel a considerat că, declarațiile inculpatului

urmează a fi apreciate critic, considerându-le drept o metodă de apărare, în

scopul de a se eschiva de răspundere, deoarece ele sunt combătute prin probele

administrate în cadrul ședinței de judecată și verificate în cadrul ședinței

instanței de apel, pe care instanța de apel le-a apreciat după intima convingere.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7,61,75 Codul

penal și anume de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și

4

de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea categoriei și

termenului de pedeapsă a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, care se

atribuie la categoria celor grave, de motivul acesteia, de prezența

circumstanțelor ce atenuează răspunderea, de faptul că condamnatul anterior

a fost tras la răspundere pentru comiterea unei infracțiuni similare, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale acestuia, nu este încadrat în câmpul muncii și nu

are venit permanent și propriu. Pedeapsa numită inculpatului este una

echitabilă, fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în

vigoare și careva temei de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.

Țigănașu Elena în numele inculpatului prin care invocând incidența pct. 6, a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea sentinței și

deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Moraru

Constantin să fie achitat de învinuirea imputată, iar acțiunea civilă să fie

respinsă.

5.1 În susținerea recursului avocatul Țigănașu Elena în numele inculpatului a

invocat că:

- consideră sentința și decizia ca fiind ilegale și neîntemeiate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul

condamnatului Moraru Constantin, apărătorului Aftenii Marin și s-a limitat

doar la o motivare insuficientă și contrară probelor expuse în apel, deși

apelantul a invocat probe concrete, care, în opinia sa, îl dezvinovățesc în ceea

ce privește săvârșirea infracțiunii încriminate lui;

- la motivarea soluției adoptate, prima instanță și instanța de apel au pus

la baza sentinței de condamnare declarațiile părții vătămate Godoroja Vasile și

a martorului minor Popescu Ștefan, audiați în cadrul ședințelor de judecată;

- consideră că o asemenea abordare este una incorectă, dat fiind faptul că

instanța de judecată urmează să pună în balanță atât argumentele și probele

acuzării cît și cele ale apărării, iar din conținutul sentinței contestate este

evident că poziția apărării a fost total ignorată, deși a fost expusă detaliat în

conținutul susținerilor verbale și cererii de apel întocmite în scris și anexate la

materialele cauzei;

- a invocat că, nevinovăția lui Moraru Constantin a fost demonstrată prin

declarațiile martorilor audiați în cadrul ședințelor de judecată în prima

instanță; Caraman Nichita, Fulga Ghenadie, Dubceag Ion, Rogoja Leonid;

- consideră că calificarea faptelor imputate lui Moraru Constantin este

una greșită. Faptul că grupul de persoane a atacat un autocar nu reprezintă

anume faptul că atacatorul a avut scopul de a produce careva vătămări

corporale unor persoane. Acțiunile acestui grup au fost îndreptate strict către

5

deteriorarea unui bun și nicidecum de a cauza careva leziuni corporale. Faptele

incriminate lui Moraru Constantin urmau a fi calificate conform art. 287 alin.2)

Cod Penal;

- consideră că declarațiile martorului minor Popescu Ștefan urmează a fi

apreciate critic. Ultimul a declarat că fiind la scările respective l-a văzut doar

pe inculpat. A dat cuiva o piatră ca să fie aruncată, iar ulterior a alergat

împreună cu acel grup de atacatori. Consideră că declarațiile acestui martor nu

pot fi puse la baza sentinței de condamnare, or, Popescu Ștefan , fiind complice

la comiterea infracțiunii, prin declarațiile respective are scopul de a se

autoapăra și de a duce în eroare organul de urmărire penală pentru a fi

identificate toate persoanele din acel grup. Este imposibil ca fiind în interiorul

grupului de atacatori, martorul Popescu Ștefan să-l fi recunoscut pe doar pe

Moraru Constantin, iar celelalte persoane nu. Consideră declarațiile acestui

martor ca fiind false, mincinoase, pentru a duce în eroare organul de urmărire

penală și instanța de judecată, astfel eschivându-se de la răspundere penală;

- a invocat că, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată urmează a fi

respinsă, deoarece fapta nu a fost comisă de Moraru Constantin. La fel cerințele

părții vătămate nu au fost susținute prin probe care valorifică suferințele

suportate pentru a fi estimate prejudicial moral, cît și bonuri prin care ar fi

suportat cheltuieli pentru procurarea parbrizului de la autocar;

- în cuprinsul sentinței contestate, instanțele de judecată nu au analizat

în nici un fel argumentele enunțate de către partea apărării, ceea ce consideră

că echivalează cu lipsa de imparțialitate și drept consecință o lipsă a unei

motivări efective și încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de

legea națională și de cea internațională;

- în cadrul judecării cauzei penale au fost audiați o serie de martori ai

acuzării. Apărarea a apreciat critic declarațiile martorului Popescu Ștefan a

prezentat instanței de judecată multe deficiențe cu privire la neconcordanța

declarațiilor martorilor acuzării, însă aceste divergențe nu au fost luate în

considerare de către prima instanță și fiind susținute în continuare de instanța

de apel;

- consideră că în cazul în care instanța de apel nu era de acord cu

aprecierea probelor înaintate de apelant și a ajuns la concluzia privind

vinovăția lui Moraru Constantin, urma să dezvăluie această concluzie,

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe, fiind obligată să

răspundă la toate motivele invocate de către apelant, însă acest lucru prevăzut

în art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel nu l-a făcut, astfel

hotărârea dată în apel urmează a fi casată;

- în decizie instanța de apel în mod greșit a indicat ca parte vătămată

Petrachi Nicolae, însă în cauza penală de învinuire a inculpatului Moraru

Constantin nu există o astfel de parte în proces;

6

- la pronunțarea deciziei, instanța de apel nu a ținut cont de toate

prevederile legale enunțate și a apreciat unilateral probele administrate, dând

primordialitate probelor aduse de procuror, fără a se pronunța asupra

celorlalte probe și fără a le analiza sub toate aspectele pertinenței și

concludenței;

- consideră că au fost admise și puse la baza concluziei de vinovăție a lui

Moraru Constantin declarațiile părții vătămate care nu a fost audiat de către

instanța de judecată și ale cărui declarații nu au fost date citirii în conformitate

cu prevederile art. 371 Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului

Țigănașu Elena în numele inculpatul menționând că acesta urmează a fi respins ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, partea vătămată Godoroja Vasile a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului avocatului Țigănașu Elena în numele inculpatul menționând că acesta

urmează a fi respins ca inadmisibil.

nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de

lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină referire la temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul apărării este fondat în drept inclusiv

pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5.1. din

decizie), și că în cuprinsul sentinței contestate, instanțele de judecată nu au analizat

în nici un fel argumentele enunțate de către partea apărării, în cuprinsul sentinței

7

contestate, instanțele de judecată nu au analizat în nici un fel argumentele enunțate

de către partea apărării.

Ținând cont de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură

penală instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

al apărării, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct.

5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4.1, din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate Godoroja Vasile, declarațiile

martorului Dubceac Ion, declarațiile martorului Caraman Nichita, declarațiile

martorului Fulga Ghenadie, declarațiile martorului Popescu Ștefan, declarațiile

martorului Rogoja Leonid, plângerea depusă de Godoroja Vasile la data de 09.05.2018

prin care solicită intervenția organelor de drept pe motivul că în timp ce se afla în

apropierea procuraturii Hîncești, persoane au aruncat în partea dreaptă cu pietre în

parbrizul din față și lateral dreapta fiindu-i deteriorat două geamuri fiindu-i cauzat un

prejudiciu material în valoare de 18000 lei (f.d.18), procesul verbal de cercetare la fața

locului din 09.05.2018, procesul verbal de confruntare din 20.09.2018 dintre bănuitul

Moraru Constantin și martorul Caraman Nichita, procesul-verbal de confruntare

dintre Moraru Constantin și Popescu Ștefan din 20.09.2018, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității

și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detaliat motivele

pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3)

Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc prin obrăznicie

deosebită, acțiuni săvîrșite de mai multe persoane, cu aplicarea de obiecte pentru

vătămarea integrității corporale și a sănătății (pct. 4.1 din decizie).

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu prevederile art. art.

131 lit. a), b), 1347 Cod penal, cât și cu jurisprudența națională, conform căror

prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin

natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, în orice alt loc

8

accesibil publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau

mai multe persoane. Ordine publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce

asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a

persoanei. Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de

respect se consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod

grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin obrăznicie,

lipsă de respect, prin înjosirea onoarei și demnității persoanei.

Prin „acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică” se înțelege fapta

săvârșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează

în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare, ce încalcă normele

etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor constituie

violența fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății,

care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse

prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, urmate de vătămarea

integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului

sănătății (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.4 - Cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, pct.3.).

Ori, prezența împrejurărilor enunțate în speță și în acțiunile infracționale

ale inculpatului este demonstrată concludent prin probele administrate.

Pe lângă aceasta, cu referire la circumstanțele invocate în recursul

ordinar al apărării (pct. 5.1 din decizie), se atestă că instanța de apel, investită cu

o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația

de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că urmează a fi menținută

soluția despre vinovăția lui Moraru Constantin în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, deoarece faptele lui întrunesc toate elementele infracțiunii nominalizate,

fiind încadrate corect.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de prima instanță.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță.

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

9

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). Pe lângă

aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

pedepsei penale aplicate inculpaților (pct. 5. – 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea

sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care

îl propune acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Colegiul penal consideră că, alegațiile părții apărării, precum că calificarea

faptelor imputate lui Moraru Constantin este una greșită și că faptele incriminate lui

Moraru Constantin urmau a fi calificate conform art. 287 alin.2) Cod Penal, sunt

nefondate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal conchide că, potrivit art.113

alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de

casare a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra

tuturor argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile

instanței de apel referitoare la respingerea alegațiilor înaintate de către apărare

în sensul că, Moraru Constantin nu a avut intenția de a săvârși actul de

huliganism, că el nici nu a fost la locul comiterii faptei, nerecunoașterea vinei

de către inculpat, or, versiunea respectivă corect a fost apreciată de instanța de apel

drept metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la răspunderea penală,

folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște vina.

10

Or, instanța de apel întemeiat a menținut concluzia primei instanțe

privind vinovăția inculpatului Moraru Constantin în săvârșirea infracțiunii

constatate, deoarece, la judecarea apelurilor declarate, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.art.414

alin.(1), (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală.

Cu referire la alegația recurentului care susține că, în decizie instanța de

apel în mod greșit a indicat ca parte vătămată Petrachi Nicolae, deoarece în cauza

penală de învinuire a inculpatului Moraru Constantin o astfel de parte în

proces nu a participat, parte vătămată fiind Godoroja Vasile, Colegiul penal,

consideră aceasta o greșeală mecanică care nu poate influența constatările de

fapt și de drept, iar în consecință de a răsturna soluția adoptată la caz.

Referitor la alegația recurentului că, au fost admise și puse la baza concluziei

de vinovăție a lui Moraru Constantin declarațiile părții vătămate care nu a fost audiat

de către instanța de judecată și ale cărui declarații nu au fost date citirii în conformitate

cu prevederile art. 371 Cod de procedură penală, Colegiul penal, menționează că,

din procesul verbal a ședinței de judecată din 11.12.2019, rezultă că, instanța

de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală a

dispus examinarea probelor și înscrisurilor din materialele cauzei cercetate de

prima instanță (f.d. 234-234), atât la solicitarea acuzării cât și la solicitarea

apărării, iar la motivarea soluției în decizia sa a făcut trimitere la toate probele

administrate de prima instanță.

În continuare, Colegiul penal constată referitor la alegațiile recurentului

expuse în prezentul recurs ordinar, faptul că, motivele invocate au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO

nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției a

instanțelor respective (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c.Finlandei).

În concluzie, Colegiul penal atestă că, în hotărârea adoptată instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum

11

este indicat în pct.5.1 din prezenta decizie soluție pe care instanța de recurs și-

o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod

de procedură penală, iar criticele din cererea de recurs înaintată de recurent nu

și-au găsit confirmarea și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Țigănașu

Elena în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui Moraru

Constantin xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

12