1re-165-2013 — 369 alin.3 lit.c CP

Prin sentința Judecătoriei Militare din 30 noiembrie 2012, Buciușcanu Valentin a fost condamnat în baza art.369 alin.(3) lit.c) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare. Acțiunea civilă a părții vătămate Carpencov Serghei, a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului material să se expună instanța în ordinea procedurii civile. Totodată, prin sentința irevocabilă a aceleeași instanțe din 29 noiembrie 2012, a fost încetat procesul penal pe învinuirea adusă lui Buciușcanu Valentin în baza art.151 alin.(1) Cod penal, pe motivul renunțării procurorului la învinuire.

Instanța de fond, acceptînd acordul de recunoaștere a vinovăției, a constatat că caporalul Buciușcanu Valentin, contrar cerințelor art.26 al Legii „Cu privire la statutul militarilor”, art.14, 15, 19, 94 din Regulamentul serviciului interior al Forțelor Armate, art.5 din Regulamentul disciplinei militare, intenționat a încălcat regulile statutare cu 1 privire la relațiile dintre militari dacă între ei nu există raporturi de subordonare, în următoarele împrejurări: La 20 septembrie 2012, aproximativ între ora 20.50-21.00, Buciușcanu Valentin, aflîndu-se în camera cu lavuare a unității dislocare din str.Pietrarilor 1, mun.Chișinău, s-a apropiat de militarul serviciului în termen al aceleiași unități militare, soldatul Carpencov Serghei și, sub pretextul că nu a ieșit la timp în holul companiei pentru aliniere, intenționat i-a aplicat 4 lovituri cu cotul mînii drepte în regiunea pieptului, 3 lovituri cu pumnul în regiunea abdomenului și 3 lovituri în regiunea spatelui din partea stîngă de jos cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală 2626/D din 18.10.2012, vătămări corporale grave.

Sentința a fost atacată cu recurs de către avocatul R.Dumneanu în numele inculpatului V.Buciușcanu și inculpat, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, adică cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă, invocînd că instanța la stabilirea pedepsei, nu a ținut seama de principiile individualizării ei în raport cu persoana inculpatului, care este de o vîrstă tînără, nu are antecedente penale și încălcări contravenționale, a recunoscut vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și benevol a recuperat cheltuielile suportate de către stat în legătură cu tratamentul părții vătămate, de situația familiară grea a acestuia, deoarece dînsul împreună cu sora au fost crescuți doar de mamă, precum și de faptul că în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante, ceea ce permite de a concluziona că corectarea și reeducarea lui poate avea loc fără izolarea de societate, fiindu-i acordată posibilitatea de a se încadra în cîmpul muncii și de a recupera prejudiciul material cauzat părții vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2013, au fost admise recursurile inculpatului și a avocatului în numele acestuia, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în partea dată, prin care lui Buciușcanu Valentin, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.369 alin.(3) lit.c) Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare, în temeiul art.90 Cod penal, i-a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 ani. 4.1. Instanța de recurs a constatat că prima instanță a analizat și apreciat probele conform art.101 Cod de procedură penală și corect a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului în comiterea infracțiuni incriminate just încadrînd acțiunile lui în baza art.369 alin.(3) lit.c) Cod penal. La fel, instanța a conchis că în partea individualizării pedepsei, prima instanță a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, precum și de condițiile de viață ale familiei lui, însă aplicînd în privința acestuia prevederile art.79 Cod penal, incorect din minimul sancțiunii de care a fost recunoscut vinovat i-a micșorat pedeapsa cu 6 luni închisoare, fiindcă în cazul cînd inculpatul a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, dînsul a rămas defavorizat în raport cu prevederile art.364/1 Cod de procedură penală, deoarece minimul pedepsei de 4 ani poate fi micșorat cu 1/3 din sancțiunea legii penale imputate, ceea ce constituie 1 an și 4 luni, și nu doar 6 luni aplicate prin sentință. 2 Totodată, instanța de recurs, ținînd seama de toate circumstanțele atenuante prezente în cauză și lipsa celor agravante, a concluzionat că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal, deoarece careva impedimente în aplicarea acestei dispoziții nu sînt, nefiind rațional ca acesta să execute pedeapsa închisorii, considerînd posibilă dispunerea suspendării executării ei.

Împotriva deciziei instanței de recurs la 19.03.2013 și 23.05.2013 a declarat recurs în anulare partea vătămată care se va examina ca un recurs unic, în care, fără a invoca prevederile art.453 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, pe motiv că i-au fost încălcate drepturile procesuale, și anume nu a fost asigurat cu interpret în instanța de apel la ședința din data de 16.01.2013, cînd în baza cererii avocatului inculpatului s-a dispus amînarea examinării cauzei pentru altă dată, iar dînsul a semnat recipisa fără a cunoaște esența acesteia, considerînd că va fi informat ulterior, din care motiv nu a participat la ședința din 20.02.2013; la stabilirea pedepsei instanța incorect a aplicat prevederile art.90 Cod penal, fără a ține seama că prejudiciul material nu a fost recuperat.

Judecînd recursul în anulare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art.452 Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art.401 pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Articolul 455 Cod de procedură penală stipulează că cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art.453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Potrivit art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. După cum s-a menționat, autorul recursului nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute de art.453 Cod de procedură penală în sensul că instanța de recurs a comis erori de drept descrise în articolul dat. Totodată, Colegiul penal atestă că argumentele recurentului, precum că la data amînării examinării cauzei nu a fost asigurat cu translator și nu a cunoscut despre data examinării cauzei, din care motiv i-au fost încălcate drepturile procesuale de a participa în ședința de judecată, nu pot fi reținute ca temei de casare a hotărîrii judecătorești irevocabile, deoarece acordul de recunoaștere a vinovăției este apreciat ca o tranzacție încheiată între acuzatorul de stat și învinuit sau, după caz, inculpat, care și-a dat consimțămîntul de a-și recunoaște vina în schimbul unei pedepse reduse, iar legislația în vigoare nu prevede expunerea părții vătămate în cadrul examinării cauzei în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției. Mai mult, reieșind din dispoziția art.447 Cod de procedură penală, la judecarea recursului este obligatorie participarea procurorului și a avocatului, celelalte părți doar se citează, iar neprezentarea inculpatului sau a părții vătămate legal citate, nu împiedică examinarea recursului. 3 Astfel, motivele invocate de recurent nu se încadrează în temeiurile recursului în anulare, avînd un caracter declarativ, deoarece judecarea cauzei a avut loc cu respectarea prevederilor art.504-509 Cod de procedură penală, iar pedeapsa stabilită este în corespundere cu prevederile art.61, 75-76, 80 Cod penal și aplicarea art.90 Cod penal în privința lui V.Buciușcanu s-a efectuat în limitele prevăzute de lege. Prin urmare, ținînd seama de circumstanțele indicate, Colegiul penal consideră că recursul în anulare declarat de partea vătămată urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu prevederile art.457, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul în anulare declarat de partea vătămată Carpencov Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2013 în cauza penală în privința lui Buciușcanu Valentin, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 18 iunie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Vladimir Timofti Iurie Diaconu Ghenadie Nicolaev 4