1ra-543/13 — art.165 al.2 lit.b,d Cod penal

1ra-543/13 — art.165 al.2 lit.b,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-543/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Strășeni din 20 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 februarie 2013, declarat de avocatul Valentin Ganea, în numele

inculpatului

Cioran Ruslan Petru, născut la

01 aprilie 1984, originar din r-nul Strășeni, s.

Pănășești, domiciliat în s. Boiohani, r-nul Orhei,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 iunie – 20 decembrie 2012,

în instanța de apel: 15 ianuarie – 11 februarie 2013,

în instanța de recurs: 16 aprilie - 15 mai 2013.

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul

Cioran Ruslan a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. b) d) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate de angajare la muncă și de a

conduce colective de muncă pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, începînd cu 20 decembrie 2012.

Acțiunile civile ale părților vătămate Muravschi Sergiu și Botoșanu Ion au fost

admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

or. Strășeni, urmînd scopul traficului de ființe umane peste hotarele R. Moldova, în

scopul de exploatare prin muncă și servicii forțate, împreună și prin înțelegerea

prealabilă cu alte persoane, în privința cărora procedura penală este disjunsă, prin

1

abuz de poziție de vulnerabilitate, profitînd de situația materială grea a părților

vătămate, inculpatul Cioran Ruslan i-a recrutat pe Muravschi S. și Botoșan I., cu

consimțămîntul acestora, prin înșelăciune, că v-or fi angajați la un lucru bine plătit,

adică la curățitul livezilor, a organizat transportarea lor, prin perfectarea

pașapoartelor și procurarea biletelor în Federația Rusă, regiunea Belgorod.

Ajungînd la locul destinației, Muravschi S. și Botoșanu I. au fost întîlniți de

persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, care le-au confiscat actele

de identitate și i-au fost adăpostiți timp de 3 luni, fiind impuși să lucreze forțat la

curățitul viilor, nefiindu-le achitate sumele bănești pentru munca prestată, aflîndu-se

în condiții similare sclaviei, fiind alimentați cu hrană proastă.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod

penal, ca traficul de ființe umane, prin recrutarea și transportarea, împreună cu alte

persoane, a două persoane, cu consimțămîntul acestora, în scop de exploatare prin

muncă și servicii forțate, în condiții similare sclaviei, prin confiscarea documentelor,

prin înșelăciune și folosindu-se de starea lor financiară vulnerabilă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii comise, că în ședința de judecată inculpatul a recunoscut vina și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe

care le cunoaște și asupra cărora nu are obiecții, și nu solicită administrarea de noi

probe, că pe caz nu au survenit consecințe grave, de circumstanțele excepționale ale

cauzei, legate de comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea

infracțiunii, de contribuirea activă a inculpatului la descoperirea infracțiunii săvîrșite,

că inculpatul nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv, este tînăr, are la

întreținere trei copii minori, inclusiv unul invalid de gradul unu, a încheiat cu

procurorul un acord de recunoaștere a vinovăției, se cîiește sincer de cele săvîrșite și

a considerat necesar: „de a aplica prevederile art. 79 C P, micșorînd cu 1/3 pedeapsa

minimă după aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) CPPenală”.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 10 ani închisoare.

Apelantul a indicat că instanța de fond corect a încadrat juridic acțiunile

inculpatului, însă i-a aplicat o pedeapsă prea blîndă, întrucît nu corespunde gradului

prejudiciabil al faptei săvîrșite. O asemenea pedeapsă nu va contribui la realizarea

scopului pedepsei penale, adică la corectarea și reeducare inculpatului, precum și

curmarea și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

3.1. A declarat apel și avocatul Ganea Valentin, în care a cerut casarea

sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin

care, în baza art. 79 Cod penal, să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă sub formă de

amendă.

Apelantul a invocat că inculpatul a recunoscut vina, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, sincer s-a căit de cele comise, a acceptat încheierea

acordului de recunoaștere a vinovăției, a solicitat ca judecata să se facă în

baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Totodată, la individualizarea și stabilirea categoriei pedepsei, instanța n-a ținut

cont că condamnatul este unicul întreținător al familiei alcătuită din 4 persoane,

2

inclusiv 3 copii din care unul este invalid de gradul unu, de acțiunile lui reale

săvîrșite în timpul infracțiunii și comportamentul acestuia după săvîrșirea infracțiunii

și i-a aplicat o pedeapsa neechitabilă, ceea ce contravine prevederilor art.75 al Cod

penal.

La aplicarea pedepsei instanța a subapreciat circumstanțele excepționale ale

cazului, de rolul inculpatului, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de toate circumstanțele care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a condamnatului la descoperirea

infracțiunii săvîrșite în grup și n-a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă

nonprivativă de libertate, fapt ce contravine prevederilor art. 79 Cod penal.

La aplicarea art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța, reducînd cu

1/3 din pedeapsa minimă de închisoare (7 ani) și aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal, micșorînd cu 1/3 pedeapsa minimă, a comis o eroare de calcul stabilind

termenul de închisoare de 3 ani și 6 luni, însă corect în urma calculelor efectuate de

apărare în urma aplicărilor prevederilor sus menționate termenul de

închisoare trebuia să fie de 3 ani, 1 lună și 11zile.

3.2. La fel a declarat apel și inculpatul, în care a solicitat rejudecarea cauzei și

aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate.

Apelantul a menționat că întreține trei copii minori, unul fiind invalid de grupa

1 și situația familiară este grea.

2013, apelurile inculpatului și avocatului au fost respinse ca nefondate.

Apelul procurorului a fost admis, casată sentința în latura pedepsei și

pronunțat o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Cioran R Ruslan a fost condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal

la 4 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a constat starea de fapt și

de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpat, însă la stabilirea pedepsei instanța de fond

urma să țină cont și de faptul că inculpatul a comisă o infracțiune ce face parte din

categoria celor deosebit de grave. Circumstanțele stabilite de instanța de fond ca fiind

excepționale, instanța de apel le-a considerat drept circumstanțe atenuante.

Tot odată, instanța de apel a luat în considerare că, potrivit prevederilor art.

364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Astfel, limita

maximă a pedepsei cu închisoare aplicabilă în cazul dat constituie 10 ani închisoare

și limita minimă 4 ani și 8 luni închisoare.

Instanța a menționat că argumentele invocate în apelurile declarate de inculpat

și avocat nu pot servit drept temei de admitere a cererilor de apel, motiv pentru care

acestea urmează a fi respinse ca nefondate.

hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul: „să fie achitat cu dispunerea încetării procesului penal, iar în cazul cînd

3

instanța de recurs va menține cererea inculpatului prin care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu, prin aplicarea art. 79 CP, sa-i fie stabilită o

pedeapsă de o altă categorie fără privarea de dreptul de libertate”.

Apelantul a invocat că:

a) instanța de fond și de apel nu au reținut faptul că acțiunile săvârșite de

inculpat nu întrunesc elementele infracțiunii pentru care a fost condamnat, că între

angajații părțile vătămate și angajator existau relații contractuale de muncă, legal

încheiate în baza negocierilor. În cadrul urmăririi penale n-a fost stabilit timpul

comiterii așa zisei infracțiuni, deoarece în ordonanța privind pornirea urmăririi

penale din 02.05.2012 este indicat că fapta s-ar fi produs la sfârșitul lunii noiembrie

2009, în ordonanța de punere sub învinuire este indicat timpul comiterii faptei în luna

noiembrie 2008, deferă timpul săvârșirii faptei și în procesele verbale de audiere a

părților vătămate, inculpatului. Nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul

examinării cauzei n-au fost efectuate adresări prin comisie rogatorie (demersul

apărării în instanța de apel a fost respins) pentru a controla veridicitatea declarațiilor

depuse de părțile vătămate și acumularea probelor pe dosar. Pozițiile părților

vătămate și a martorului Pleșca S. care a mărturisit că a auzit câte ceva, trebuiau de

instanțe apreciate critic. Semnăturile din procesele verbale de ridicare și examinare a

obiectului din 18.05.2012 cu privire la examinarea pașaportului părții vătămate

Botoșanu Ivan și din procesul verbal de audiere a martorului Botoșanu I. din

14.05.2012 și din 24.05.2012 sunt falsificate și nu aparțin lui Botoșanu I. și nu pot

servi ca probe. La fel sunt falsificate și semnăturile lui Muravschi S. din procesul

verbal de ridicare și examinare a obiectului din 10.05.2012 și nu poate servi ca probă.

Pe dosar nu sunt probe ce ar confirma vinovăția inculpatului Cioran R. în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar învinuirea și acuzarea lui a fost construită pe recunoașterea

vinovăției sale.

b) La individualizarea și aplicarea pedepsei instanțele nu au ținut cont că

învinuirea și acuzarea s-a bazat pe recunoașterea de către inculpat a vinovăției

privind săvârșirea infracțiunii imputate, că inculpatul este unicul întreținător al

familiei alcătuită din 4 persoane, inclusiv 3 copii, dintre care unul este invalid de gr.

I, nu au ținut cont de toate circumstanțele care micșorează esențial gravitatea faptei și

a consecințelor ei și, subapreciindu-le, nu au aplicat prevederile alin. (1) art. 79 Cod

penal și nu i-au stabilit inculpatului o pedeapsă mai blândă, de altă categorie, ne

legată de privarea de libertate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile: „art. 427 al. 8 și 10 CPP”.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 8), alin. (2) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanța de fond și cea de apel, inclusiv și în temeiul, cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii. Însă, în recursul ordinar pot fi invocate doar acele

temeiuri, care au fost invocate și în apel.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele indicate în recurs și reproduse la

pct. 5 lit. a) din prezenta decizie, că vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

4

incriminate nu a fost dovedită în instanțele judecătorești, iar în acțiunile lui lipsesc

elementele crimei pentru care a fost condamnat, se reține că aceste motive nu au fost

invocate și în apel (pct. 3.1, 3.2 și 5 din prezenta decizie).

Rezultă, că recursul nominalizat, în raport cu argumentele menționate, nu are

nici un suport legal.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10), alin. (2) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept, care au fost comise în instanța de apel, inclusiv și în temeiul, cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu argumentele invocate în recursul ordinar,

reproduse la lit. b) pct. 5 din prezenta decizie, se atestă că, în corespundere cu

împrejurările de fapt și de drept menționate în partea descriptivă a deciziei recurate,

instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont cu strictețe de

prevederile art. 6, 7, 61 și 75 Cod penal, cît și cele ale art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform cărora, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă, inculpatul a recunoscut

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a indicat că judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea.

Limita minimă a sancțiunii stipulate în art. 165 alin. (2) lit. b), d) Cod penal

este de 7 ani închisoare.

Prin urmare, instanța de apel, reducînd această limită cu 1/3 și corectînd

eroarea comisă de instanța de fond în acest sens, în mod legal a aplicat inculpatului

pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare (pct. 1 și 4 din prezenta decizie).

Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

la lit. b) pct. 5 prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a estimat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Astfel, activitatea instanței

de judecată privind doar aprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv ce țin de latura

pedepsei penale, în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul

recursului ordinar.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

condamnatului în limitele prevăzute de lege.

5

Circumstanțele expuse atestă astfel, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate, iar recursul de pe rol este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Valentin Ganea

împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 20 decembrie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2013, în privința inculpatului

Cioran Ruslan Petru, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-543/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Strășeni din 20 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 februarie 2013, declarat de avocatul Valentin Ganea în numele

inculpatului

Cioran Ruslan Petru, născut la

01 aprilie 1984, originar din r-nul Strășeni, s.

Pănășești, domiciliat în s. Boiohani, r-nul Orhei,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 iunie – 20 decembrie 2012,

în instanța de apel: 15 ianuarie – 11 februarie 2013,

în instanța de recurs: 16 aprilie - 15 mai 2013.

Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Valentin Ganea

împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 20 decembrie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2013, în privința inculpatului

Cioran Ruslan Petru, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7