1 re-145/2013 — 264 prim. alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-145/2013

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

30 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Urscahe,

Judecătorii – Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă, Elena Covalenco, Vladimir Timofti

examinînd recursul în anulare declarat de condamnatul Urbanovici Anatolie Andrei

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2012,

în cauza penală privindu-l pe:

Urbanovici Anatolie Andrei, a.n. 15.12.1951,

originar din s. Slobozia Dușca, r-nul Criuleni,

domiciliat în s. Holercani, r-nul Dubăsari

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

instanță)

2012 (instanța de recurs)

(recurs în anulare)

Procedura de citare a fost legal executată

S-au prezentat:

Procurorul Nicolae Suvac, care a solicitat respingerea recursului înaintat.

Avocatul Cornelia Gorenco, care a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

C O N S T A T Ă:

fost liberat de răspundere penală, fiind încetat procesul penal în privința lui în baza art.

2641 alin. (1) Cod penal cu atragerea lui la răspundere contravențională în conformitate

cu prevederile art. 55 Cod penal, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în mărime de 100

(o sută) u.c.

conducere cu nr. 965501690, la 22.03.2012, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat de 1,25 g/l, provocată de consumul băuturilor spirtoase, confirmat prin

rezultatele analizei probei biologice pentru stabilirea alcoolemiei din 31.03.2012, a

condus o perioadă nedeterminată de timp automobilul de model „Mercedes 230" cu nr.

de înmatriculare CJF 868, pînă la ora 17:35 min. aceiași zi, cînd pe traseul Susleni-

Vîșcauți a fost stopat de către colaboratorii poliție rutiere.

recurs.

1

În motivarea recursului său, procurorul a indicat că la emiterea sentinței, instanța

de judecată nu a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, atitudinea criminală

a inculpatului față de consecințele comiterii infracțiunii și eventualele urmări ale

conducerii automobilului în stare de ebrietate, cu expunerea celorlalți participanți la

traficul rutier la un pericol real de a fi implicați în accident rutier. Astfel, inculpatul

fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, a expus unui risc ceilalți

participanți la traficul rutier și în așa mod pedeapsa aplicată față de el nu a fost

adecvată faptei și pericolului social al acesteia, fiind prea blîndă.

fiind casată sentința și emisă o nouă hotărîre potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță prin care: a fost recunoscut vinovat inculpatul Urbanovici Anatolie în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 400 u.c., cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

inculpat a prevederilor art. 55 Cod penal, instanța de fond nu a ținut cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al faptei, de pericolul și gradul de risc al infracțiunii comise, de

răspunderea penală a făptuitorului pentru conducerea vehicolului în stare de ebrietate,

de necesitatea corijării inculpatului precum și prevenirii de comiterea a noi infracțiuni

atît de către inculpat cît și alte persoane.

În așa mod instanța de recurs a apreciat că principiul individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale prevăzute de art. 7 Cod penal, scopul și criteriile

individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod penal au fost încălcate la

stabilirea pedepsei aplicate inculpatului.

condamnatul Urbanovici Anatolie.

În motivarea recursului său, condamnatul a indicat că prin aplicarea pedepsei

privării de dreptul de a conduce mijlocul de transport, instanța de recurs i-a îngrădit

dreptul la muncă, consfințit în Codul Muncii și Constituție. Totodată consideră că

decizia instanței de recurs nu este motivată, nu sunt expuse detaliat motivele admiterii

recursului declarat de către procuror, nu s-a dat o apreciere justă argumentelor expuse

de el și apărătorul său, astfel fiind produs un viciu fundamental ce a afectat hotărîrea

contestată prin încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Reieșind din motivele sus expuse condamantul a solicitat casarea Deciziei Curții

de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2012, ca fiind ilegală și neîntemeiată, cu dispunerea

suspendării acesteia.

următoarele considerente.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile

prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

2

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Analizînd argumentele recurentului în raport cu materialele cauzei Colegiul

penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare urmînd a fi respinse. Astfel de către

instanța de recurs a fost adoptată o decizie argumentată cu respectarea criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate circumstanțele

concrete ale cauzei, cele atenuante, caracterul și gravitatea infracțiunii comise, motivul

și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, de consecințele survenite în

rezultatul comiterii infracțiunii, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei, decizia

adoptată nefiind în așa mod afectată de careva vicii fundamentale sub aspectul

nerespectării exigențelor prevăzute de art. 6 al CEDO.

În ceea ce ține de presupusa încălcare a dreptului constituțional la muncă al

inculpatului, prin aplicarea pedepsei complementare, Colegiul penal notează că,

potrivit art. 61 alin. (1) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele

de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor. În acest context urmează a fi menționat faptul că

aplicarea unei sancțiuni legale nu poate fi considerată drept încălcare a unui drept,

odată ce însăși esența sa constă în limitarea anumitor drepturi.

Astfel toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile ce țin de aplicarea pedepsei față de condamnat au fost argumentate.

În conformitate cu art. 457 alin. (3) Cod de procedură penală, raportat la art. 435

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide respingerea

recursului ca inadmisibil cu menținerea deciziei atacate.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Respingerea recursului în anulare declarat de condamnatul Urbanovici Anatolie

Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

noiembrie 2012, ca indamisibil cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 28 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător Petru Ursache

3

4