1re-277/13 — art. 264/1 al. 1 CP

Dosarul nr. 1re-277/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Melnic Petru în numele condamnatului Pleșca Anatolie, împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013, în cauza penală în privința lui

Pleșca Anatolie Victor, născut la 25 iulie 1982, originar și

locuitor în sat. Hîrtop, r-nul Cimișlia, moldovean, cetățean

al R. Moldova,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

11.06.2013;

20.11.2013.

Colegiul penal asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 CPP,

inculpatul Pleșca Anatolie a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 300 u/c, ceea ce constituie 6.000

lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Anatolie la 15 aprilie 2012, în jurul orei 01.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, ignorînd prevederile art. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

potrivit căruia „conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în

stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub

influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de

conducere”, conducea automobilul de model „Ford Tranzit”, cu n/î C MG 652 și

ajungînd la intersecția cu străzile B. Voevod – Florilor, mun. Chișinău, a fost stopat

pentru verificarea actelor de către inspectorul SPR a CGP mun. Chișinău, locotenent

major de poliție Belciug Veaceslav. În procesul verificării actelor, Pleșca Anatolie

prezenta semne evidente că se află în stare de ebrietate. Întru confirmarea și aprecierea

1

gradului stării de ebrietate, conducătorul auto a fost condus la medicul narcolog din

cadrul IMSP Dispensarului Republican de Narcologie și în urma examinării medicale

conform procesului-verbal nr. 4234 din 15.04.2012, s-a stabilită - „stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, 0,85 mg/l a concentrației de alcool în aerul expirat”, iar

potrivit rezultatului nr. 10 a examinării analizei din sîngele lui Pleșca Anatolie - 1,32

g/l alcool etilic, indici, care conform art. 134/12 alin. (3) Cod penal și Hotărîrii

Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16.04.2009 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei”, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea uni noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Pleșca Anatolie să-i fie stabilită pedeapsa cu

aplicarea art. 364/1 CPP, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264/1 alin. (1)

Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că, deși instanța de fond la

emiterea sentinței a dat o apreciere corectă acțiunilor inculpatului, aceasta incorect a

aplicat prevederile art. 79 Cod penal, conform căruia, „în cazul în care instanța de

judecată consună circumstanțe excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de

judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,...”.

În acest sens, deși inculpatul a depus cerere de examinare a cauzei penale în

baza art. 364/1 CPP și vina a recunoscut-o, pedeapsa prevăzută de lege a fost

micșorată cu 1/4 din maximul pedepsei prevăzute de articolul incriminat, fiind chiar

sub limita minimă prevăzută de lege. Totodată, micșorarea neîntemeiată a pedepsei

complimentare, diminuează gravitatea faptei penale, luînd în considerație că aceasta se

aplică în toate cauzele contravenționale similare, încurajînd comiterea pe viitor a unei

astfel de fapte.

De asemenea, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație

personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru infracțiunii

intenționate și careva concluzii pentru sine nu și-a făcut și din nou a săvîrșit o

infracțiune cu intenție.

3.1. Avocatul Melnic Petru în numele inculpatului Pleșca Anatolie, a contestat

sentința cu recurs, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care Pleșca Anatolie să fie liberat de răspundere penală cu tragere la

răspundere contravențională în temeiul art. 55 Cod penal, aplicîndu-i amendă, în baza

art. 364/1 alin. (8) CPP, în mărime de 100 unități convenționale – 500 lei.

În susținerea cerințelor sale, avocatul recurent a invocat următoarele:

- instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 385

CPP și anume, de caracteristica pozitivă a inculpatului, de faptul că are la întreținere 2

copii minori, anterior nu a comis vre-o infracțiune sau contravenție, a recunoscut vina,

de concentrația de alcool în aer - 0,85 mg/l, iar în sînge - 1,32 g/l, respectiv, fiind o

stare de ebrietate neavansată;

2

- instanța a ignorat cerințele inculpatului A. Pleșca de a-l elibera de răspundere

penală conform art. 55 Cod penal, deoarece acesta a comis-o pentru prima dată o

infracțiune ușoară, și-a recunoscut vina și, respectiv, corectarea lui era posibilă fără a fi

supus răspunderii penale;

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond incorect a aplicat prevederile art. 79

Cod penal, deoarece în cadrul procesului penal s-a stabilit că inculpatul are la

întreținere doi copii minori, iar conducerea automobilului este unica sursă de existență

al acestuia și familiei sale.

fost respins, ca nefondat, recursul avocatului Melnic Petru în numele inculpatului

Pleșca Anatolie și admis recursul procurorului, casată parțial sentința, în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, prin care inculpatului Pleșca Anatolie

în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa complementară –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În rest,

sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de recurs a statuat că, probele pe cauza

dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, care confirmă vinovăția inculpatului Pleșca Anatolie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs, s-a referit la un șir de probe pertinente,

concludente și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:

- declarațiile inculpatului Pleșca Anatolie;

- declarațiile martorului Belciug Veaceslav (f.d. 24);

- raportul agentului constatator (f.d. 6-7);

- procesul-verbal de constatare a faptei de conducere a mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică din 15.04.2012 (f.d. 8);

- procesul-verbal nr. 4234 din 15.04.2012 de examinare medicală, privind

constatarea faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și a naturii ei, cu

concluzia - „stare de ebrietate alcoolică - grad avansat, 0.85 mg/l - alcool în aerul

expirat”, iar potrivit rezultatului nr. 10 a examinării analizei sîngelui lui Pleșca

Anatolie - 1,32 g/l alcool etilic (f.d. 10).

Instanța de recurs a remarcat că, motivele invocate de partea apărării, sunt

neîntemeiate și se resping, ce vizează aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, privind

liberarea de răspundere penală a inculpatului cu tragerea acestuia la răspundere

contravențională.

La fel, Colegiul penal a conchis că, instanța de fond incorect a aplicat

prevederile art. 79 Cod penal, față de inculpatul Pleșca Anatolie, reținînd ca

circumstanță excepțională doar recunoașterea vinei de către inculpat și faptul că dînsul

are nevoie de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, instanța de recurs, a conchis că instanța de fond la stabilirea pedepsei

nu a luat în considerație personalitatea inculpatului, care anterior a mai comis

infracțiuni intenționate și antecedentele penale sunt stinse, careva concluzii pentru sine

nu și-a făcut și din nou a săvîrșit o infracțiune cu intenție.

La individualizarea pedepsei inculpatului Pleșca Anatolie, instanța de recurs a

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise,

care conform art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de

3

scopul pedepsei penale, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv și

de circumstanțele atenuante.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, a contestat hotărîrile

nominalizate cu recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Pleșca Anatolie să fie liberat de răspundere penală cu tragere la răspundere

contravențională în temeiul art. 55 Cod penal, aplicîndu-i amendă, în baza art. 364/1

alin. (8) CPP, în mărime de 100 unități convenționale – 500 lei.

În susținerea cerințelor sale, avocatul recurent a invocat motive similare celor

indicate în cererea de recurs, în sensul că instanțele ierarhic inferioare au ignorat

cerințele legale ale inculpatului de a-l elibera de răspundere penală conform art. 55

Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

6.1. În conformitate cu art. 456 alin. (1) raportat la art. 432 alin. (2) pct. 1), 4)

Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului în

anulare declarat în cazul în care se constată că acesta nu corespunde după conținut,

conform prevederilor art. 455 CPP, ori este vădit neîntemeiat.

Astfel, potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) CPP, recursul în anulare trebuie motivat,

cu indicarea vreunui temei concret prevăzut în art. 453 alin. (1) CPP, conținutul

acestuia, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate din punct de vedere al problemei

de drept și evidențierea viciului fundamental care, în opinia recurentului, în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Avocatul Melnic Petru, contestînd sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 12 aprilie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie

2013, în cauză penală în privința lui Pleșca Anatolie, a formulat un recurs ordinar,

invocînd ca temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, solicitînd casarea

hotărîrilor adoptate în cauză, cu liberarea lui Pleșca Anatolie de la răspundere penală

cu tragere la răspundere contravențională, în temeiul art. 55 Cod penal.

Însă, recurentul a trecut cu vedere faptul că, conform textului deciziei instanței

de recurs, cauza penală a fost examinată în procedura de recurs în condițiile art. 447-

449 CPP (f.d. 106-110), - decizia fiind irevocabilă. Respectiv, pentru hotărîrile

irevocabile, este prevăzută calea extraordinară de atac recursul în anulare – art. 452

CPP.

În sensul art. 437 CPP, Curțile de apel examinează în ordine de recurs sentințele

pronunțate de judecătorii privind infracțiunile ușoare pentru săvîrșirea cărora legea

prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate.

Sancțiunea art. 264/1 alin. (1) Cod penal nu prevede pedeapsa cu închisoarea și,

în sensul art. 16 alin. (2) Cod penal, se clasifică ca infracțiune ușoară.

6.2. Astfel spus, recurentul a utilizat o cale de atac care, în speță, nu este

prevăzută de legea procesuală penală, formulînd un recurs, care nu întrunește condițiile

de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) CPP, iar instanța de recurs nu este

competentă să completeze recursul declarat cu circumstanțe în drept, care l-ar justifica,

or, potrivit art. 24 alin. (2) CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

4

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decît interesele legii.

Deci, odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea

hotărîrilor atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu,

să-l argumenteze, dat fiind că se încalcă dreptul la un proces echitabil, instanța

devenind, astfel, părtinitoare.

De aici rezultă, că în cazul în care recursul nu este motivat, instanța de recurs se

află în imposibilitate să judece cauza, dat fiind că lipsește obiectul judecării respective.

Deci, se va constatata, că recursul în anulare nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 455 alin. (2) CPP.

6.3. Totodată, Colegiul penal, enunță că potrivit jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care cere, „inter alia”, că, atunci cînd

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai

poată fi pusă în discuție (a se vedea hotărîrea Brumărescu vs. România, din 28

octombrie 1999).

În atare circumstanțe, Colegiul penal conchide că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrilor adoptate în cauza condamnatului Pleșca Anatolie, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul Melnic Petru

în numele condamnatului Pleșca Anatolie, deoarece nu îndeplinește cerințele de

conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Melnic Petru în

numele condamnatului Pleșca Anatolie, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 12 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

11 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Pleșca Anatolie Victor, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) Cod de procedură

penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 decembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

5