1re-3 /14 — art. 264-1 alin.1 CP

Dosarul nr. 1re-3/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Valuța Vladimir în numele condamnatului Haruța Anatolie, împotriva

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 03 octombrie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2012, în cauza penală în

privința lui

Haruța Anatolie Veaceslav, născut la 23 iunie 1988,

originar și locuitor în mun. Chișinău, str. A. Crihan 14/1,

ap. 1, moldovean, cetățean al R. Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

22.11.2012;

15.01.2014.

Colegiul penal asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

inculpatul Haruța Anatolie a fost condamnat în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 400 unități convenționale, ceea ce constituie 8.000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Anatolie la 03 octombrie 2011, în jurul orei 00:05, ignorînd prevederile art. 14 lit. a)

RCR, conform căruia conducătorul de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în

stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub

influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, de natură să-i

afecteze capacitatea de conducere, a urcat la volan și conducea automobilul de model

„Ford Tranzit”, cu n/î CGP 765 pe str. A. Crihan, mun. Chișinău. Avînd dubii că

conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate, a fost stopat de către agentul

constatator, inspectorul SRP a CGP mun. Chișinău. Fiind supus examenului

narcologic, s-a constatat că inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 376 din 03 octombrie 2011.

recursuri sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui A. Haruța, deoarece vinovăția

1

acestuia în comiterea infracțiunii imputate nu a fost dovedită, iar probele acuzării sunt

contradictorii.

2012, au fost admise recursurile inculpatului Haruța Anatolie și avocatului acestuia,

Valuța Vladimir, casată, din oficiu, sentința instanței de fond, în partea stabilirii

pedepsei principale, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care

inculpatului Haruța Anatolie în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal, potrivit art. 88 alin.

(5) Cod penal, ținîndu-se cont de perioada aflării acestuia în stare de arest preventiv de

la 03 septembrie 2012 pînă la 03 octombrie 2012, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În rest, sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de recurs a statuat că, probele pe cauza

dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, care confirmă vinovăția inculpatului Haruța Anatolie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa numită inculpatului Haruța Anatolie, Colegiul penal a

conchis, că instanța de fond la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de

prevederile art. 88 alin. (5) Cod penal și anume, - inculpatul de la 03 septembrie 2012

pînă la 03 octombrie 2012 s-a aflat în stare de arest preventiv, astfel, în speță, fiind

aplicabile prevederile art. 88 alin. (5) Cod penal, cu atenuarea pedepsei stabilite

inculpatului A. Haruța.

invocînd greșit prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, a contestat hotărîrile

nominalizate cu recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Haruța Anatolie, din motiv că

probele administrate de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, în opinia recurentului, nu dovedesc vinovăția lui A. Haruța în comiterea

infracțiunii imputate.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că, în dosar nu există probe ce

dovedesc vinovăția condamnatului în comiterea infracțiunii imputate, or, probele care

au stat la baza sentinței de condamnare nu sunt pertinente și concludente. În acest

aspect, recurentul s-a referit la nulitatea următoarelor probe:

 ordonanța privind începerea urmăririi penale din 25.10.2011 (f.d. 1);

 raportul agentului constatator (f.d. 6);

 procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate (f.d. 8);

 ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din 19.11.2011 (f.d. 22);

 raportul OUP din 29.11.2011 (f.d. 36);

 declarațiile contradictorii ale martorilor R. Cheptenari și A. Berzoi.

Recurentul a mai menționat, că nevinovăția lui A. Haruța se confirmă prin

declarațiile martorilor I. Haruța, D. Todorov, P. Flud și V. Haruța.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

6.1. În conformitate cu art. 456 alin. (1) raportat la art. 432 alin. (2) pct. 1), 4)

Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului în

anulare declarat în cazul în care se constată că acesta nu corespunde după conținut,

2

conform prevederilor art. 455 CPP, ori este vădit neîntemeiat.

Astfel, potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) CPP, recursul în anulare trebuie motivat,

cu indicarea vreunui temei concret prevăzut în art. 453 alin. (1) CPP, conținutul

acestuia, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate din punct de vedere al problemei

de drept și evidențierea viciului fundamental care, în opinia recurentului, în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Avocatul Valuța Vladimir, contestînd sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 03 octombrie 2012 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 22 noiembrie 2012, în cauză penală în privința lui Haruța Anatolie, a formulat un

recurs ordinar, invocînd ca temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP,

solicitînd casarea hotărîrilor adoptate în cauză, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare în privința lui Haruța Anatolie.

Însă, recurentul a trecut cu vedere faptul că, conform textului deciziei instanței

de recurs, cauza penală a fost examinată în procedura de recurs în condițiile art. 447-

449 CPP (f.d. 170-172), - decizia fiind irevocabilă. Respectiv, pentru hotărîrile

irevocabile, este prevăzută calea extraordinară de atac recursul în anulare – art. 452

CPP.

În sensul art. 437 CPP, Curțile de apel examinează în ordine de recurs sentințele

pronunțate de judecătorii privind infracțiunile ușoare pentru săvîrșirea cărora legea

prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate.

Sancțiunea art. 264/1 alin. (1) Cod penal nu prevede pedeapsa cu închisoarea și,

în sensul art. 16 alin. (2) Cod penal, se clasifică ca infracțiune ușoară.

6.2. Astfel spus, recurentul a utilizat o cale de atac care, în speță, nu este

prevăzută de legea procesuală penală, formulînd un recurs, care nu întrunește condițiile

de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) CPP, iar instanța de recurs nu este

competentă să completeze recursul declarat cu circumstanțe în drept, care l-ar justifica,

or, potrivit art. 24 alin. (2) CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire

penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decît interesele legii.

Deci, odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea

hotărîrilor atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu,

să-l argumenteze, dat fiind că se încalcă dreptul la un proces echitabil, instanța

devenind, astfel, părtinitoare.

De aici rezultă, că în cazul în care recursul nu este motivat, instanța de recurs se

află în imposibilitate să judece cauza, dat fiind că lipsește obiectul judecării respective.

Deci, se va constatata, că recursul în anulare nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 455 alin. (2) CPP.

6.3. Totodată, Colegiul penal, enunță că potrivit jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care cere, „inter alia”, că, atunci cînd

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai

poată fi pusă în discuție (a se vedea hotărîrea Brumărescu vs. România, din 28

octombrie 1999).

În atare circumstanțe, Colegiul penal conchide că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrilor adoptate în cauza condamnatului Haruța Anatolie, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul Valuța

Vladimir în numele condamnatului Haruța Anatolie, deoarece nu îndeplinește cerințele

de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală.

3

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Valuța Vladimir în

numele condamnatului Haruța Anatolie, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 03 octombrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 22 noiembrie 2012, în cauza penală în privința lui Haruța Anatolie Veaceslav,

deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 455 alin. (2) Cod de

procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Liliana Catan

4