1ra 318/13 — 191 alin 5 CP 361 alin 2 CP

Instanța de fond din 06 decembrie2011 - pînă la 26 martie 2012;

Curtea de Apel Chișinău din 13 iunie - pînă la 03 decembrie 2012;

Curtea Supremă de Justiție din 18 februarie - pînă la 30 aprilie 2013; Procedura de citare a fost îndeplinită. Avocații Rodion Tocan, Constantin Brînză și condamnata Botnaru Tatiana au susținut recursurile ordinare declarate, solicitînd admiterea acestora în sensul declarat. Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursurilor declarate de avocații Rodion Tocan, Constantin Brînză și de condamnata Botnaru Tatiana ca fiind neîntemeiate. Colegiul penal lărgit asupra recursurilor C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 martie 2012, Botnaru Tatiana a fost condamnată: - în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare; - în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal,la 1 an închisoare; - în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Botnaru Tatiana, în perioada de timp cuprinsă între anii 2006-2009, activînd în calitate de contabil-șef la SRL „Maxiplant”, fiind numită în această funcție de către directorul societății, prin ordinul nr. 2-c din 15.05.2006, folosindu-se de situația de serviciu că este investită cu dreptul la a doua semnătură pe cecuri și dispoziții bancare, urmărind scopul însușirii 1 ilegale a bunurilor altei persoane, prin falsificarea semnăturii directorului comercial a SRL „Maxiplant” - Stanilevici Serghei, în conținutul a 57 de cecuri și 11 delegații, a sustras 1 211 500 lei din contul curent în valută națională cu nr.222400011259898 deschis la ВС „Victoriabank” filiala nr.11, mun. Chișinău, ce aparține SRL „Maxiplant”, pricinuind societății o daună în proporții deosebit de mari. Tot ea, Botnaru Tatiana, în perioada de timp cuprinsă între anii 2006-2009 activînd în calitate de contabil-șef la SRL „Maxiplant”, fiind numită în această funcție de către directorul societății, prin ordinul nr. 2-c din 15.05.2006, folosindu-se de situația de serviciu că este investită cu dreptul la a doua semnătură pe cecuri și dispoziții bancare, urmărind scopul facilitării însușirii bunurilor încredințate în administrarea sa, prin contrafacerea semnăturii directorului comercial a SRL „Maxiplant” - Stanilevici Serghei, a falsificat 57 de cecuri cu seria AA cu nr. 02364878 din 09.06.06. pe 20 000 lei, 02364882 din 15.06.06. pe 5000 lei, 02364883 din 27.06.06. pe 15 000 lei, 02364884 din 19.07.06 pe 15 000 lei, 02364885 din 16.11.06 pe 10 000 lei, 02364886 din 06.02.07 pe 25 000 lei, 02364887 din 08.09.06 pe 10 000 lei, 02364888 din 28.09.06. pe 6 500 lei, 02364889 din 26.12.06. pe 15 000 lei, 02364890 din 29.12.06. pe 40 000 lei, 02364892 din 13.10.06. pe 10 000 lei, 02364898 din 15.12.06. pe 30 000 lei, 02364900 din 26.01.07. pe 20 000 lei, 04047201 din 14.03.07 pe 25 000 lei, 04047202 din 23.03.07 pe 35 000 lei, 04047203 din 05.04.07 pe 10 000 lei, 04047205 din 13.04.07 pe 10 000 lei, 04047206 din 20.04.07 pe 5 000 lei, 04047207 din 25.04.07 pe 10 000 lei, 04047208 pe 20 000 lei, 04047209 din 20.07.07 pe 10 000 lei, 04047212 din 02.05.07 pe 15 000 lei, 04047214 din 08.05.07 pe 10 000 lei, 04047215 din 26.10.07 pe 20 000 lei, 04047216 din 11.05.07 pe 5 000 lei, 04047217 din.08.06.07 pe 5 000 lei, 04047218 din 15.06.07 pe 10 000 lei, 04047219 din 25.06.07 pe 30 000 lei, 04047220 din 29.06.07 pe 10 000 lei, 04047222 din 27.07.07 pe 15 000 lei, 04047223 din 14.09.07 pe 20 000 lei, 04047224 din 17.10.07 pe 15 000 lei, 04047225 din 16.11.07 pe 14 000 lei, 01856078 din 28.12.07 de 30 000 lei, 01856079 din 28.01.08 de 30 000 lei, 01856080 din 08.02.08 de 20 000 lei, 01856081 din 18.03.08 de 25 000 lei, 01856082 din 21.03.08 pe 20 000 lei, 01856083 din 30.04.08 de 25 000 lei, 01856084 din 03.04.08 pe 35 000 lei, 01856085 din 14.04.08 pe 30 000 lei, 01856086 din 23.04.08 pe 30 000 lei, 01856087 din 30.12.08 pe 10 000 lei, 01856088 din 19.05.08 de 10 000 lei, 01856089 din 18.06.08 de 20 000 lei, 01856090 din 30.06.08 de 10 000 lei, 01856091 din 03.07.08 de 15 000 lei, 01856092 din 11.07.08 de 20 000 lei, 01856093 din 17.07.08 de 20 000 lei, 01856094 din 29.08.08 de 15 000 lei, 01856095 din 19.09.08 de 20 000 lei, 01856096 din 26.11.08 de 20 000 lei, 01856097 din 12.12.08 de 25 000 lei, 01856098 din 25.12.08 de 30 000 lei, 01856099 din 16.01.09 de 10 000 lei, 01856100 din 23.01.09 de 17 000 lei și 11 delegații cu nr. l din 05.02.09 pe 15 000 lei, nr.2 din 20.02.09 pe 20 000 lei, nr.3 din 05.03.09 pe 20 000 lei, nr.4 din 11.03.09 pe 19 000 lei, nr.5 din 16.03.09 pe 20 000 lei, nr.6 din 18.03.09 pe 30 000 lei, nr.7 din 07.04.09 pe 15 000 lei, nr.7 din 10.04.09 pe 15 000 lei, nr.8 din 15.04.09 pe 15 000 lei, nr.9 din 23.04.09 pe 20 000 lei, nr.10 din 04.05.09 pe 10 000 lei, care sunt niște documente oficiale și acordă dreptul de a extrage bani de la instituțiile bancare. Ulterior, cu documentele falsificate a sustras 1 211 500 lei din contul curent în valută națională cu nr.222400011259898 deschis la ВС „Victoriabank” filiala nr.11, mun. Chișinău, ce aparține SRL „Maxiplant” pricinuind societății o daună în proporții deosebit de mari. 2 3. Avocatul Constantin Brînză în numele inculpatei Botnaru Tatiana, a contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Botnaru Tatiana să fie achitată. În susținerea apelului, avocatul apelant a invocat că pe parcursul examinării cauzei nu s-a confirmat vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunilor imputate. Instanța de judecată a luat ca probă actul de audit din 14.05.2009 unde este indicat că suma de 65.000 lei n-a fost luată la evidență în casă, însă nu a luat în cosniderație că actul de audit nu a fost întocmit conform Regulamentului privind inventarierea aprobată de Ministerul Finanțelor nr.27 din 28.04.2004. Martorii Guriuc L., Tcaciuc N., Culis T. au declarat că împreună au asistat cum Botnaru Tatiana a fost impusă de conducerea întreprinderii și a scris recipisa că a sustras suma de 1.000.000 lei, Botnaru Tatiana a scris însă la 11.05.2009 o explicație prin care confirmă primirea de la bancă a sumei de 350.000 lei. Prin rapoartele de expertiză nu s-a putut stabili dacă semnătura lui Stanilevici S. a fost îndeplinită de Botnaru T.. Auditul a constatat că încălări ale evidenței contabile și de pregătire a raportului financiar nu au fost depistate. Devieri și denaturări nu au fost depistate. În procesul examinării nu au fost depistate elemente de dublă raportare și reflectare a mijloacelor bănești în evidența contabilă și alte elemente de farudă. N-a fost examinat de audit în ce bază a fost indicată suma de 199 500 lei ca neajuns, ori n-au fost prezentate documente necesare la tranzacție. O bună parte din explicațiile scrise de Botnaru T. au fost făcute sub influența lui Stanilevici S. și Stanilevici E., și ele nu pot fi considerate ca probe în cauza dată. Instanța de judecată n-a stabilit caracterul infracțiunii, deoarece multe operațiuni n-au fost reflectate în evidența contabilă, n-a fost petrecută o inventariere pentru stabilirea neajunsurilor. Instanța de judecată nu a luat în considerație că Stanilevici S. putea să primească banii și să nu dea darea de seamă. 3.1. Inculpata Botnaru Tatiana, la fel a contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința ei, deoarece toate documentele ce țineau de operațiunile bancare erau îndeplinite de ea, semnate de director și apoi de eа, ștampila o aplicau în contabilitate deoarece se afla la a doua contabilă care întocmea facturile fiscale și ducea evidența contabilității duble. După ce ridica banii de la bancă îi transmitea directorului, în contabilitate erau întocmite ordine de încasare, ordin de eliberare a banilor cu destinația „avans”, ordinele erau semnate de eа, ca contabil, de Stanilevici S. ca director, și cu titlu de avans se anexau la raportul de casă, care se întocmeau zilnic. La 11.05.2009 directorul general Stanilevici E. a invitat-o la ea în birou unde era și Stanilevici S. și au impus-o sub amenințare să semneze o recipisă precum că banii extrași de pe contul bancar nu au fost transmiși directorului, ci i-a folosit în scopuri personale. După care a mai fost amenințată, documentele contabile au fost luate de la ea din birou, și selectate de către director și auditor, i-a fost luat calculatorul. Nu a beneficiat de serviciile unui avocat competent care să-i apere interesele, nu a fost dovedită vinovăția ei nici în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012, au fost respinse ca nefondate apelurile avocatului Constantin Brînză în numele 3 inculpatei Botnaru Tatiana și al inculpatei Botnaru Tatiana, cu menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatei Botnaru Tatiana în baza art. 191 alin. (5); 361alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei legii precum și în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, fiindu-i corect stabilită pedeapsa definitive de 9 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei. În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei Botnaru Tatiana de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5); 361alin. (2) lit. b) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:  Declarațiile reprezentantului părții vătămate Stanilevici S.;  Declarațiile martorilor Stanilevici E., Tcaciuc N., Culiș T., Guriuc L., Rusu N., Drab Gh., Pacinschi (Molodiuc) D.;  Explicația lui Stanilevici E. din 14.05.2009 (f.d. 5, vol. I);  Explicația lui Botnaru T. (f.d. 6, vol. I);  Cererea de angajare scrisă de Botnaru T. din 28.11.2005 (f.d. 11, vol. I);  Ordinul nr. 62c din 28.11.2005 de angajare a lui Botnaru T. în cadrul II ”Elena Mămăligă” (f.d. 13, vol. I);  Ordinul nr. 2-C din 15.05.2006 de angajare a lui T. Botnaru în funcția de contabil șef la SRL ”Maxiplant” (f.d. 14, vol. I);  Corpurile delicte: delegațiile (f.d. 22-25, vol. I);  Procesul verbal de ridicare din 24.07.2009 (f.d. 40, vol. I);  Raportul de audit tematic privind rulajul mijloacelor bănești pe perioada anului 2009 din 25.03.2010 (f.d. 46, vol. I);  Procesul verbal de ridicare din 29.04.2010 (f.d. 74, vol. I);  Raportul de expertiză nr. 242 din 24.05.2010 (f.d. 137-138, vol. I);  Procesul verbal de examinare a documentelor din 18.08.2010 (f.d. 199- 201, vol. I);  Procesul verbal de examinare a obiectelor ridicate la 19.08.2010 (f.d. 203, vol. I);  Raportul de expertiză contabilă nr. 1886 din 02.11.2010 (f.d. 4-49, vol. II), din care rezultă că, expertul a luat în considerație documentele bancare în care semnătura directorului este suspectă de falsificare, și, prin urmare, a constatat că, în baz ", filiala 11, ce aparține S.C. .,Maxiplant" S.R.L., în perioada de activitate a gestionarului T. Botnaru (în funcție de contabil - șef, anii 2006 - 2009), a constituit 1.211.500,00 lei (un milion două sute unsprezece mii cinci sute lei). Astfel, din analiza materialului probator, instanța de apel a statuat că motivele invocate în apelurile părții apărării, precum că nu a fost dovedită vinovăția inculpatei Botnaru Tatiana în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5) și art.361 alin.(2) lit. d) Cod penal, - acestea au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească în instanța de fond, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv prin 4 prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii. Astfel, instanța de fond a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei și probelor legal administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, încadrînd corect faptele săvîrșite de inculpată în prevederile art.191 alin. (5) și art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, În acest context, instanța de apel, a menționat că conform jurisprudenței CEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod cert la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță, a se vedea cauzele (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandiei). Astfel, conchide instanța de apel, argumentele apelanților prin care se susține că Botnaru Tatiana nu se face vinovată de infracțiunile imputate și, că la materialele cauzei nu sunt probe suficiente care ar demonstra vinovăția lui T. Botnaru în săvîrșirea infracțiunilor menționate supra, nu pot fi reținute de către instanță, or nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea acesteia, devreme ce în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatei în cele reținute de instanța de apel. 4.2. Referitor la individualizarea pedepsei inculpatei T. Botnaru, instanța de apel, a conchis că prima instanță ținut pe deplin cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal.

Avocatul Constantin Brînză în numele inculpatei Botnaru Tatiana, fără a invoca vreun temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui T. Botnaru. În acest sens avocatul recurent și-a exprimat dezacordul său cu modalitatea de apreciere a probelor, inclusiv faptul că nici instanța de fond nici cea de apel nu au dat apreciere și nu sau expus asupra actului de audit care a fost temei pentru pornirea urmăririi penale, precum și faptul că instanțele de judecată au pus la baza învinuirii explicațiile date de inculpată pe marginea celor comise dar nu au luat în considerație că aceste explicații au fost scrise sub influența lui Stanilevici S. și Stanilevici E., mai mult instanța de apel a pus la baza învinuirii rapoartele de expertiză și declarațiile martorilor N. Tcaciuc, T. Culiș și L. Guriuc, care sunt contradictorii și nu dovedesc vinovăția inculpatei. 5.1. Avocatul Rodion Tocan în numele inculpatei Botnaru Tatiana, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpata Botnaru T. să fie achitată. În susținerea cerințelor sale avocatul recurent a invocat dezacordul său cu modalitatea de apreciere a probelor, inclusiv că raportul de audit consemnat de auditorul N. Rusu la 25.03.2010, ar fi fost întocmit cu încălcarea Regulamentului privind inventarierea aprobată de Ministerul Finanțelor Nr. 27 din 28.04.2004, iar auditorul Savciuc L. de la SRL „Audit-Metoda" n-a verificat dacă banii primiți – 65.000 lei au fost cheltuiți și n-au fost întocmite documentele respective (foaie de deplasare, prețul biletelor, facturile pe mărfuri, devamarea, ordine de încasare ș.a.). Astfel, invocă recurentul, auditorul Natalia Rusu în rubrica raportului de audit „Auditul evidenței operațiunilor de casă și bancare" (f.d. 48-49), fără temei indică că 5 Botnaru Tatiana a sustras în numerar din contul bancar nr. 222400011259898 a întreprinderii, deținut la „Victoriabank" SA, filiala 11 Chișinău conform tabelului în anul 2007 – 399.000 lei, în anul 2008 – 430.000 și în 2009 – 226.000 lei. În concluzie auditorul indică datoria de 1.254.500 lei. De asemenea, avocatul recurent, consideră că instanța de judecată greșit a conchis că, vina condamnatei se dovedește și prin explicația dată de Botnaru Tatiana pe marginea celor comise (f.d. 6,vol.1); prin raportul de expertiză contabilă nr. 1886 din 02.11.2010; prin raportul de expertiză (f.d. 137-138, vol.1) în care se constată că Botnaru T. a confirmat că semnăturile pe 57 cecuri bancare și 11 delegații sunt semnate de ea. Or, din concluziile expertizei suplimentare din 21.06.2010 referitor la semnătura lui Stanilevici Serghei, dacă a fost îndeplinită de Botnaru Tatiana, expertul ajunge la concluzia că nu este posibil de stabilit. În final, recurentul invocă că, contrar explicațiilor Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 30 martie 2009, instanța de apel și-a întemeiat concluziile sale pe probele cercetate de către prima instanță, fără a fi verificate în ședința de judecată a instanței de apel și, nefiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată, iar martorii Tcaciuc Natalia, Culiș Tatiana și Guriuc Lilia n-au fost audiați suplimentar. Faptul examinării superficiale a cazului dat, indică recurentul, se demonstrează și prin invocarea în decizia contestată a următorului citat, - „Reieșind din cele expuse, Colegiul Penal consideră apelul acuzatorului de stat și al avocatului Olesea Negru ca nefondate”. 5.2. Inculpata Botnaru Tatiana, fără a invoca vreun temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP, la fel a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința sa invocînd motive similare celor invocate în apel enunțate la pct. 3.1 al prezentei decizii, inclusiv că, - - instanțele de judecată la examinarea cauzei, nu au ținut pe deplin cont de prevederile art. 389 alin. (2) CPP, astfel nu a fost stabilit caracterul infracțiunii, deoarece numai în baza cecurilor și delegațiilor bancare nu se poate stabili că banii au fost însușiți; - neajunsul mijloacelor bănești se stabilește prin intermediul inventarierii, care nu a fost petrecută pe perioada de activitate a ei în calitate de contabil șef la SRL ”Maxiplant” de la 01 decembrie 2005 pînă la 11 mai 2006; - actul de audit a fost întocmit cu încălcarea legislației în vigoare; - de către instanțele de judecată la examinarea cauzei, nu s-a ținut cont de concluziile expertizelor privind falsificarea semnăturii directorului SRL ”Maxiplant” S. Stanilevici, precum și de raportul de expertiză contabilă; - în ședințele de judecată nu a avut posibilitatea de a se apăra, astfel a fost lipsită de dreptul la un proces echitabil.

Verificînd argumentele recursurilor ordinare declarate de avocații Constantin Brînză și Rodion Tocan în interesele condamnatei Botnaru Tatiana și de condamnata Botnaru Tatiana, în raport cu actele cauzei, Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea urmează a fi respinse din următoarele considerente. 6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de 6 apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și în cazul cînd nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Însă, la judecarea cauzei date în instanța de recurs, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare. Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecând apelul părții apărării, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă că apelurile declarate sunt nefondate, iar sentința de condamnare a lui Botnaru T. fiind legală și întemeiată. La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea apelurilor părții apărării, precum și motivele adoptării soluției. Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (vol.2, f.d.201-208) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea apelurilor declarate de partea apărării, a respectat întocmai prevederile legale menționate supra. În acest sens, se observă că avocatul C. Brînză a înaintat un singur demers privind audierea suplimentară a părții vătămate Stanilevici Serghei și a martorului Stanilevici Elena, care a fost satisfăcut de către instanța de apel. În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală” este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectându-se normele de drept material sau procesual. Sub acest aspect Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept. 6.2. Astfel, Colegiul penal lărgit, reține că instanțele de fond și apel, verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei Botnaru Tatiana de săvîrșirea infracțiunilor incriminate în baza art. 191 alin. (5); 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă echitabilă în conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75 Cod penal. Or, nerecunoașterea vinovăției de către inculpată nu echivalează cu achitarea ei, de vreme ce probele pertinente și concludente, în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acesteia în săvîrșirea infracțiunilor imputate. Deci, criticile formulate de recurenți enunțate la pct. 5, 5.1, 5.2 al prezentei decizii, prin care se susține că T. Botnaru nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5); 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, - acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de fond și apel și, cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4 - 4.1, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) CPP, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează 7 a se constata că recursul declarat este inadmisibil. La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului, se evidențiază că recurenții își motivează recursurile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 CPP, astfel, criticele formulate de recurenți nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală. Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform concluziei Curții Europene pentru Drepturile Omului (Hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. 6.3. Totodată, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiat motivul invocat de avocatul Constantin Brînză, precum instanțele de fond și de apel au pus la baza hotărîrii de condamnare, rapoartele de expertiză și declarațiile martorilor N. Tcaciuc, T. Culiș și L. Guriuc, care sunt contradictorii și nu dovedesc vinovăția inculpatei. În acest sens, se relevă că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (vol.2, f.d.201-208), avocatul C. Brînză și inculpata n-au solicitat efectuarea unei expertize repetate sau audierea în direct a acestor martori, demersul fiind îndreptat spre audierea suplimentară a părții vătămate Stanilevici Serghei și a martorului Stanilevici Elena, care a și fost satisfăcut de către instanța de apel, iar tot probatoriul a fost dat citirii în ședința de judecată și reflectat în procesul-verbal. Din aceste motive, instanța de recurs respinge și argumentele avocatului Tocan R., care a invocat, precum că contrar explicațiilor Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 30 martie 2009, instanța de apel și-a întemeiat concluziile sale pe probele cercetate de către prima instanță, fără a fi verificate în ședința de judecată a instanței de apel și, nefiind reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată, iar martorii Tcaciuc Natalia, Culiș Tatiana și Guriuc Lilia n-au fost audiați suplimentar. În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanțele fond și de apel, au adoptat hotărîri legale și întemeiate în privința lui Botnaru Tatiana, astfel recursurile ordinare declarate de avocații C. Brînză, R. Tocan în numele inculpatei și de inculpata T. Botnaru, urmează a fi respinse ca inadmisibile. 6.4. Totodată, instanța de recurs menționează că, motivul invocat de R. Tocan referitor la fraza „Reieșind din cele expuse, Colegiul Penal consideră apelul acuzatorului de stat și al avocatului Olesea Negru ca nefondate”, care se conține la sfîrșitul părții descriptive a deciziei instanței de apel, - nu poate fi considerat ca o eroare de drept, fiind o eroare materială evidentă, astfel Colegiul penal lărgit va exclude această frază din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012. În acest context, instanța de recurs menționează că, în partea descriptivă a deciziei contestate instanța de apel a indicat că se examinează apelurile avocatului Constantin Brînză în numele inculpatei Botnaru Tatiana și al inculpatei Botnaru Tatiana, a descris fondul apelurilor (vol.2, f.d. 136), ulterior a făcut analiza probatoriului în raport cu motivele invocate în aceste apeluri, s-a expus asupra încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatei Botnaru T., iar la ultima filă a deciziei a concluzionat că se resping ca nefondate apelurile avocatului Constantin Brînză în numele inculpatei Botnaru Tatiana și al inculpatei Botnaru Tatiana, - 8 concluzie care corespunde dispozitivului deciziei adoptate.

În conformitate cu art. 434 și 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit D E C I D E : Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocații Constantin Brînză și Rodion Tocan în interesele condamnatei Botnaru Tatiana și de condamnata Botnaru Tatiana, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 martie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012, în cauza penală în privința lui Botnaru Tatiana Anton, cu menținerea hotărîrilor atacate. Se exclude din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2012, fraza „Reieșind din cele expuse, Colegiul Penal consideră apelul acuzatorului de stat și al avocatului Olesea Negru ca nefondate”. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședință publică la 21 mai 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Olga Adam Constantin Alerguș Andrei Harghel 9