1ra-512/13 — art.123 1 cod penal

1ra-512/13 — art.123 1 cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-512/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2009, declarat de avocatul

Ștefan Burlaca, în numele condamnatei

Blanari Maria Tudor, născută la

31 mai 1959 în s. Slobozia-Horodiște, r-nul Rezina,

domiciliată în mun. Chișinău, str. M. Costin 19/6, ap. 6

„a”, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale,

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 15 decembrie – 28 decembrie 2006,

în instanța de apel: 10 februarie – 16 martie 2009,

în instanța de recurs: 09 aprilie – 29 mai 2013.

C O N S T A T Ă :

Maria a fost condamnată în baza art. 126 alin. 2 Cod penal (1961) la 1 an și 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, începînd cu 18 februarie.

De la Blanari Maria s-a încasat prejudiciul material în beneficiul lui M. Ganea -

2200 dolari SUA; L. Adam - 2000 dolari SUA; Z. Olari - 2200 dolari SUA; A. Hamutov

- 3000 dolari SUA; E. Bîtca – 2500 dolari SUA; A. Leahu – 3000 dolari SUA; C.

Ivanov – 1600 dolari SUA; Cigolea – 4000 dolari SUA; E. Dodon – 3500 dolari SUA;

M. Cojocaru - 520 dolari SUA; L. Mihalaș - 3900 dolari SUA; E. Unitilov - 1000 dolari

SUA; M. Belchina – 3750 dolari SUA; T. Darie – 1500 dolari SUA; M. Plămădeală –

1740 dolari SUA; A. Casapu – 4000 dolari SUA; E. Casapu – 2800 dolari SUA, în

echivalentul lor în lei la ziua executării hotărîrii.

prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul deschiderii vizei de muncă în Israel,

inculpata Blanari Maria a primit de la E. Csapu - 2800 dolari SUA, de la A. Hamitov -

3000 dolari SUA, de la M. Cojocaru - 570 dolari SUA, de la E. Untilova - 1000 dolari

SUA, de la T. Darie - 1500 dolari SUA, de la L. Adam - 2000 dolari SUA, de la N.

Plămădeală - 1740 dolari SUA, de la M. Ganea – 2200 dolari SUA, de la M. Mihalaș -

3900 dolari SUA, de la Z. Olari - 2200 dolari SUA, de la A. Leahu - 3000 dolari SUA,

de la O. Donica - 1100 dolari SUA, de la E. Dogot – 3500 dolari SUA, de la A. Casapu

- 4000 dolari SUA, de la E. Cigolea - 4000 dolari SUA, de la E. Bîrcă - 2500 dolari

SUA, de la C. Ivanov - 1600 dolari SUA și de la M. Belchina - 3575 dolari SUA.

Inculpata a recunoscut vina parțial, declarînd că ea, fiind intermediară, a transmis

banii primiți de la părțile vătămate lui Osnovina G. 22.300 dolari și lui Popovici

C.16.000 dolari.

Instanța de fond a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatei a fost dovedită prin

declarațiile și recipisele inculpatei despre primirea sumelor respective de la părțile

vătămate, că ea a avut un rol de intermediar între părțile vătămate și Popovici Claudia,

Osnovina Galina, în privința cărora procedura a fost disjunsă, acestea fiind anunțate în

căutare, iar ea, Maria Blanari, a fost recunoscută ca parte vătămată.

Învinuirea este bazată pe presupunerea că banii primiți de către inculpată în baza

recipiselor, au fost tot de ea sustrase, dar nu există nici o probă ce ar confirma acest

lucru. N-a fost dovedită intenția inculpatei de a sustrage aceste mijloace bănești, n-au

fost concretizate ce sume și cine anume le-a însușit, ce servicii a prestat inculpata și cît

valora fiecare serviciu, iar transmiterea banilor lui C. Popovici, evreului la Moscova, nu

a fost combătută.

Astfel, încadrarea acțiunilor inculpatei în baza art. 123/1 Cod penal (1961) este

incorectă, deoarece lipsește latura subiectivă a componenței de infracțiuni și anume,

intenția directă de a sustrage sumele bănești de la părțile vătămate, urmînd ca acțiunile

ei să fie reîncadrate în baza art. 126 alin. 2 Cod penal (1961), ca cauzarea de daune

materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, cînd fapta nu constituie o sustragere, în

mod repetat.

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 123/1 Cod penal (1961).

Apelantul a invocat că instanța de fond incorect a apreciat probelor administrate

și nu a ținut cont de circumstanțele cauzei.

3.1. Inculpata la fel a declarat apel, în care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitată.

Ea a indicat că sentința a fost adoptată doar în baza unor presupuneri.

3.2. Au declarat apeluri și părțile vătămate A. Casapu, E. Bîrcă, E. Dogot, C.

Ivanov, E. Cigolea, L. Mihalaș, O. Donica, E. Casapu și apărătorul său C. Timofti,

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatei în baza

învinuirii înaintate, cu stabilirea unei pedepse mai aspre și încasarea prejudiciilor

materiale cauzate.

Ei au specificast că probele administrate dovedesc incontestabil vinovăția

inculpatei de comiterea infracțiunii incriminate.

apelurile părților vătămate au fost respinse ca inadmisibile, iar apelul inculpatei a fost

respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță.

Blanari Maria a fost condamnată în baza art. 123/1 Cod penal (1961), cu aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

pentru femei.

Acțiunile civile au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că, începînd cu luna martie 2001 pînă în luna

noiembrie 2002, sub pretextul deschiderii vizelor pentru plecarea peste hotarele țării,

prin înșelăciune, cu scopul sustragerii bunurilor din averea proprietarului, inculpata a

primit de la părțile vătămate bani în sumă totală de 793.089 lei, dar vizele nu au fost

deschise, iar ea nu a întors sumele menționate, în așa mod săvîrșind o sustragere a

bunurilor materiale în proporții deosebit de mari - prin escrocherie, în mod repetat, cu

cauzarea daunelor considerabile părților vătămate.

Vinovăția inculpatei a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate, care au

declarat că inculpata s-a prezentat ca colaborator al firmei „Gala-Tour” din or. Tiraspol,

spunînd că au oficiu și în mun. Chișinău, dispun de licență pentru așa gen de activitate

și pentru perfectarea vizelor, anume ea se va ocupa de aceasta și nu alte persoane, fapt

ce nu și-a găsit confirmarea în ședința instanței de fond, cît și în ședința instanței de

apel.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în pașapoartele părților vătămate luate

de inculpată lipseau careva date care ar demonstra faptul că acestea s-ar fi luat în lucru

la careva ambasade, pașapoartele fiind găsite la domiciliul inculpatei.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că este evidentă

intenția inculpatei de însușire a avutului proprietarului prin escrocherie, adică prin

înșelăciune și abuz de încredere, în proporții deosebit de mari, săvîrșind infracțiunea

prevăzută de art. 123/1 Cod penal (1961).

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a indict că inculpata nu a urmărit scopul sustragerii banilor părților

vătămate, dînsa a fost pur și simplu intermediară între Popovici C. și Osnovina G.,

anunțate în căutare, iar sentința primei instanțe este întemeiată.

2004, recursul ordinar a fost respins ca inadmisibil, fiind neîntemeiat.

Instanța de recurs a reținut că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că

obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 126 Cod penal (1961), îl constituie

numai valoarea materială care în momentul săvîrșirii ei încă nu a trecut în posesia

proprietarului, dar trebuie să treacă, dacă vinovatul savîrșea infracțiunea în cauză.

Instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia că prin înșelăciune și abuz de

încredere, inculpata nu urmărea scopul cauzării de pagube materiale, dar însușirea

sumelor bănești, în proporții deosebit de mari, transmise pentru a le deschide victimelor

vize de muncă după hotarele țării.

În cauză cu certitudine s-a constatat, că nici într-o instituție inculpata nu exercita

funcții ce îi acordau dreptul de a deschide vize, pașapoartele victimelor au fost depistate

la domiciliul ei fără careva semne că s-au aflat în lucru în această direcție, la momentul

pronunțării sentinței ea n-a restituit banii însușiți.

Astfel, instanța de apel întemeiat a admis apelul învinuirii și a încadrat acțiunile

inculpatei în baza art. 123/1 Cod penal (1961).

judecătorești au devenit irevocabile.

fost inițiată procedurii de revizuire a sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26

martie 2006 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apei Chișinău din 21 iulie 2004,

privind condamnarea lui Blanari Maria în baza art. 123/1 Cod penal (1961).

În parte descriptivă a ordonanței și în concluziile adresate Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, procurorul a invocat că:

„fiind audiată în ședința de judecată, Blanari Maria a declarat că banii primiți

de la părțile vătămate nu i-a însușit, însă i-a transmis altor persoane în scopul

deschiderii vizelor pentru părțile vătămate. Din sumele încasate M. Blanari urma să

primească o recompensă. Conlucrarea în vederea deschiderii vizelor se făcea prin

intermediul SRL „Cantilina-Prim”, însă, nici organul de urmărire penală, nici

instanțele de judecată nu aveau cunoștințe despre deținerea sau nedeținerea de către

întreprinderea menționată și de M. Blanari a licenței în domeniu.

În cadrul procedurii de revizuire s-a stabilit conform răspunsului Camerei de

Licențiere a R. Moldova, că SRL „Cantilina Prim” și Blanari M. nu au fost și nici nu

sunt titular de licență pentru activitatea de turism sau activitatea legată de plasarea în

cîmpul muncii a cetățenilor în țară și/sau în străinătate, despre care circumstanțe

instanțele de judecată n-au avut cunoștință la emiterea sentințelor, iar aceste

circumstanțe sunt nou apărute și vorbesc despre faptul că daunele cauzate s-au produs

din lipsa pregătirii de către cet. Blanari M. în domeniul turismului și plasării

cetățenilor în cîmpul muncii și respectiv, despre lipsa intenției cet. Blanari M. de a

însuși prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de mari a bunurilor.

La fel, circumstanțele nou-apărute incontestabil dovedesc că Blanari M. a săvîrșit

practicarea ilegală a activității de întreprinzător.

Prin urmare, este necesar de anulat hotărîrile revizuite în ce privește calificarea

acțiunilor condamnatei Blanari Maria, cu încadrarea lor în baza art. 126 alin. 2 CP (în

redacția Legii din 24.03.1961) - cauzarea de pagube materiale prin abuz de încredere,

dacă fapta nu constituie o însușire, repetat, precum și în baza art. 241 alin. (2), lit. b),

e), f) CP - practicarea ilegală a activității de întreprinzător, de mai multe persoane, în

proporții deosebit de mari, cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari, cu

stabilirea pedepselor:

art. 126 alin. 2 CP (1961) - 3 ani închisoare;

art. 241 alin. (2) lit. b), e), f) CP - 2 ani închisoare.

Conform art. 84 CP, a-i stabili pedeapsa definitivă, prin cumul total de

infracțiuni, 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei”.

hotărît: „a admite în principiu cererea de revizuire depusă de procurorul s. Centru,

mun. Chișinău și a anulată parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2004,

privind condamnarea Mariei Blanari în baza art. 123/1 Cod penal (1961) la 7 ani

închisoare.

Pe Blanari Maria a o recunoaște culpabilă în comiterea infracțiunilor și a-i

stabili pedeapsa în baza art. 126 al. 2 CP (1961) - 3 ani închisoare, în baza art. 241 al.

2 lit. b), e), f) CP - 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă, prin cumul total de

infracțiuni, 5 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Conform art. 3 al Legii cu privire la amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de

la adoptarea Constituției RM, pe Maria Blanari a o absolvi de pedeapsa penală

aplicată.

Măsura preventivă – arestul, aplicat în privința Mariei Blanari se abrogă”.

Instanța de fond a constatat că:

„în cadrul procedurii de revizuire a fost stabilit cu certitudine conform

răspunsului Camerei de Licențiere a R. Moldova, că SRL „Cantilina Prim” și Blanari

M. nu a fost și nici nu este titular de licență pentru activitatea de turism sau activitatea

legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor în țară și/sau în străinătate, despre

care circumstanțe instanțele de judecată n-au avut cunoștință la emiterea sentințelor,

iar aceste circumstanțe sunt nou apărute și vorbesc despre faptul că daunele cauzate s-

au produs din lipsa pregătirii de către cet. Blanari M. în domeniul turismului și plasării

cetățenilor în cîmpul muncii și respectiv, despre lipsa intenției cet. Blanari M. de a

însuși prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de mari a bunurilor.

La fel, circumstanțele nou-apărute incontestabil dovedesc că Blanari M. a săvîrșit

practicarea ilegală a activității de întreprinzător.

Prin urmare, procurorul a solicitat anularea hotărîrilor revizuite în ce privește

calificarea acțiunilor condamnatei Blanari M., cu încadrarea lor în baza art. 126 al. 2

CP (1961) - cauzarea de pagube materiale prin abuz de încredere, dacă fapta nu

constituie o însușire, repetat, precum și în baza art. 241 alin. (2), lit. b), e), f) CP -

practicarea ilegală a activității de întreprinzător, de mai multe persoane, în proporții

deosebit de mari, cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari, cu stabilirea

pedepsei în felul următor:

art. 126 alin. 2 CP (1961) - 3 ani închisoare;

art. 241 alin. (2) lit. b), e), f) CP - 2 ani închisoare.

Conform art. 84 CP, a-i stabili pedeapsa definitivă, prin cumul total de

infracțiuni, 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei.

Motivele invocate de revizuire cad sub incidența prevederilor art. 458 al. 3 p. 4)

CPP și anume s-au constatat alte circumstanțe de care nu avea cunoștință instanța

atunci cînd a dat hotărîrea și care, dovedesc săvîrșirea de către cel condamnat a unei

infracțiuni mai puțin grave.

În versiunea sa expusă în cadrul cercetării judecătorești, inculpata M. Blanari a

indicat, că conlucrarea în vederea deschiderii vizelor pentru țările solicitate se făcea

prin intermediul SRL „Cantilina Prim”, însă, nici organul de urmărire penală , nici

instanța de judecată nu avea cunoștință despre deținerea sau nedeținerea de către

întreprinderea menționată și de M. Blanari a licenței în domeniu.

Actualmente, conform răspunsului Camerei de licențiere a R. Moldova din

20.10.2006 nici SRL „Cantilina Prim”, nici Blanari M. nu dețineau licențele pentru

activitatea turistică și plasarea cetățenilor în cîmpul muncii în străinătate. Prin urmare,

circumstanțele nou apărute vorbesc incontestabil că inculpata a cauzat părților

vătămate daune materiale fără scop de sustragere și acțiunile ei urmează a fi încadrate

în baza art. 126 alin. 2 CP (1961) - cauzarea de pagube materiale prin abuz de

încredere, dacă fapta nu constituie o însușire, repetat, precum și în baza art. 241 alin.

(2) fit. b), e), f) CP - practicarea ilegală a activității de întreprinzător, de mai multe

persoane, în proporții deosebit de mari, cu obținerea unui profit în proporții deosebit de

mari”.

părții vătămate Timofti Elena, în care a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă

cererea de revizuire depusă de procuror, iar Blanari Maria: „să fie recunoscută

culpabilă în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 123/1 CP (1961) și de numit spre

executare pedeapsa cu închisoare”.

Apelantul a invocat că este inadmisibil ca o instanță ierarhic inferioară să anuleze

decizia instanței ierarhic superioară.

Ședința de judecată s-a petrecută cu încălcarea prevederilor art. 463 CPP care

stipulează că, rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii se face conform regulilor de

procedură privind judecarea în prima instanță, adică cu participarea părților vătămate,

însă, părțile vătămate n-au fost înștiințate despre ziua ședinței și nici copia sentinței nu

le-a fost expediată prin ce li s-a încălcat dreptul da a ataca sentința.

Despre existența sentinței din 28 decembrie 2006, împreună cu partea vătămată

Casapu (Timofti) E., am aflat de la Procuratura Generală prin răspunsul din 07 mai 2008

și la 19 ianuarie 2009, prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, am primit

de la Judecătoria Centru, mun. Chișinău copia sentinței.

apelul a fost admis, casată sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 decembrie

2006, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

Cererea de revizuire depusă de procurorul sec. Centru, mun. Chișinău, împotriva

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 martie 2006 și deciziilor Curții de

Apel Chișinău din 21 iulie 2004 și Curții Supreme de Justiție din 03 noiembrie 2004,

privind condamnarea lui Blanari Maria în baza art. 123/1 Cod penal (1961), prin care

inculpatei i-a fost stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 7 ani cu ispășirea

pedepsei în penitenciar pentru femei, a fost respinsă.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond incorect a ajuns la concluzia, că în

acțiunile inculpatei lipsește intenția directă de a sustrage sumele bănești de la părțile

vătămate, deoarece în materialele dosarului penal lipsesc careva dovezi care ar confirma

că inculpata ar fi transmis cet. G. Osnovina și C. Popovici sumele de 2300 și 16000

dolari SUA și ultima nu a fost recunoscută ca parte vătămată.

Nu s-a ținut cont de faptul că în pașapoartele părților vătămate, luate de inculpată,

lipseau careva date care ar demonstra faptul că s-ar fi luat în lucru la careva ambasade și

că pașapoartele au fost găsite la domiciliul inculpatei.

Vinovăția inculpatei a fost dovedită de părțile vătămate, care au declarat că

inculpata s-a prezentat ca colaborator al firmei „Gala-Tour” din orașul Tiraspol, spunînd

că au oficiu și în mun. Chișinău, dispun de licență pentru așa gen de activitate și pentru

perfectarea vizelor, iar anume ea se va ocupa de această și nu alte persoane, fapt ce nu

și-a găsit confirmarea în ședința instanței de fond, cît și în ședința instanței de apel.

Instanța de apel a considerat că în cauză a persistat intenția inculpatei de a însuși

avutul proprietarului prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții deosebit de mari

- escrocherie, adică infracțiune prevăzută de art. 123/1 Cod penal (1961).

Instanța de fond, pronunțînd sentința în cauză, nu a constatat careva circumstanțe

de care nu avea cunoștință instanțele atunci cînd au pronunțat hotărîri și care ar fi

dovedit săvîrșirea de către condamnată a unei infracțiuni mai puțin grave, de aceia,

sentința instanței de fond este ilegală și neîntemeiată, și urmează a fi casată, cu

respingerea cererii de revizuire depusă de procuror.

Argumentele pe baza cărora instanța de fond și-a întemeiat sentința de

reîncadrare a acțiunilor inculpatei din prevederile art. 123/1 Cod penal (1961) în cele ale

art. 126 alin. 2 Cod penal (1961) și art. 241 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, instanța de

apel le-a apreciat critic, deoarece argumentele menționate în sentință vin în

contradicție cu depozițiile părților vătămate.

Blanari Maria, în care solicită:

„A constata corectitudinea aplicării de către instanța de fond a prevederilor art.

3 al Legii nr. 278 din 16.07.2004 privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de

la adoptarea Constituției R. Moldova.

A casa decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2009 și a menține sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 decembrie 2006”.

Recurentul a invocat că:

a) apelul a fost introdus tardiv. Partea vătămată Casapu Elena nu a participat la

examinarea cauzei în instanța de fond și față de ea urmau a fi aplicate dispozițiile art.

402 alin. (2) CPP (în vigoare la data declarării apelului), potrivit căror, pentru părțile

care au lipsit de la pronunțarea sentinței termenul de apel curge de la data comunicării în

scris despre redactarea sentinței. Astfel, după cum a declarat și probat avocatul părții

vătămate Casapu Elena în apelul său și probele prezentate, aceasta a aflat la data de 14

decembrie 2007, de la Comisariatul de Poliție al sectorului Centru, despre faptul că

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 1-43/04 din 28 decembrie 2006, a fost

adoptată, este redactată, irevocabilă și executată. Anume date de 14 decembrie 2007,

este data de la care a și început să curgă termenul de declarare a apelului, dar acesta a

fost declarat abea la 21 ianuarie 2009, după scurgerea a 1 an, 1 lună și 5 zile;

b) aplicarea pedepsei a fost anulată de un act de amnistie. La 30 iulie 2004 a intrat

în vigoare Legea nr. 278 din 16.07.2004 privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-

a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova. Potrivit art. 3 al Legii cu privire la

amnistie se absolvă de pedeapsa stabilită persoanele condamnate la închisoare pe un

termen de pană la 7 ani inclusiv.

Totodată, chiar dacă am admite că cauza penală nu ar fi fost revizuită și respectiv

pedeapsa cu închisoarea ar fi rămas de 7 ani, chiar și în acest caz, instanța de fond era

obligată să absolve inculpata de pedeapsa penală în temeiul art. 3 al Legii cu privire la

amnistie, deoarece și în acest caz, Blanari Maria se încadra perfect în condițiile

prevăzute de art. 3 al Legii cu privire la amnistie.

Instanța de apel nu a dat nici o apreciere problemei aplicabilității Legii cu privire

la amnistie, ori, aplicabilitatea Legii cu privire la amnistie este posibilă chiar și fără

aplicarea efectelor procedurii de revizuire;

c) inculpata Blanari Maria nu a participat la examinare apelului, deoarece nu a

fost legal citată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5, 7, 11) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 5), 7), 11) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în cazurile cînd cauza a fost judecată în instanța de apel fără

citarea legală a unei părți, cînd apelul a fost introdus tardiv, cînd aplicarea pedepsei a

fost anulată de un act de amnistie.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect se impun următoarele concluzii.

În primul rînd, cu referire la argumentul recurentului, reprodus la pct. 12 lit. a)

din prezenta decizie, că instanța de apel ar fi admis un apel tardiv, se reține că, potrivit

art. 235-243, 402 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, în vigoare la perioada de

referință, cît și a jurisprudenței naționale, termenul de apel este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale. Pentru părțile care au lipsit de la pronunțarea sentinței –

de la data comunicării în scris despre redactarea sentinței. Comunicarea respectivă se

realizează prin dovada de primire sau procesul-verbal de predare a acesteia.

Totodată, în materialele cauzei lipsește dovada de primire de către partea

vătămată Casapu Elena, care nu a participat la examinarea cererii de revizuire în

instanța de fond, a comunicării despre redactarea sentinței din 28 decembrie 2006, iar

copia de pe această sentință a fost primită de avocatul ei doar la 19 ianuarie 2009 (pct. 10

din prezenta decizie).

În același timp, apărătorul părții vătămate a declarat apel la 21 ianuarie 2009,

adică în termenul de 15 zile prevăzut de legea procesual-penală.

Astfel, argumentul recurentului că instanța de apel ar fi admis un apel tardiv, este

neîntemeiat.

În al doilea rînd, argumentul recurentului că nstanța de apel nu a dat nici o

apreciere problemei aplicabilității Legii cu privire la amnistie,iar aplicarea actului de

amnistie este posibilă chiar și fără efectele procedurii de revizuire (pct. 12 lit. b) din

prezenta decizie), la fel nu are suport legal și este neîntemeiat.

Or, instanța de apel, rejudecînd cauza, a respins cererea de revizuire și decizia

Curăii de Apel din 21 iunie 2004 a revenit la statul de hotărîre irevocabilă în procedura

precedentă, fiind meținută prin deizia Curții Supreme de Justiție din 03 noiembrie 2004,

care nici nu a fost desființată în cadrul procedurii de revizuire, continuînd să producă

respectivele efecte juridice (pct. 4, 6, 7, 11 din prezenta decizie).

Prin urmare, instanța de apel nu era competentă să soluționeze chestiunea

aplicării actului de amnistie asupra unei pedepse conținute înntr-o hotărîre irevocabilă.

Această competentă, conform prevederilor art. 469 alin. (1) pct. 15) - art. 471 Cod

de procedură penală, îi revine judecătorului de instrucție, fiind pasibilă inițierii în cadrul

executării pedepsei.

În al treilea rînd, potrivit art. 321 alin. (2) pct. 1), 412 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul cînd

inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță. Judecarea apelului se face cu citarea

părților. Neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea

cauzei.

Conform art. 66 alin. (2) pct. 5), 67 alin. (1), (2) pct. 1), 70 alin. (7) pct. 2), 3),

alin. (8) Cod de procedură penală, art. 12 alin. (1), (2), 14 alin. (1) lit. b) din Legea cu

privire la avocatură inculpatul are dreptul să fie asistat de un apărător ales de el.

Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă interesele

inculpatului și îi acordă asistență juridică. În calitate de apărător în procesul penal

participă avocatul. Pentru confirmarea calității și împuternicirilor sale, apărătorul

prezintă instanței documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea de

apărător conform legislației.

Pornind de la aceste prescripții legale, cu referire la argumnetul rcurentului că

condamnata nu a fost legal citată în fața instanței de apel (pct. 1. lit. c) din prezenta decizie),

se atestă că, potrivit mandatului din 30 octombrie și 13 noiembrie 2006 (v. 2, f.d. 465, v. 3,

f.d. 4), avocatul Conțescu Mihail reprezenta condamnata Blanari Maria în procedura de

revizuire a procesului penal, în bază de contract.

Astfel, cauza în procedura de revizuire a procesului penal a fost soluționată în

prima instanță, la 28 decembrie 2006, în lipsa condamnatei, în privința căreia se

efectuau investigații de căutare din anul 2005 de către Comisariatul de poliție Centru,

mun. Chișinău, deoarece locul aflării ei, de la data elibirării din penitenciar – 18 august

2004, era necunoscut și ea se ascundea de la prezentarea în instanță, dar interesele ei

fiind reprezentate de avocatul Conțescu Mihail (v. 2, f.d. 459, 463, v. 3, f.d. 14 - 23).

Din considerentele ennunțate, instanța de apel, în cadrul continuării derulării

procedurii de revizuire a procesului penal, a citat condamnata prin intermediul

avocatului Conțescu Mihail, care, în pofida împuternicirilor contractuale de a reprezenta

condamnata în fața instanței, locul aflării careia nu era cunoscut, prin comunicarea din

27 februarie 2009 a informat instanța de apel că nu v-a participa în ședința din 02 martie

2009, deoarece: “nu dispun de împuterniciri” (v. 3, f.d. 49).

Împrejurările nominalizate relevă că citarea reprezentantului oficial al

condamnatei în fața instanței de apel echivalează cu citarea legală a ultimei, ca ea se

ascundea de la prezentare în instanță și instanța de apel a examinat cauza în lipsa

acesteia, în conformitate cu prevederile art. 412 alin. (3) și (5), 321 alin. (2) pct. 1) Cod

de procedură penală, iar motivul că cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea

legală condamnatei este la fel neîntemeiat.

Circumstanțele enunțate denotă, astfel, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate de recurent și că recursul nominalizat este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ștefan Burlaca împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2009, în privința

condamnatei Blanari Maria Tudor, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 19 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Dosarul nr. 1ra-512/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2009, declarat de avocatul

Ștefan Burlaca, în numele condamnatei

Blanari Maria Tudor, născută la

31 mai 1959 în s. Slobozia-Horodiște, r-nul Rezina,

domiciliată în mun. Chișinău, str. M. Costin 19/6, ap. 6

„a”, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale,

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 15 decembrie – 28 decembrie 2006,

în instanța de apel: 10 februarie – 16 martie 2009,

în instanța de recurs: 09 aprilie – 29 mai 2013.

Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ștefan Burlaca împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2009, în privința

condamnatei Blanari Maria Tudor, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 19 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc