4-1-re-72/2013 — art. 264 alin 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin 1 CP
- Temei legal
- art. 264 alin 1 CP
4-1-re-72/2013 — art. 264 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 4 - 1re -72/13
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 aprilie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ghenadie Nicolaev,
Judecătorii–Constantin Alerguș, Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan și Nicolae
Clima,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
avocatul Valuța Vladimir în numele condamnatului împotriva sentinței
Judecătoriei Anenii Noi din 23 martie 2009, a deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 10 februarie 2011 și a deciziei Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 31 octombrie 2012 în cauza penală în privința lui:
Țurcan Andrei Semion, născut la 01 iulie 1966,
originar și domiciliat în s. Ghindești, r-nul
Florești;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
05.03.2009 – 23.03.2009 (prima instanță)
17.01.2011 – 10.02.2011 (instanța de apel)
08.10.2012 – 31.10.2012 (recurs ordinar)
08.04.2013 - 17.04.2013 (recurs în anulare)
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 23 martie 2009, Țurcan Andrei a
fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 180 (una sută optzeci) ore de
muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport.
În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate a constatat că,
Țurcan Andrei la 07 noiembrie 2008, aproximativ pe la orele 15-00, aflîndu-se la
volanul automobilului de model „Opel Corsa”, cu n/î FR AJ 823 și deplasîndu-se
pe traseul Anenii Noi – Chișinău în direcția mun. Chișinău, avînd pe bancheta din
față în calitate de pasager pe Ion Gîdei, ajungînd în s. Todirești, r-nul Anenii Noi a
1
adormit la volan, iar ca rezultat, automobilul, derapînd de pe traseu, s-a lovit într-
un copac de pe marginea acestuia.
În urma accidentului rutier, lui Ion Gîdei i-au fost cauzate vătămări corporale
medii.
2.1. În drept, prima instanță a încadrat fapta inculpatului Țurcan Andrei în
baza art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a
circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce
a cauzat din imprudență vătămare medie a integrității corporale.
Nefiind de acord cu sentința în cauză, procurorul în Procuratura Anenii
Noi, Roman Recean a declarat apel solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin
care Țurcan Andrei să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 2 (doi)
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani.
3.1. Avocatul Oleg Muntean în numele inculpatului a declarat apel împotriva
sentinței solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care Țurcan Andrei să fie achitat de sub învinuirea de comitere a
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, din motiv că acesta nu este
vinovat în comiterea accidentului rutier, Ion Gîdei fiind cel care în mod neașteptat
a rotit volanul automobilului spre dreapta, iar din această cauză inculpatul a fost în
imposibilitate de a evita tamponarea automobilului cu copacul.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 14 mai 2009,
apelul declarat de procuror a fost respins, iar cel declarat de avocat în numele
inculpatului a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă
hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Țurcan Andrei a
fost achitat de sub învinuirea adusă pe art. 264 alin. (1) Cod penal, din motivul
lipsei în acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii.
Hotărîrea nominalizată a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul
Serviciului de reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Bender, Raisa Bațura,
care a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 14
mai 2009 cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecători.
5.1. Partea vătămată Ion Gîdei la fel a declarat recurs în care a solicitat
casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței Judecătoriei Anenii Noi
din 23 martie 2009.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie
2009 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul Serviciului
reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Bender, Raisa Bațura și de partea
vătămată Ion Gîdei, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din
14 mai 2009 și dispusă rejudecarea cauzei în alt complet de judecători.
Colegiul penal a constatat, că la examinarea apelurilor, în special al
procurorului, instanța de apel nu a dat o apreciere eficientă și deplină și sub toate
aspectele probelor administrate de instanța de fond, - lacune ce au influențat
motivarea soluției adoptate, considerată de Colegiu ca eroare de drept care se
2
cuprinde de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ce constituie temei
de recurs în baza căruia soluția instanței de apel a fost casată, cu rejudecarea
cauzei, deoarece erorile depistate nu pot fi corectate de instanța de recurs. La
rejudecarea cauzei, instanța de apel a fost obligată să asigure judecarea apelurilor
declarate cu respectarea prevederilor art. 436 și 414 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2010
au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procurorul Roman Recean și
avocatul Oleg Muntean în numele inculpatului Țurcan Andrei.
Instanța de apel a reținut, că instanța de fond la stabilirea pedepsei
inculpatului a ținut cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii
săvîrșite, care face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de persoana
celui vinovat, care pentru prima dată a comis o infracțiune din imprudență, se
caracterizează pozitiv, este căsătorit și are la întreținere un copil minor, că însăși
partea vătămată l-a rugat să conducă automobilul în cauză și just a concluzionat că
corectarea și reeducarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate, iar aplicarea
unei pedepse cu închisoarea ar contravine principiului echității sociale.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul S.
Ciobanu, care invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei în latura aplicării
pedepsei, pe motiv că instanțele de fond, ilegal au stabilit inculpatului pedeapsa
sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității fără a ține cont de opinia
acestuia, dacă acceptă să execute asemenea pedeapsă, de comportamentul
indiferent al acestuia față de infracțiunea comisă și consecințele produse, precum și
de faptul că nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09
noiembrie 2010 a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul Serviciului
reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Chișinău S. Ciobanu, casată decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2010 și dispusă
rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecători.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 10 februarie 2011
a fost respins apelul acuzatorului de stat Roman Recean ca fiind nefondat.
A fost admis apelul avocatului Oleg Munteanu în numele inculpatului, casată
sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri după cum urmează.
Țurcan Andrei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă
în mărime de 200 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce
mijloacele de transport.
Colegiul penal a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de
amendă va asigura atingerea scopului pedepsei și va contribui pozitiv la reeducarea
și corectarea lui.
Hotărîrile judecătorești au fost atacate cu recurs ordinar de către avocatul
Vladimir Valuța în numele inculpatului Țurcan Andrei, care făcînd trimitere la
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală a solicitat casarea
acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, motivînd
că nu a fost demonstrată vina acestuia în comiterea infracțiunii imputate.
3
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31
octombrie 2012, s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul
Vladimir Valuța în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat deoarece
afirmația recurentului privind insuficiența probelor și nevinovăția inculpatului nu
sunt întemeiate și poartă un caracter declarativ.
Hotărîrile judecătorești au fost atacate cu recurs în anulare de către
avocatul Vladimir Valuța în numele condamnatului Țurcan Andrei, prin care
solicită casarea acesteia, cu menținerea deciziei Curții de Apel Bender din 14 mai
2009 prin care ultimul a fost achitat.
Recurentul invocă faptul că instanțele judecătorești au ignorat prevederile
legii, bazîndu-se doar pe declarațiile părții vătămate și a martorilor, ceea ce
reprezintă o eroare de drept.
Verificînd argumentele recursului în anulare în raport cu materialele
cauzei și prevederile legii de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme
de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Hotărîrile irevocabile de condamnare pot fi atacate cu recurs în anulare, în
scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazurile
prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală,
hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor
de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Raportînd argumentele invocate în recurs la prevederile legale ale actelor
internaționale și naționale, Colegiul penal menționează următoarele.
Articolul 4 din Protocolul 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale garantează persoanei dreptul de
a nu fi judecată sau pedepsită de 2 ori pentru săvîrșirea unei infracțiuni, pentru care
ea a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărîre definitivă.
La această regulă generală, alin. (2) din articolul menționat prevede excepții
în trei cazuri de redeschidere a procesului, dacă a fost adoptată o hotărîre
irevocabilă.
Redeschiderea procesului poate avea loc, dacă fapte noi ori recent descoperite
sau un viciu fundamental au afectat hotărîrea pronunțată în cadrul procedurii
precedente.
Conform explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție în
Hotărîrea sa nr. 17 din 19 iunie 2000 “ Privind aplicarea în practica judiciară de
către instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru
apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale” ca “ viciu fundamental”
în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea pronunțată poate fi
considerat încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei garantate de
CEDO și reglementate de legislația națională prin legea procesuală sau cea
materială.
După cum reiese din materialele cauzei, hotărîrile judecătorești în cauza dată
în privința lui Țurcan Andrei au devenit irevocabile.
4
Argumentele invocate de către autorul recursului în anulare precum că
instanțele judecătorești de apel și de recurs „instanțele judecătorești au ignorat
prevederile legii, bazîndu-se doar pe declarațiile părții vătămate și a martorilor”, nu
țin de încălcări esențiale ale drepturilor omului garantate de CEDO de aceea ele nu
pot fi considerate drept “viciu fundamental” în cadrul procedurii precedente care
au afectat hotărîrile pronunțate devenite irevocabile și care ar da temei pentru
redeschiderea procesului în cauza dată.
Mai mult decît atît, autorul recursului nu a indicat care încălcări esențiale ale
drepturilor omului garantate de CEDO și reglementate de legea materială sau
procesuală națională au fost încălcate în cadrul procedurii precedente care ar putea
fi apreciat drept “viciu fundamental” și care ar da posibilitate de a redeschide
procesul în cauza dată.
Din aceste considerente, conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Astfel, se impune inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către
avocatul Vladimir Valuța în numele condamnatului, din motiv că este vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), (2) pct. 4), art. 456, art.
453 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Vladimir Valuța în
numele condamnatului împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 23 martie
2009, a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2011
și a deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31 octombrie 2012
în cauza penală în privința lui Țurcan Andrei Semion, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 15 mai 2013.
Președinte (semnătura) Ghenadie Nicolaev
Judecători (semnătura) Constantin Alerguș
(semnătura) Iurie Bejenaru
(semnătura) Sveatoslav Moldovan
(semnătura) Nicolae Clima
Copia corespunde originalului
Judecător: Ghenadie Nicolaev
5
6