1re-75/22 — 264-1, alin. 1 CP

1re-75/22 — 264-1, alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1re-75/22

1-20090346-01-1r/e-08062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Cursac Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 februarie 2022, în cauza penală privind

condamnarea lui

Cursac Ivan XXXXX, născut la XXXX,

domiciliat în XXXXX, anterior

necondamnat,

în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 30.07.2021 – 17.06.2021;

instanța de apel: 13.07.2021 – 09.02.2022;

instanța de recurs ordinar: 08.06.2022 – 30.11.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

iunie 2021, Cursac Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal și în baza acestei

Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, a fost condamnat la pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității - 135 ore, cu anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport.

Cursac Ivan la 09.05.2020, aproximativ pe la orele 17:00,

conducând mijlocul de transport automobilul de model „Volkswagen

Passat”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe una din străzile s.

Talmaza, r-1 Ștefan-Vodă, a fost stopat de către angajații Inspectoratului

de Poliție Ștefan-Vodă, care având suspiciuni că, Cursac Ivan se află în

stare de ebrietate alcoolică, i-au cerut să treacă testarea alcoolscopică

cu aparatul „Drager alcooltest”, în urma căreia s-a constatat că, avea

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,37 mg/l, fapt

1

confirmat prin alcooltestul nr. 1520 din 09.05.2020, ora 14:43.

Concentrație care conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Cod Penal, se

referă la stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prin urmare Cursac Ivan, deținând permis de conducere cu nr.

978100694, eliberat la 24.02.1997, de categoria „A”, „B”, „C”, „D”, „E”,

fiind persoana care ia parte la procesul circulației în calitate de

conducător de vehicul, având obligația de a respecta în totalitate

prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, a încălcat prevederile

Regulamentului sus indicat și anume: pct. 3 care prevede că

„participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație...” și

pct. 14, lit. a) care prevede că „conducătorului de vehicul îi este interzis

să conducă vehiculul în stare de ebrietate”.

Astfel, acțiunile lui Cursac Ivan au fost încadrate juridic în baza art.

2641 alin. (1) Cod penal, conform semnelor calificative – ”conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

recurs prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie

exclusă din decizia Curții de apel Chișinău, pedeapsa complementară,

anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport.

În susținerea recursului declarat a invocat că, prima instanță a

respins cererea sa și a apărătorului de aplicare a prevederilor art. 78 Cod

penal, privind înlăturarea pedepsei complementare, anulare a dreptului

de a conduce mijloace de transport, motivând că aceasta este o

sancțiune complementară obligatorie, deși prima instanță urma să țină

cont de prevederile sus menționate prin prisma prevederilor art. 3 alin.

(2) Cod penal.

A menționat că, scopul pedepsei este de a reeduca făptuitorul, dar

nu de a crea suferințe sau situații care ar îngreuna traiul unei persoane,

precum și a persoanelor care sunt la întreținerea acestuia (mijlocul de

transport asigură venitul familiei Cursac).

februarie 2022, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, prima

instanță a examinat cauza în procedură simplificată, deoarece inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Astfel, prima instanță cercetând în cumul probele administrate în

ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de

fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Cursac Ivan,

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (1) Cod

penal – ,,conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat."

2

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința

inculpatului Cursac Ivan, instanța de recurs a constatat că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 79

Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de recurs a constatat că, infracțiunea prevăzută de art.

2641 alin. (1) Cod penal, se califică ca infracțiune „ușoară”, inculpatul

Cursac Ivan a recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate,

sincer s-a căit de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în

procedură simplificată, a reținut cu titlu de circumstanțe atenuante –

comiterea unei infracțiuni ușoare și căința sinceră, circumstanțe

agravante nu au fost constatate, iar inculpatul anterior nu a fost judecat.

Totodată, a constatat că, argumentele inculpatului Cursac Ivan

potrivit căruia prima instanță urma să țină cont de prevederile art. 78

alin. (2) Cod penal, prin prisma art. 3 alin. (2) Cod penal, sunt

neîntemeiate, or, sancțiunea complementară – anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport pentru astfel de categorii de infracțiune este

obligatorie, iar circumstanțele atenuante stabilite la caz – comiterea

pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare și căința sinceră nu sunt

suficiente pentru a decide asupra neaplicării pedepsei complementare

obligatorie.

Nu pot fi reținute în calitate de circumstanțe „excepționale” faptul că,

mijlocul de transport asigură venitul familiei Cursac, deoarece aceste

aspecte apreciate în coraport cu caracterul și gradul prejudiciabil al

faptei nu constituie situații sau stări de lucruri, care pot a fi considerate

ieșite din comun.

Potrivit alin. (1) al art. 79 Cod penal, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau o pedeapsă mai blândă de altă categorie,

numai atunci când în cauză s-au constatat circumstanțe excepționale.

Aplicarea art. 79 Cod penal, nu este obligatorie chiar și dacă aceste

circumstanțe excepționale au fost stabilite.

Instanța de recurs nu a constatat temeiuri de a exclude pedeapsa

complementară sub formă de „anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport”, or, careva circumstanțe excepționale nu au fost reținute în

favoarea inculpatului Cursac Ivan.

Din considerentele sus menționate a conchis că, prima instanță a

respectat întocmai criteriile de individualizare a pedepsei penale

prevăzute de art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, și respectiv, a aplicat

inculpatului Cursac Ivan o pedeapsă echitabilă, care va atinge scopul

pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

3

anulare condamnatul prin care a solicitat, casarea totală a deciziei

instanței de recurs, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului în anulare recurentul a invocat că, hotărâre

este afectată de un viciu fundamental, fiind încălcat dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Susține că, la examinarea în ordine de recurs a cauzei i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, instanța de recurs examinând

cauza, în lipsa sa.

A invocat că, pentru ședința din 09 februarie 2022, Cursac Ivan a

solicitat amânarea acesteia, anexând probe verosimile care confirmau

argumentele din cererea de amânare și anume - certificatul medical și

imposibilitatea participării la ședință în legătură cu internarea în

instituția medicală.

Consideră că, dreptul de a participa la ședință constituie parte

componentă a dreptului la apărare și la un proces echitabil, iar

încălcarea acestora constituie un viciu fundamental care afectează

legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în privința sa, cu atât mai

mult că avocatul său nu a fost prezent la această ședință.

procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului în

anulare, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia,

astfel că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele

procedurale preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a

recursului în anulare în conformitate cu prevederile art. art. 431 și 432 Cod

de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat

la prevederile art.6 pct. 44) ale aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr.

7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise

la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova

despre depunerea cererii.

Prevederile pct. 44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

4

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal reiterează

că una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este

motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept,

comise la judecarea cauzei ce cade sub incidența noțiunii de viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

atacată.

La caz, Colegiul penal atestă din textul recursului în anulare

declarat, recurentul invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate

în prezenta cauză de un viciu fundamental, exprimat prin încălcarea

dreptului la apărare, susținând în acest sens că instanța de recurs a

încălcat procedura penală privind prezența inculpatului la ședințele de

judecată în instanța de recurs, examinarea cauzei în lipsa ultimului și a

avocatului său.

Analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor critici,

Colegiul penal menționează că, aceste argumente sunt declarative și se

combat prin materialele dosarului și anume, Extrasul din fișa medicală

nr. 118/645 din 07.02.2022, prin care se atestă că condamnatul Cursac

Ivan, a fost internat în instituția medicală de la 25.01.2022 și externat la

07.02.2022 (f.d.112-113), astfel, argumentul precum că sa aflat internat

în spital la data ședinței din 09.02.2022 nu poate fi reținut și respectiv

se respinge.

Cu referire la argumentul privind examinarea recursului în lipsa

apărătorului său, Colegiul penal atestă că, la materialele cauzei sunt trei

cereri de amânare a judecării recursului din partea inculpatului Cursac

Ivan, în care toate trei conțin același text ,,solicit amânarea ședinței de

judecată pe motiv că mă aflu în concediul medical și totodată solicit timp

pentru a angaja un avocat pe contract" (f.d.103, 106, 111, Vol. II).

Astfel, Colegiul penal constată că, a fost oferită posibilitatea

inculpatului de două ori de a angaja avocat prin contract, însă ultimul

nu și-a exercitat acest drept, solicitând prin cea de a treia cerere din

08.02.2022, aceleași cerințe, ceea ce denotă că instanța de recurs a

respectat cu strictețe prevederile art.322 Cod de procedură penală.

Din acest considerent, instanța de apel a respins cererea de

amânare și a purces la examinarea cauzei în lipsa acestuia, cu prezența

avocatului acestuia Bulgari Carolina, avocat desemnat din oficiu la

solicitarea instanței de recurs (f.d.99-100, Vol. II).

Urmare celor sus stabilite, Colegiul penal atestă faptul că, temeiul

invocat de examinare a cauzei de către instanța de recurs în lipsa

apărătorului este combătut, nefiind constatat încălcarea dreptului la

apărare condamnatului.

În acest context, Colegiu penal notează dispoziția art.447 alin.(1)

Cod de procedură penală - judecarea recursului se face cu citarea

procurorului, avocatului și celorlalte părți. Participarea procurorului și a

avocatului în ședința instanței de recurs este obligatorie. Neprezentarea

inculpatului, părții vătămate, părții civile și părții civilmente responsabile

legal citate, precum și a reprezentanților lor nu împiedică examinarea

5

recursului, însă dacă este necesar, instanța de recurs poate recunoaște

prezența lor obligatorie, informându-i despre aceasta.

Astfel, la ședința de judecată din 09 februarie 2022, Cursac Ivan nu

s-a prezentat pentru a-și expune poziția, însă instanța de recurs a oferit

din oficiu asistență juridică garantată de stat, asigurându-i în acest mod

inculpatului dreptul la apărare.

Din acest considerent, Colegiul penal conchide că criticile formulate

de către apărător, referitor la dreptul la un proces echitabil, manifestat

prin examinarea cauzei de către instanța de recurs, în lipsa inculpatului

și încălcarea dreptului acestuia la apărare nu pot fi acceptate și

contravin dispozițiilor Legii mai sus nominalizate, or argumentele

invocate în recursul în anulare se contrazic cu materialele cauzei penale,

instanța de recurs sesizând clar intenția lui Cursac Ivan de tergiversare a

examinării cauzei.

Colegiul penal consideră că, decizia instanței de recurs privind

examinarea cauzei în lipsa inculpatului, nu afectează dreptul acestuia la

un proces echitabil, în contextul în care pe parcursul examinării cauzei

Cursac Ivan a fost reprezentat de avocatul desemnat de către Oficiul

teritorial al Consiliului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat,

Bulgari Carolina.

De asemenea, Colegiul penal accentuează, că soluția respectivă a

instanței de recurs vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, cauza

Avramenco vs Moldova din 16 ianuarie 2007, care în § 35 din hotărâre a

statuat că nu poate fi admisă cerința reclamantului cu privire la

constatarea încălcării art.6§1 CtEDO, în contextul în care nu a prezentat

motive întemeiate în privința lipsei sale de la judecarea cauzei.

În concluzie, Colegiul penal atestă că în cauza deferită judecății,

instanța de recurs nu a admis careva erori sau vicii de procedură pentru

a fi necesară intervenția instanței de recurs în anulare în vederea

remedierii acestora.

Totodată, Colegiul penal evidențiază că, dreptul la un proces

echitabil, consfințit în art.6 din Convenție, coroborat cu accesul liber la

justiție și prezumția nevinovăției - drepturi fundamentale prevăzute în

art. art.20, 21 din Constituție, enunță și preeminența principiului

supremației dreptului. Unul din elementele fundamentale ale

preeminenței principiului supremației dreptului este garantarea

securității raporturilor juridice, care înseamnă, că o soluție definitivă a

oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie rediscutată.

Acest principiu insistă asupra faptului că, nici o parte în proces nu

este în drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei

noi soluționări a cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și

irevocabilă, excepție făcând doar temeiurile stricte prevăzute de Lege.

În speță, hotărârea atacată nu este afectată de viciu fundamental și

a căpătat putere de lucru judecat (res judicata pro veritate habetur), ce

produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia.

De asemenea, se menționează că principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea

6

lor să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Brumărescu vs

România din 28 octombrie 1999).

Mai mult ca atât, potrivit dispoziției art.4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform Legii și procedurii penale a statului

respectiv, poate fi efectuată, doar în cazul în care au apărut fapte noi, ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente și sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare stabilește că hotărârea

contestată nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă

prevederilor legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și

irevocabilă capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de

împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori

redeschiderii acesteia.

În acest context, Colegiul penal a stabilit că la examinarea

prezentului recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de

către instanța de recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental

în cauză și ar afecta hotărârea irevocabilă, fapt ce impune

inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Cursac Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către

condamnatul Cursac Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 februarie 2022, în cauza penală în privința lui

Cursac Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 ianuarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

7