1ra-485/2013 — 151 alin. 4 CP

Examinat în prima instanță: 10.06.2010-18.10.2011

Examinat în instanța de apel: 02.12.2011-05.12.2012

Examinat în instanța de recurs: 02.04.2013-24.04.2013 C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 octombrie 2011, Podgurschi Ghenadie Boris a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 10 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Potrivit sentinței, inculpatul Podgurschi Gh., la 16 ianuarie 2010, în jurul orelor 21.00-23.00, aflându-se în ap. 83 A din str. Sucevița 34/1, mun. Chișinău în urma unui conflict cu Ceban Andrei, având intenția și urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale acestuia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste față și corp, în rezultatul cărora potrivit raportului de expertiză medico- legală nr. 151 din 16 octombrie 2010 și raportului de expertiză medico-legală histopatologică Nr. 392 din 09 martie 2010, i-a cauzat victimei, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Ceban Andrei a decedat. Acțiunile inculpatului, Podgurschi Gh., au fost încadrate, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, periculoasă pentru viață, care a provocat decesul. 3. Sentința a fost atacată cu apel de avocatul Bobeică Vasile, în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate în baza art. 146 Cod penal, deoarece Podgurschi Gh. a fost provocat de comportamentul victimei Ceban A. Apărarea consideră că inculpatul în momentul comiterii crimei se afla într-o stare fiziologică specială, care îi micșora aptitudinea sa de a judeca ce este infracțiune sau nu, din motiv că Ceban A. la insultat grav pe el și pe Ostaficiuc Nadejda, concubina sa. Aceste circumstanțe le confirmă și martorii oculari. De 1 asemenea instanța nu a ținut cont de raportul de expertiză în care se confirmă starea de afect al inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2012 a fost respins apelul avocatului, menținînd sentința contestată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt în baza următoarelor probe: declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Druță Tamara; declarațiile martorilor Chistol Igor, Pânzari Natalia, Găina Vadim, Caluțchi Arcadie; declarațiile inculpatului Podgurschi Gh. Deasemenea vina inculpatului este dovedită și prin înscrisurile din dosar, cercetate în ședințele instanțelor de fond și apel, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 17.01.2010 (f.d. 11-13 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 151 din 16.04.2010 (f.d. 60-62 vol. I); raportul de examinare medico-legală histopatologică nr. 392 din 09.03.2010 (f.d. 59 vol. I); raportul de expertiză dactiloscopică nr. 6 din 21.01.2010 (f.d. 54-56 vol. I); raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 325 din 13.04.2010 (f.d. 103-104 vol. I); raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 135a-2011 din 01.03.2011 (f.d. 231-234 vol. I). 5.1 Instanța de apel a apreciat critic declarațiile expertului Tomuz Angela, cât și concluzia sa privind starea de afect fiziologic din următoarele considerente. Conform concluziei psihiatrilor inculpatul Podgurschi Gh. își dădea seama de acțiunile sale și putea să le controleze. Potrivit materialelor cauzei, după intervenția vecinei lui Găină A., inculpatul a încetat acțiunile sale violente îndreptate către Ceban A., s-au liniștit, apoi împreună cu Chistol I. l-au culcat pe Ceban A. pe pat, iar la plecare a încuiat ușa luînd cheile cu el. A doua zi el ținea minte în ce stare l-a lăsat pe Ceban A., deoarece i-a dat cheile lui Caluțchi A. și l-a trimis să verifice care este starea lui Ceban A. Mai mult ca atît, fiind audiat în calitate de bănuit Podgurschi Gh. a declarat amănunțit cîte lovituri i-a aplicat decedatului, în ce părți ale corpului și în ce mod: „... cu palma peste față și după ce acesta a căzut jos de pe scaun l-a lovit cu genunchiul de 2 ori în piept, cu pumnul de 2 ori în spate și o dată în piept." Apreciind fiecare probă în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că inculpatul Podgurschi Gh. a acționat deliberat, cu discernământ în momentul comiterii crimei și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat decesul. Reieșind din circumstanțele cauzei și criteriile de individualizare a pedepsei instanța de apel a considerat că stabilirea pedepsei cu închisoare este una rezonabilă.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, care solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie recalificată fapta imputată din alin. (4) art. 151 Cod penal în art. 146 Cod penal, deoarece a săvîrșit omor în stare de afect, provocat de victimă, în urma comportamentului său 2 violent. Deasemenea instanța de apel nu a luat în considerație concluziile expertului Tomuz Angela.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul conchide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. 7.1 În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Instanța de recurs, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Recurentul, în recursul său invocă ca temei pentru recurs prevederile pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. 7.2 Instanța de recurs consideră că, temeiul invocat în recurs nu și-a găsit confirmarea, nefiind stabilite presupusele erori de drept. Instanța de apel a verificat argumentele versiunii apărării, cu privire la încadrarea juridică a acțiunilor acestuia în baza art. 146 Cod penal și anume săvîrșirea omorului în stare de afect și în opinia Colegiului, corect a ajuns la concluzia că, Podgurschi Gh. a acționat deliberat, cu discernământ în momentul săvîrșirii infracțiunii și acțiunile acestuia se încadrează în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat decesul. În ședința instanței de apel, pentru a da răspuns întrebărilor enunțate de partea apărării, a fost audiat specialistul – psiholog Tomuz Angela, însă în ansamblu cu alte probe a fost dezbătut argumentul cu privire la prezența în acțiunile inculpatului a componenței de infracțiune – omor săvîrșit în stare de afect. Pentru a elucida starea de fapt, în instanța de apel au fost analizate detaliat probele în ansamblu, din declarațiile martorilor oculari Chistol Igor (f.d. 214-217 vol. I) și Pînzari Natalia (f.d. 218-220 vol. I), care au declarat că: „nu au observat nici la inculpat și nici la victimă în mînă să fi avut cuțit, cuțit nici nu era în odaie , era doar la bucătărie”, „nu au observat ca inculpatul să aibă criză de nervi”, ceea ce indică că inculpatul a acționat cu intenție de a-i provoca vătămări corporale grave. 7.3 Colegiul penal menționează, că incontestabil, cel mai important semn al laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 146 Cod penal – omorul săvîrșit în stare de afect, cel care îi imprimă acestei infracțiuni o fizionomie distinctă în raport cu alte infracțiuni săvîrșite prin omor, este starea de afect. Caracterizînd starea emoțională a făptuitorului, acest semn urmează a fi stabilit și probat în mod obligatoriu, însă potrivit raportului de expertiză psihiatrică legală 3 ambulatorie nr. 135a-2011 din 01.03.2011 (f.d. 231-234 vol. I), s-a constatat că Podgurschi Gh. în momentul săvîrșirii infracțiunii imputate era în stare de excitație emoțională, care nu a influențat suficient comportamentul și conștiința inculpatului și nu a dezvoltat stare de afect fiziologic. Aceasta se confirmă prin lipsa decurgerii în trei etape a proceselor emoționale tipice afectului fiziologic. La inculpat nu s-au depistat careva particularități psihologice individuale, care ar fi putut să influențeze esențial comportamentul în situația analizată, nu s-a aflat într-o stare emoțională deosebită (frustrare, confuzie, tensiune neuro-psihică maximă), care ar fi influențat capacitatea lui de a conștientiza importanța propriilor acțiuni și de a le controla. Aceste concluzii, în opinia instanței de recurs sunt în coroborare cu probele reținute și de instanța de apel menționate la pct. 5 al prezentei decizii. 7.4 Deasemenea, Colegiul consideră că, nu s-a confirmat aplicarea actelor de violență de către victimă în adresa inculpatului, deoarece martorii oculari Chistol I. și Pînzari N. au declarat că, nu au văzut cuțitul în mînile victimei și aceasta nu era în stare să aplice lovituri fiind în stare de ebrietate și dădea din mîni în urma aplicărilor loviturilor de către inculpat, ca o persoană neputincioasă. Astfel, instanța de recurs conchide că între inculpatul Podgurschi Gh. și victimă s-a iscat un conflict, însă acțiunile ultimei nu au generat cauze ale apariției stării de afect pentru calificarea faptei conform art. 146 Cod penal și atît instanța de fond și cea de apel just au concluzionat încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal. Reieșind din cele sus expuse, Colegiul conchide că temeiul indicat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 octombrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2012, declarat de inculpatul Podgurschi Ghenadie Boris în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 15 mai 2013. Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 4 Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 5 Dosarul nr. 1ra-485/2013