1ra-505-2015 — art.188 alin.2 CP

1ra-505-2015 — art.188 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-505/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Bolocan

Ludmila în numele inculpatului Ceban Boris, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2014 în cauza penală privindu-l pe

Ceban Boris Petru, născut la 15 iulie 1973,

originar și domiciliat în s.Teleșeu, r-nul

Orhei.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.09.2014 - 24.10.2014;

Instanța de apel: 17.11.2014 - 23.12.2014;

Instanța de recurs: 24.03.2015 - 06.05.2015.

A C O N S T A T A T :

a fost condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.b), e), f), cu aplicarea art.82 Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Ceban Boris în beneficiul

lui Nicoară Grigore a prejudiciului material în sumă de 1850 lei.

18.30, conștientizînd ilegalitatea acțiunilor sale și dorind săvîrșirea acestora, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu o persoană nestabilită de organul de urmărire penală în privința căreia

cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, au intrat prin acces liber în casa ce

aparține cet.Nicoară Grigore din str.Scoreni 8A, mun.Chișinău, unde urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce Ceban Boris i-a paralizat rezistența

lui Nicoară Grigore prin aplicarea mai multor lovituri în diferite regiuni ale corpului și i-a pus

la gît două cuțite pe care le-a găsit în casă, amenințîndu-l cu moartea, persoana nestabilită de

organul de urmărire penală în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, a sustras deschis de la cet.Nicoară Grigore, bani în sumă de 1850 lei, cauzîndu-i

ultimului o daună în proporții considerabile.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de B.Ceban, invocînd că instanța incorect a apreciat probele

administrate pe cauză și neîntemeiat a calificat acțiunile inculpatului ca tîlhărie, incriminîndu-i

și agravantele infracțiunii în lipsa probelor ce ar dovedi vinovăția acestuia; instanța neîntemeiat

și-a baza concluzia pe declarațiile părții vătămate, fără a le respinge pe cele ale inculpatului, ce

sînt de aceiași valoare probatorie, care nu au fost apreciate obiectiv și sub toate aspectele;

instanța nu a luat în considerație că lipsesc probe care ar confirma anumite împrejurări în care

a fost comisă infracțiunea, deoarece în urma cercetării la fața locului nu au fost depistate

careva urme, iar în rezultatul percheziției la domiciliul inculpatului nu s-a depistat nimic ce ar

face dovada comiterii de către acesta a atacului tîlhăresc, precum și martori oculari ce ar fi

1

confirmat faptul dat; instanța nu a luat în considerație că la caz lipsește motivul și scopul de

cupiditate, care este elementul obligatoriu al laturii subiective a tîlhăriei; incorect instanța l-a

recunoscut vinovat și în baza semnului calificativ lit.f), de rînd ce partea vătămată a declarat că

B.Ceban i-a sustras din buzunar doar 360 lei, ceea ce constituie 25 unități convenționale, ceea

ce constituie proporții mici; incorect instanța a admis acțiunea civilă în mărime de 1850 lei, de

rînd ce aceasta nu a fost probată; instanța a lăsat fără apreciere faptul că vătămarea medie sau

ușoară, stabilită în rezultatul expertizei medico-legale, sub formă de tulburare de scurtă durată

a sănătății nu poate fi calificată ca circumstanță agravantă, ci doar ca tîlhărie, fiindcă expertul

nu a indicat cu certitudine că leziunile au fost provocate anume în circumstanțele comiterii

tîlhăriei, ci doar posibilitatea survenirii lor în astfel de împrejurări; instanța nu a respins

versiunea inculpatului că dînsul în ziua comiterii infracțiunii a lucrat în or.Durlești pînă la ora

18.30 și, pentru a ajunge la gara feroviară, a avut nevoie de ceva timp, ceea ce exclude faptul

că dînsul ar fi putut comite infracțiunea incriminată.

fost respins, apelul avocatului L.Bolocan în numele inculpatului, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului B.Ceban în săvîrșirea infracțiunii imputate, care se confirmă prin

probele acumulate la urmărirea penală și cercetate atît în ședințele primei instanțe, cît și în

cadrul ședinței instanței de apel, și anume:

- prin declarațiile părții vătămate G.Nicoară, care a declarat că anume de către B.Ceban

a fost atacat, care i-a aplicat cîteva lovituri cu pumnul, după care l-a tras în dormitor, unde cea

de-a doua persoană a găsit două cuțite, pe care B.Ceban le-a luat și i le-a pus la gît

amenințîndu-l și întrebîndu-l unde sînt banii, între timp cealaltă persoană a sustras banii în

sumă de 2700 lei din diplomatul ce se afla sub pat, iar B.Ceban din portmoneul său a sustras

bani în sumă de 360 lei; dînsul î-i cunoaște pe ambele persoane, deoarece anterior au fost la el

cu un prieten și au dormit la el;

- și actele cauzei - procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din

25.06.2014, din care rezultă că partea vătămată s-a adresat organelor de resort, prin care a

solicitat atragerea la răspundere penală a persoanelor care l-au atacat și i-au sustras banii;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 25.06.2014 și tabelul fotografic anexat

la acesta;

- raportul de expertiză medico-legală nr.3001 din 26.06.2014, potrivit căruia, în

rezultatul examenului medico-legal cet.G.Nicoară i-a fost cauzată vătămare ușoară, sub formă

de echimoze pe față, hemoragie în sclera ochiului, echimoze pe membrele superioare și

inferior stîng, plăgi la nivelul gîtului, membrului superior drept și inferior stîng, care puteau fi

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect tăietor înțepător în timpul și

circumstanțele indicate, ce au condiționat dereglarea sănătății de scurtă durată;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 30.06.2014 și tabelul fotografic,

potrivit căruia partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul B.Ceban, ca fiind persoana care l-a

atacat, i-a aplicat loviturile cu pumnii și cu cuțitul;

- procesul-verbal de confruntare din 10.07.2014 dintre G.Nicoară și B.Ceban, potrivit

căruia partea vătămată și-a susținut declarațiile date la urmărirea penală, confirmînd că

inculpatul B.Ceban, este acea persoană care împreună cu o altă persoană a săvîrșit asupra sa

atacul tîlhăresc din 16.06.2014.

La fel, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de apelant privind nevinovăția

inculpatului în comiterea faptei imputate și lipsa în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii

de tîlhărie, sînt neîntemeiate, deoarece declarațiile părții vătămate G.Nicoară, cît și probele

2

scrise, expuse în sentință, confirmă vinovăția lui B.Ceban în cele incriminate, fiind dovedit

faptul că dînsul a atacat partea vătămată și i-a aplicat lovituri cu cuțitul, cauzîndu-i plăgi la

nivelul gîtului, membrului superior drept și inferior stîng, ce se califică ca vătămări corporale

ușoare, astfel că starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, vinovăția inculpatului fiind dovedită prin

ansamblul de probe sus-nominalizate, care coroborează între ele.

De asemenea, instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului date în ședința de

judecată, precum că dînsul la data comiterii infracțiunii s-a aflat la serviciu, considerîndu-le ca

o versiune de apărare aleasă de acesta întru evitarea răspunderii penale pentru fapta comisă,

deoarece sînt combătute prin probele cercetate în ședința de judecată, și anume prin declarațiile

părții vătămate, care sînt consecvente, neavînd motive temeinice de a nu le da credibilitate,

reieșind din faptul că inculpatul cunoștea unde locuiește G.Nicoară, fiind anterior în vizită la

acesta, unde a și locuit o perioadă de timp.

Critic a apreciat instanța și declarațiile martorului E.Colbina, date în ședința de judecată,

din motiv că aceasta se află în relații de concubinaj cu inculpatul și a luat poziția acestuia de

apărare.

Referitor la pedeapsa stabilită de prima instanță, instanța de apel a conchis că aceasta

este una legală și întemeiată, la aplicarea căreia s-a acordat deplină eficiență prevederilor

art.7, 61, 75 Cod penal, ținîndu-se cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, comise din interes material, de persoana

inculpatului, de lipsa circumstanțelor atenuante, precum și de prezența celei agravante,

reținute în seama lui B.Ceban - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară, adică în stare de recidivă periculoasă, just

considerînd că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar în condițiile izolării lui

de societate, din motiv că pedeapsa privativă de libertate aplicată anterior nu și-a atins

scopul.

L.Bolocan în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6),

8) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii imputate, indicînd că instanțele de

judecată nu au dat o apreciere obiectivă probelor prezentate în cauză, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, deoarece nici una din probele administrate de

organul de urmărire penală nu dovedește vinovăția acestuia în comiterea faptei incriminate;

declarațiile părții vătămate urmau a fi apreciate critic, deoarece nu sînt certe, dar contradictorii,

iar din raportul de expertiză medico-legală nu rezultă că leziunile corporale cauzate părții

vătămate au fost provocate de inculpat, doar se presupune, astfel că această probă nu poate fi

apreciată ca una concludentă.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, Colegiul penal concluzionează

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, cînd hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că aceste temeiuri nu

și-au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Colegiul reține că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

3

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanța de recurs constată că, instanțele de fond, cu hotărîrile căror recurentul nu este

de acord, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet

și obiectiv probele administrate la dosar atît ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub

aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în

cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui B.Ceban în

comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în textul

hotărîrilor instanțelor de fond, inclusiv și în pct.4 al prezentei decizii, probe ce nu trezesc

careva dubii.

Reieșind din textul recursului, argumentul principal pe care îl invocă recurentul este

faptul că instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv declarațiile

părții vătămate G.Nicoară, care în opinia recurentului, urmau a fi apreciate critic și probele

scrise, care nici într-un mod nu indică la faptul că anume dînsul ar fi comis atacul tîlhăresc, în

scopul sustragerii bunurilor și ar fi aplicat careva leziuni corporale părții vătămate.

La acest capitol, Colegiul atestă că ambele instanțe au verificat minuțios probele

administrate în cauză și au constatat că vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile

părții vătămate G.Nicoară, cît și actele cauzei - procesele-verbale de sesizare despre săvîrșirea

infracțiunii din 25.06.2014, de cercetare la fața locului din 25.06.2014 și tabelul fotografic

anexat la acesta, de recunoaștere a persoanei din 30.06.2014 și tabelul fotografic anexat, de

confruntare din 10.07.2014 dintre G.Nicoară și B.Ceban; raportul de expertiză medico-legală

nr.3001 din 26.06.2014, probe care au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității.

Argumentele recurentului, care nu este de acord cu aprecierea probelor sus-menționate,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Mai mult,

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în

instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei

de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Totodată, Colegiul penal menționează că recurentul invocă în recurs aceleași argumente

ca și în apel, asupra cărora instanța de apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia

instanței de apel privind vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este justă și

întemeiată.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii

incriminate inculpatului și, ca urmare, temeiul stipulat în pct.8) alin.(1) al art.427 Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa

eroare de drept invocată de către recurent.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că argumentele recurentului, precum că în

acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate, deoarece acesta la data și ora

comiterii atacului tîlhăresc asupra părții vătămate s-a aflat la seviciu în or.Durlești, este

neîntemeiat și contravine actelor cauzei. Totodată, Colegiul menționează că nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente

și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu

certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că prin raportul de expertiză

medico-legală nu se probează faptul că anume inculpatul ar fi aplicat leziunile corporale

depistate la G.Nicoară, deoarece, dimpotrivă prin acest raport de expertiză se deduce că

leziunile depistate la partea vătămată, au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui

obiect tăietor înțepător, fiind posibil produse în timpul și circumstanțele indicate prin

ordonanță, care în coroborare cu restul probelor, și anume cu actele cauzei enunțate supra și

4

declarațiile părții vătămate, care a declarat că aceste vătămări corporale au fost cauzate anume

de B.Ceban, care i-a pus cuțitele la gît, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate, astfel dînsul realizînd atît latura obiecivă, cît și subiectivă a

infracțiunii incriminate. Instanța de recurs nu are careva temeiuri de a nu crede declarațiilor

părții vătămate, care le-a dat sub jurămînt, fiind preîntîmpinat de răspundere penală pe art.312

Cod penal, pentru darea mărturisirilor minciunoase.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod

de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 82 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele atenunate și prezența celor

agravante reținute în seama inculpatului - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de

apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414 Cod de procedură penală și s-

a pronunțat detaliat și motivat asupra tuturor motivelor aduse în apel, iar hotărîrea cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reținînd prevederile sus-menționate, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Bolocan Ludmila în numele

inculpatului Ceban Boris, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

23 decembrie 2014, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 20 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5