1ra-321/2013 — încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport

1ra-321/2013 — încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-321/2013

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Decizie

09 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie

Nicolaev,

Cu participarea:

procurorului – Sergiu Crijanovschi,

avocatului - Alexei Barbăroș,

inculpatului –Mihail Darie,

judecând în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, declarat de către

inculpatul

Darie Mihail Nicolae, născut la 10 august

1954, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Cuza-Vodă 19 ap. 28

Termenul de examinare a recursului:

18 februarie 2013 – 09 aprilie 2013.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Inculpatul și avocatul au solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Procurorul a solicitat respingerea recursului.

Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Nicolae a fost achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

orei 23.30, deplasîndu-se cu automobilul de model „Audi 80”, cu n/î „CJD 646”,

pe traseul central al s. Ruseștii-Noi, r-l Ialoveni, fiind orbit de un automobil

necunoscut a continuat deplasarea și contrar prevederilor pct. 34 alin. (2) lit. b) și

pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere a tamponat pietonul Cucu Grigore,

care se deplasa regulamentar. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1337 din 08.12.2010 victimei i-au fost cauzate vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață, care au condus la decesul acestuia.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

1

hotărâri, prin care Darie M.N. să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod Penal, la 4 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod Penal executarea pedepsei

să-i fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani și cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului, acuzatorul a menționat că:

- vinovăția inculpatului Darie M.N. în săvârșirea infracțiunii incriminate a

fost dovedită prin probele administrate la etapa urmăririi penale și examinate în

ședința instanței de fond;

- instanța de fond unilateral și subiectiv a apreciat: raportul de expertiză

medico-legală 44/1337 din 08.12.2010, procesul verbal de examinare a obiectului

din 01.07.2010, ordonanței de anexare ca corp delict din 01.07.2010, raportul de

expertiză nr. 1811;

- instanța de fond neîntemeiat a respins demersul acuzatorului de stat

privind dispunerea efectuării contraexpertizei auto-tehnice.

2012, a fost casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Darie M.N. a fost condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea dreptului de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

In motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că reexaminând din nou

probele admise în prima instanță prezentate de către procurorul D. Devder, a dat

o nouă apreciere acestor probe și a ajuns la concluzia de condamnare a

inculpatului, deoarece vina lui se dovedește prin: declarațiile succesorului legal

Cucu Ioana, martorilor Negară Alexandru, Beregoi Grigore, procesul verbal de

cercetare la fața locului din 18.06.2010, raportul de expertiză medico-legală nr.

1337 din 08.12.2010, raportul de expertiză medico-legală nr. 44/1337 din

08.12.2010, procesului verbal de examinare a obiectului din 01.07.2010.

Instanța de apel a menționat că probele sus menționate combat concluzia

instanței de fond precum că „materialul dosarului nu conține nici o probă și nu

s-a stabilit elementele constitutive ale infracțiunii„.

În opinia instanței de apel, afirmarea inculpatului precum că el a fost orbit

doar cînd autovehiculule erau la o distanță de 1-2 metri una de la alta, nu

corespunde cu însăși declarațiile sale precum că mai înainte se vedea drumul,

însă nu a văzut pietonul, decăt doar cînd autovehiculele erau alături și a simțit o

lovitură în partea stângă a autovehiculul său, deoarece pietonul mergea pe drum

și nu a ieșit pe partea carosabilă pe neașteptate.

2

Latura obiectivă a infracțiunii constă în inacțiunea conducătorului auto, care

a încălcat prevederile pct. 45 din RCR și pct. 34 alin. (2) lit. b) din RCR care a dus

la tamponarea de către el a cet. Cucu Grigore.

Raportului de expertiză auto-tehnică nr. 1811 din 12 august 2011 și

raportului de expertiză suplimentară nr. 1311 din 19 iunie 2012 conform cărora

conducătorul autoturismului Audi 80 implicat în accident în momentul apariției

pietonului în zona de vizibilitate nu a dispus de posibilitatea tehnică să evite

tamponarea pietonului prin frînare, instanța de apel le-a dat o apreciere critică,

deoarece dacă inculpatul respecta cerințele pct. 45 alin. 1 și 2, pct. 34 alin. (2) lit.

b) RCR, adică inculpatul trebuia să comute lumina farurilor autovehiculului

condus de el cu lumina de întâlnire în scopul evitării orbirii la trecerea în sensuri

opuse la o distanță de cel puțin 150 m., sau chiar la o distanță mai mare.

Totalitatea probelor cercetate pe cauză au permis instanței de apel de a

considera dovedită vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) CP, deoarece el a încălcat regulile de securitate a circulației și

de exploatare mijloacelor de transport fiind persoana care conducea mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite din imprudență, de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de

persoana vinovată care n-are antecedente penale, se caracterizează pozitiv, a

recuperat benevol prejudiciul material cauzat, succesorul părții vătămate nu are

careva pretenții față de el și ca urmare instanța a considerat că Darie M.N. poate

fi corectat și reeducat fără a fi privat real de libertate, prin aplicarea art. 90 Cod

penal cu stabilirea unui termen de probă.

care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței de achitare, invocînd că

instanța de apel:

- a dat faptelor săvîrșite o încadrare juridică greșită, nemotivînd legătura

cauzală dintre încălcarea regulilor de circulație și provocarea vătămarilor

corporale inclusiv decesul pietonului G. Cucu;

- eronat a apreciat probele administrate pe caz;

- neîntemeiat nu a acceptat ca probă rapoartele de expertiză autotehnică nr.

1811 din 12.08.2011 și raportul de expertiză suplimentară nr. 1311 din 19.06.2012;

- nu a luat în considerație că pietonul, fiind în stare de ebrietate avansată, a

încălcat prevederile pct. 114 RCR;

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul inculpatului

urmează a fi admis din următoarele considerente:

În susținerea recursului, inculpatul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală.

3

Instanța de recurs consideră, că în cauză este prezentă eroarea de drept

menționată de recurent, și argumentează poziția sa în felul următor:

Argumentul principal invocat de recurent este lipsa legăturii cauzale dintre

încălcarea regulilor de circulație și provocarea vătămaților corporale ce au

condus la decesul pietonului G. Cucu.

Sub acest aspect, Colegiul reține că conform doctrinei naționale latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, are

următoarea structură:

- fapta prejudiciabilă care constă în inacțiunea de încălcare a regulilor de

securitate a circulației;

- urmările prejudiciabile, care se exprimă în decesul unei persoane;

- legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile;

- mijlocul de săvîrșire a infracțiunii, și anume – mijlocul de transport.

Prin urmare, în procesul calificării, urmează să se stabilească, înainte de

toate, care anume reguli de securitate au fost încălcate de către făptuitor.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul Darie M.N. a încălcat prevederile:

- pct. 34 alin. (2) lit. b) al RCR – În caz de orbire, conducătorul de vehicul

trebuie să pună în funcțiune avertizorul de avarie și, neschimbînd banda de

circulație, să reducă viteza și să oprească.

- pct. 45 al RCR – Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră, iar în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

În această ordine de idei, doctrina națională mai specifică că, infracțiunea

prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, este o infracțiune materială, care se

consideră consumată din momentul producerii urmării prejudiciabile: decesul

persoanei.

Analizînd hotărîrile instanței de fond și de apel, Colegiul constată, că la

baza lor a fost pus probatoriul prezentat de procuror, și anume: declarațiile

succesorului legal al victimei Cucu Ioana, martorilor Negară Alexandru și

Beregoi Grigore, informația primită la unitatea de gardă a CPR Ialoveni, procesul

verbal de cercetare la fața locului din 18.06.2010, raportul de expertiză medico-

legală nr. 1337 din 08.12.2010, raportul de expertiză medico-legală nr. 44/1337 din

08.12.2010, procesului verbal de examinare a obiectului din 01.07.2010.

Astfel, instanța de fond luînd în considerație probatoriul menționat, cît și

raportul de expertiză autotehnică nr. 1811 din 07 septembrie 2011 (f.d. 125-127),

a considerat cu certitudine constatat, precum că: „șoferul automobilului de

4

model "AUDI 80" cu n/î CJD 646, avînd la dispoziția sa viziunea și circumstanțele

stabilite în urmărirea penală, nu a avut posibilitatea tehnică să evite tamponarea

pietonului. Acest raport de expertiză (tăblița de la pag.2 a raportului de

expertiză) stabilește că distanța de oprire a autoturismului menționat la viteza de

40 km/h, constituie 20,99 m, iar pietonul a sărit în fugă în fața mașinii, cînd

mașina se afla la distanța de doar 1,5 m”.

De asemenea, Colegiul evidențiază că la etapa examinării în instanța de

apel, la demersul procurorului a fost efectuată expertiza suplimentară

autotehnică nr. 1311 din 19 iunie 2012 ( f.d. 177-179).

În acest context, Colegiul menționează că ambele rapoarte de expertiză, sunt

în concordanță între ele și cu experimentele efectuate de către organul de

urmărire penală: procesele-verbale cu privire la efectuarea experimentului din

14.12.2010 și 22.12.2010. Mai mult, experimentele în cauză au precedat efectuarea

expertizelor, și ca urmare la baza lor au fost puse concluziile constatate prin

aceste experimente.

Pe cînd instanța de apel, a concluzionat că, Raportul de expertiză auto-

tehnică nr. 1811 din 12 august 2011 și raportul de expertiză suplimentară nr. 1311

din 19 iunie 2012 conform cărora, conducătorul autoturismului Audi 80 implicat

în accident în momentul apariției pietonului în zona de vizibilitate nu a dispus

de posibilitatea tehnică să evite tamponarea pietonului prin frînare, nu pot fi

acceptate ca probă, deoarece, dacă inculpatul M. Darie respecta cerințele art.45 al.

1 și 2, art.34 alin.(2) lit.b) RCR, și comuta lumina farurilor autovehiculului

condus de el cu lumina de întîlnire în scopul evitării orbirii la trecerea în sensuri

opuse la o distanță de cel puțin 150 m., sau chiar la o distanță mai mare, ar fi

văzut pietonul.

Sub acest aspect Colegiul, constată că instanța de apel nu și-a argumentat

concluzia de neacceptare ca probă a rapoartelor de expertiză, ci a făcut doar o

simplă mențiune, precum că nu le acceptă.

Aici, Colegiul consideră necesar de a menționa că instanța de apel a

concluzionat ca dovedită vina inculpatului Darii M.N. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, bazîndu-se pe probatoriul

menționat mai sus, ignorînd:

- raportul de expertiză auto-tehnică nr. 1811 din 12 august 2011 (f.d. 125-

127) și proba inițiată de partea acuzări - raportul de expertiză suplimentară nr.

1311 din 19 iunie 2012 (f.d. 177-179), care au concluzionat că: „conducătorul

autoturismului Audi 80 implicat în accident în momentul apariției pietonului în

zona de vizibilitate nu a dispus de posibilitatea tehnică să evite tamponarea

pietonului prin frînare”,

- procesele-verbale cu privire la efectuarea experimentului din 14.12.2010 și

22.12.2010 (f.d. 77-82),

5

- concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 44/1337 din 08.12.2010,

privind starea avansată de ebrietate a pietonului G. Cucu, fiind depistat în sînge

1,3 % de alcool etilic (f.d. 52-53);

- declarațiile succesorului legal al victimei Cucu Ioana, care a comunicat că:

„soțul de nenumărate ori, fiind în stare de ebrietate, avea năravul să se deplaseze

pe străzi, creînd pericol și pentru sine și pentru alții agenți de circulație rutieră”

(f.d. l18).

În opinia instanței de recurs, instanța de fond întemeiat a conchis că:

„învinuirea formulată inculpatului nu se confirmă”.

În această ordine de idei, Colegiul constată lipsa legăturii de cauzalitate

directă și necondiționată dintre fapta prejudiciabilă (încălcarea pct. 34 și 45 al

RCR) și urmările acesteia – decesul victimei, ce semnifică lipsa temeiului de

aplicare a răspunderii în baza infracțiunii imputate inculpatului Darie M.N.

Cît privește latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 264 Cod penal,

doctrina națională specifică că, se caracterizează prin intenție directă sau

imprudență față de fapta prejudiciabilă și numai prin imprudență față de

urmările prejudiciabile.

În acele situații, cînd vinovăția conducătorului mijlocului de transport

lipsește, răspunderea pentru producerea accidentului rutier trebuie s-o poarte

acei participanți la trafic care se fac vinovați de producerea acestuia.

Conducătorului mijlocului de transport, care nu a încălcat nici o regulă de

securitate a circulației, nu i se poate imputa nepreîntîmpinarea consecințelor

situației de accident, care a fost provocat de fapta victimei sau a altor participanți

la trafic. Dacă calculul persoanei este întemeiat, însă circumstanțe neprevăzute

sau neexecutarea obligațiilor de către alte persoane au condiționat aceste

consecințe, atunci nici ele, nici faptele care le-au provocat, nu-i pot fi imputate.

Ajustînd la speța dată, Colegiul reține că inculpatul circula cu o viteză

regulamentară, dar nu a avut posibilitatea tehnică de a evita impactul, deoarece

pietonul a apărut în zona de vizibilitate la o distanță critică de 1.5 m în fața

autoturismului Audi 80, astfel, se constituie lipsa intenției directe la inculpat în

încălcarea regulilor de securitate a circulației imputate.

Rezumînd cele spuse mai sus, și reieșind din probele prezentate de partea

acuzării, care au stat la baza ambelor hotărîri, Colegiul constată legală și

întemeiată concluzia instanței de fond privind adoptarea unei sentințe de

achitare în privința inculpatului Darie M.N. de sub învinuirea săvîrșirii

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii. Iar, instanța de apel unilateral a făcut trimiteri

la unele probe din dosar, concluzionînd că acestea confirmă vina lui Darie M.N.

în comiterea infracțiunii imputate, fără a verifica și aprecia în cumul toate

probele acumulate la urmărirea penală și în ședințele de judecată.

6

În cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de

către instanța de fond și a ajuns la concluzia prezenței vinovăției a inculpatului

în săvîrșirea infracțiunii imputate, ea urma să dezvăluie această concluzie

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii și puse la baza sentinței de condamnare, fapt ce pe caz nu a avut loc,

fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale.

Pe lîngă cele enunțate Colegiul evidențiază faptul că, aceleași probe

prezentate de procuror au fost puse la baza cît sentinței de achitare, atît și la

decizia de condamnare.

Mai mult, nici o probă la care face referire Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău, nu conține careva date concrete cu privire la accidentul rutier, iar alte

probe indirecte, nu au dat temei pentru a constata vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate.

Jurisprudența CtEDO de asemenea, prevede că în baza aceleași probe nu

poate fi emisă o hotărîre de achitare și ulterior de condamnare, fără ca instanța

care condamnă persoana să nu cerceteze sinestătător și să argumenteze concluzia

sa de condamnare (hotărîrile CtEDO: Dănilă vs România din 8.03.2007, par. 60-

63; Spînu vs Romînia din 29.04.2008, par. 59-64).

Conform art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru

o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai

blînde.

Conform art. 427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Astfel, erorile admise de către Curtea de apel Chișinău cad sub incidența

prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, deoarece

instanța de apel a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît

cea pentru care inculpatul a fost pus sub învinuire și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

În asemenea circumstanțe Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel

a dat o interpretare greșită prevederilor menționate mai sus, ceea ce a avut ca

consecință adoptarea unei decizii ilegale și neîntemeiate, prin care a fost casată

sentința de achitare.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide asupra necesității casării deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței instanței de fond.

7

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Darie Mihail Nicolae,

casează decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Ialoveni din 30 martie 2012.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 30 aprilie 2013, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

8

Dosarul nr. 1ra-321/2013

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Dispozitivul Deciziei

09 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie

Nicolaev,

Cu participarea:

procurorului – Sergiu Crijanovschi,

avocatului - Barbăroș Alexei,

inculpatului – Darie Mihail Nicolae,

judecând în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, declarat de către

inculpatul

Darie Mihail Nicolae, născut la 10 august

1954, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Cuza-Vodă 19 ap. 28

Termenul de examinare a recursului:

18 februarie 2013 – 09 aprilie 2013.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Darie Mihail Nicolae,

casează decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2012, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Ialoveni din 30 martie 2012.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată integral la 30 aprilie 2013, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

9