1ra-698/13 — 192/ 1 alin. 1 Cod penal

Dosarul nr.1ra-698/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2013, de inculpatul

Boicenco Nicolai Iosif, născut la 16 ianuarie 1961,

originar din or. Ștefan- Vodă și domiciliat în s.

Calfa, r-nul Anenii- Noi;

Datele referitoare la termenul de examinare al cauzei:

3.04.06.2013- 03.07.2013 (instanța de recurs)

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă a fost admisă și s-a încasat de la inculpat în beneficiul lui

Udodov Vladimir suma de 4000 lei.

2.În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate la dosar, a constatat că

Boicenco Nicolai, la data de 25 iunie 2010, în jurul orelor 11.00, avînd intenția răpirii

mijlocului de transport, a urcat la volanul automobilului de model „Moskvici 2140”,

cu numărul de înmatriculare C CI 788, proprietar fiind Udodov Vladimir, parcat în or.

Ialoveni, str. Mateevici, între imobilele nr.9 și 11 și l-a răpit, fără scop de însușire,

deplasîndu-se cu vehiculul la vale de la locul unde staționa fără să pornească motorul,

însă la cîțiva metri mijlocul de transport tamponîndu-se în poarta gospodăriei cet.

Pruteanu Constantin, din or. Ialoveni str. Mateevici 9; ca urmare a impactului

automobilul a fost deteriorat și părții vătămate Udodov Vladimir i-a fost cauzată o

pagubă materială în mărime de 2460 lei.

Catană, care au solicitat casarea ei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Boicenco

Nicolai să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate din motiv

1

că prima instanță și-a bazat sentința de condamnare doar pe declarațiile părții

vătămate, care nu a văzut momentul răpirii automobilului.

La fel, a fost invocat faptul că în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă

a infracțiunii de răpire a mijlocului de transport care presupune existența intenției

directe, care nu a fost dovedită, sentința fiind bazată doar pe presupuneri.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că analizînd

probele cercetate în ședința instanței de fond și celei de apel, Colegiul penal a ajuns la

concluzia că Boicenco Nicolai, prin acțiunile sale intenționate, a săvîrșit răpirea

mijlocului de transport, fără scop de însușire, iar declarațiile date de inculpat, prin care

el nu recunoaște comiterea infracțiunii comise, nu corespund adevărului, fiind depuse

în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală.

alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, se solicită casarea deciziei instanței

de apel cu remiterea cauzei la rejudecare din motiv că instanța de apel neîntemeiat și-a

bazat concluziile pe declarațiile martorilor Litvinenco Alexandru și Banari Alexandru,

acestea nefiind verificate în ședința instanței de apel prin consemnarea lor în procesul-

verbal, prin ce a fost admisă o eroare procesuală care nu poate fi corectată în ordinea

procedurii de recurs ordinar.

Este menționat faptul că instanța de apel a dat o apreciere eronată

circumstanțelor cauzei din motiv că recurentul nu s-a așezat la volanul automobilului

și nu l-a mișcat din loc, de aceea instanța de apel greșit a concluzionat că a comis

răpirea mijlocului de transport, fără scop de însușire.

La fel, este invocat că judecătorul Ion Secrieru neîntemeiat făcea parte din

completul de judecată care a examinat cauza penală în privința sa în ordine de apel din

motiv că acest judecător anterior a examinat, în calitate de raportor, pricina civilă la

care recurentul era parte procesuală.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate și

solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță

generală adoptată în cauza dată.

În recursul ordinar declarat sunt invocate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

și 12) Cod de procedură penală, conform cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, conform pct.8)

2

al aceluiași articol, în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar

conform pct.12), în cazul cînd faptei săvîrșite i s–a dat o încadrare juridică greșită.

Recurentul, însă nu a specificat care este eroarea de drept comisă de instanța de

apel, ce ar motiva casarea hotărîrii, la fel, neaducînd careva argumente în susținerea

poziției sale privind stabilirea eronată a faptelor prin neluarea în considerație a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora, această eroare gravă de

fapt nefiind o apreciere greșită a probelor.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub

aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît

și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui

Boicenco Nicolai în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată detaliat și minuțios

în textul hotărîrii contestate, și anume: declarațiile părții vătămate Udodov Vladimir; ale

martorilor Litvinenco Alexandru și Banari Alexandru; acestea fiind în concordanță cu

celelalte materiale ale cauzei ca: procesul- verbal de cercetare la fața locului din 25

iunie 2010 cu fototabel, conform căruia, în urma examinării automobilului de model

Moskvici 2140 n/î C CI 788, a fost confirmat faptul deteriorării automobilului (vol.I,

f.d.6-8); actul de diagnostică din 19 august 2010 al automobilului menționat, eliberat de

SDT “Teraru” SRL, prin care a fost confirmat faptul deteriorării lui și costul reparației

în sumă de 2460 lei (vol.I, f.d.20); procesul- verbal de confruntare dintre partea

vătămată Udodov Vladimir și bănuitul Boicenco Nicolai(vol.I, f.d.43-45); procesul-

verbal de confruntare dintre martorul Banari Alexandru și bănuit, conform căruia,

ultimul și-a susținut depozițiile date anterior în cadrul urmăririi penale iar martorul

Banari Alexandru a confirmat cu certitudine că anume Boicenco Nicolai a urcat la

volanul automobilului de model Moskvici 2140 și după ce a parcurs cu acesta 4-5

metri, l-a tamponat în poarta din str. Mateevici 9, or. Ialoveni (vol.I, f.d.41-42).

Argumentul principal invocate de recurent este neaprecierea obiectivă, de către

instanța de apel, a probelor administrate în cauza dată.

Însă, Colegiul menționează că temeiurile invocate de acesta, privind modul de

apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept

fie în instanța de fond sau în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare.

Astfel, Colegiul penal constată că concluzia instanței de apel privind vinovăția

inculpatului este justă și întemeiată, în cauză fiind stabilite toate elementele

componente ale infracțiunii incriminate acestuia și ca urmare, temeiurile stipulate în

art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la

3

examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de fapt și de drept invocate de

către recurent.

Argumentul recurentului, precum că instanța de apel neîntemeiat și-a bazat

concluziile pe declarațiile martorilor Litvinenco Alexandru și Banari Alexandru, acestea

nefiind verificate în ședința instanței de apel prin consemnarea lor în procesul- verbal,

nu poate fi reținut de instanța de recurs din motiv că conform procesului- verbal al

ședinței judiciare a instanței de apel din 20 martie 2013 (vol.II, f.d.32), declarațiile

martorilor menționați au fost verificate, fiind consemnate în proces- verbal.

Cît privește argumentul despre imposibilitatea participării judecătorului Ion

Secrieru la judecarea cauzei penale date din motivul participării anterioare a acestuia la

examinarea unui litigiu civil, la care inculpatul era parte, acesta este neîntemeiat,

deoarece conform art. 33 alin.(5) Cod de procedură penală, judecătorul nu poate

participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat dacă el a luat în această cauză

hotărîri anterioare judecății în care și-a expus opinia asupra vinovăției sau

nevinovăției inculpatului, prevederi care nu sunt aplicabile în speța dată, acesta anterior

participînd la examinarea unui litigiu civil.

Mai mult ca atît, conform procesului- verbal al ședinței instanței de apel,

inculpatului, potrivit art. 413 alin.(2) Cod de procedură penală, i-a fost explicat dreptul

de a formula cereri de recuzare, drept pe care acesta nu l-a folosit.

Din aceste considerente, Colegiul penal menționează că recursul inculpatului

urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Boicenco Nicolai Iosif

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2013 în

cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iulie 2013.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

4