1ra-191-2013 — Vătămarea intenționat medie a integrității corporale sau a sănătății

1ra-191-2013 — Vătămarea intenționat medie a integrității corporale sau a sănătății (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-191/13

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență :

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Elena Covalenco, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Andrei Harghel,

cu participarea:

procurorului – Nicolae Suvac,

avocatului – Serghei Ciolacu,

interpretului - Adriana Condrațcaia,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2012 de avocatul Ciolacu Serghei în interesele

inculpatului

Sobco Oleg Vladimir, născut la 15 septembrie 1981,

originar din s.Kasirî, r-nul Pavlodar, R.Kazahă,

domiciliat în mun.Chișinău, str.Albișoara 76/8, ap.98

termenul examinării cauzei în recurs de la 16.01.2013

pînă la 02.04.2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat: partea vătămată V.Scleruc.

Apărătorul a susținut recursul, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței.

Procurorul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat cu menținerea

hotărîrii atacate.

Partea vătămată s-a pronunțat pentru admiterea recursului și menținerea sentinței în

privința lui Sobco Oleg.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

Oleg a fost condamnat în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în

temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea în mod solidar de la

Sobco Oleg și Goncearuc Constantin în beneficiul lui Scleruc Victor a prejudiciului moral

în sumă de 8000 lei.

Prin aceeași sentință au fost condamnați Goncearuc Constantin și Volevaci Pavel,

în privința cărora prin decizia Colegiului penal al Curții Suprme de Justiție din 05

decembrie 2012 s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor, fiind vădit neîntemeiate.

2009, aproximativ la ora 02.30, aflîndu-se împreună cu Volevaci Pavel și Goncearuc

Constantin pe str.31 August 1989, mun.Chișinău, vis-a-vis de teatrul ″Licurici″, l-au

maltratat pe cet.Scleruc Victor, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr.2904/D din 20.10.2009, vătămări corporale medii.

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Sobco Oleg să fie condamnat

conform învinuirii formulate, deoarece prima instanță neîntemeiat a reîncadrat acțiunile

acestuia în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal, pe motiv că nu a fost demonstrat faptul

sustragerii bunurilor materiale de la partea vătămată, de rînd ce acesta, atît pe parcursul

urmăririi penale, cît și în instanța de judecată, a afirmat că anume inculpații i-au sustras

bunurile materiale; instanța a ignorat declarațiile martorului O.Rudenco, care a confirmat

că partea vătămată a avut la gît un lanț de aur, care după bătaia ce a avut loc a dispărut, iar

la stabilirea pedepsei nu s-a ținut seama de gravitatea, motivul și scopul infracțiunii

comise, de persoana acestuia, care s-a eschivat de la judecarea cauzei, neluînd în

considerație circumstanța agravantă, comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, astfel că

pedeapsa fixată cu suspendarea executării ei este prea blîndă și nu va atinge scopul

pedepsei penale.

admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sobco Oleg a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea în mod solidar de la

Sobco Oleg și Goncearuc Constantin în beneficiul lui Scleruc Victor a prejudiciului moral

în sumă de 8000 lei, în rest a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de apel a constatat că Sobco Oleg, împreună cu Volevaci Pavel și

Goncearuc Constantin, la 28 septembrie 2009, aproximativ la ora 02.30, aflîndu-se pe

str.31 August 1989, mun.Chișinău, vis-a-vis de teatrul ″Licurici″, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, acționînd prin intenție directă, din motiv de profit, l-au

maltratat pe cet.Scleruc Victor cu pumnii și picioarele cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr.215 din 10.08.2010, vătămări corporale medii, care

nu prezintă pericol pentru viață, dar au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată,

peste 21 de zile, după care din buzunarul scurtei în mod deschis i-au sustras bani în sumă

de 700 lei și de la gît un lanț cu o cruciuliță din aur în valoare de 6800 lei, cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 7500 lei.

În susținerea constatărilor sale, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul

O.Sobco la urmărirea penală vina nu a recunoscut, vinovăția acestuia a fost demonstrată

integral prin probele administrate legal în cadrul urmăririi penale și examinate în instanța

de judecată, precum și recercetate și verificate în cadrul instanței de apel, și anume prin

declarațiile părții vătămate, a martorilor O.Rudenco, A.Sevriuc, și actele cauzei: cererea

părții vătămate, înștiințarea 903, rapoartele de examinare medico-legală 2696/D din

13.10.2009 și expertiză medico-legală nr.2904/D din 30.10.2009, procesele-verbale de

recunoaștere a persoanei de către partea vătămată și martorii O.Rudenco și A.Sevriuc din

13.10.2009, procesele-verbale de confruntare din 28.10.2009 și 30.10.2009 dintre partea

vătămată și bănuiții O.Sobco, P.Volevaci și C.Goncearuc, raportul de expertiză medico-

legală în comisie nr.215 din 10.08.2010, informația cu privire la descifrarea convorbirilor

telefonice în perioada septembrie 2009 - martie 2010.

La fel, instanța de apel a apreciat critic, declarațiile martorilor M.Dragan și

V.Susanu, care au afirmat că în momentul bătăii dînșii nu au văzut și nici nu au auzit ca

inculpații să fi sustras careva bunuri de la partea vătămată, pe motiv că, în opinia instanței,

aceștea au drept scop favorizarea evitării răspunderii penale de către inculpat pentru

infracțiunea comisă, primul fiind prieten cu inculpatul, iar al doilea s-a aflat la o distanță

mare de la locul incidentului.

2

Motivînd concluziile sus expuse, instanța de apel a statuat că în acțiunile

inculpatului O.Sobco au persistat în întregime elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, deoarece inculpații au avut un singur scop, și anume de a sustrage în mod

deschis bunurile părții vătămate, prin atac, apreciind că acțiunile acestora au fost bine

determinate prin scopul și modalitatea săvîrșirii faptelor, care perfect se încadrează juridic

în prevederile art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal, astfel că acțiunile inculpatului O.Sobco

urmează a fi reîncadrate în prevederile acestei norme, dat fiind că nu au fost prezentate

probe ce ar demonstra vinovația acestuia în fapta de care a fost pus sub învinuire - art.188

alin.(3) lit.c) Cod penal

S.Ciolacu în interesele inculpatului care, în temeiul prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8),

12), 15) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteea și menținerea sentinței primei

instanțe, pe motiv că instanța de apel nu a făcut o analiză obiectivă a probelor

administrate în cauza, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, dîndu-le o apreciere

juridică incorectă, calificînd acțiunile inculpatului în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod

penal, deoarece din declarațiile martorului O.Rudenco, care au fost puse la baza sentinței

de condamnare nu se dovedește faptul atacului părții vătămate de către inculpat cu scopul

sustragerii bunurilor, dimpotrivă rezultă că conflictul s-a iscat în localul barului între o altă

persoană și pătimit, iar ultimul abia în mașină a observat lipsa bunurilor.

La fel, recurentul invocă că declarațiile martorului A.Sevriuc urmau a fi apreciate

critic, precum au și fost apreciate de prima instanță, fiind neveridice, deoarece între

declarațiile acestuia date la urmărirea penală și cele date în cadrul cercetării judecătorești

sînt divergențe, și nu rezultă că inculpatul a sustras bunurile părții vătămate, ci doar faptul

aplicarii loviturilor de către acesta părții vătămate, iar faptul că acesta a dat declarații false

este demontrat prin informația SA ″Moldtelecom″, pe care instanța neîntemeiat a reținut-o

ca probă în confirmarea vinovăției inculpatului.

Recurentul mai invocă că instanța de apel neîntemeiat a apreciat ciritic declarațiile

martorilor M.Dragan și V.Susanu, fără a-și motiva soluția, astfel, incorect l-a condamnat

pe O.Sobco în baza art.188 Cod penal, deoarece în acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii de tîlhărie - latura subiectivă și obiectivă, din care motiv prima instanță corect

a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.152 Cod penal.

Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărîrea atacată, cu

menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a gost greșit admis.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

în temeiurile prevăzute de prezentul articol.

Recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1)

pct.6), 8), 12), 15) Cod de procedură penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvîrșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită, instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un al

caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată în această cauză.

Colegiul penal constată că aceste temeiuri și-au găsit confirmare în speța dată,

reieșind din următoarele.

Inculpatului O.Sobco i-a fost înaintată învinuirea în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod

penal – că aflîndu-se împreună cu P.Volevaci și C.Goncearuc, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționînd prin intenție directă, din motiv de profit, l-a maltratat

3

pe cet.V.Scleruc cu pumnii și picioarele cauzîndu-i vătămări corporale medii, după care în

mod deschis i-au sustras bani și alte bunuri în sumă totală de 7500 lei.

Prima instanță a constatat vinovăția inculpatului O.Sobco pe art.152 alin.(2) lit.e)

Cod penal, din motiv că în acțiunile lui nu s-au stabilit elementele infracțiunii prevăzute

de art.188 Cod penal, deoarece lipsesc laturile subiectivă și obiectivă prevăzute de această

normă, și anume atacul asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor.

Instanța de apel a ajuns la concluzia de încadrare a faptei inculpatului în prevederile

art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal – ca tîlhărie.

Colegiul penal constată că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția de condamnare a lui O.Sobco pentru infracțiunea de tîlhărie din

următoarele considerente.

Prima instanță verificînd și cercetînd probele prezentate de partea acuzării, și

anume declarațiile părții vătămate V.Scleruc, a martorilor O.Rudenco, A.Sevriuc,

M.Dragan, V.Susanu, a inculpaților P.Volevaci și C.Goncearuc, actele cauzei, a constatat

că acestea nu dovedesc vinovăția lui O.Sobco în săvîrșirea atacului tîlhăresc, deoarece

lipsește intenția lui de a ataca partea vătămată în scopul sustragerii bunurilor acestuia, însă

prin acțiunile sale i-a cauzat acestuia din urmă vătămarea intenționată medie a sănătății.

Colegiul penal conchide că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și vinovăția

inculpatului O.Sobco anume în săvîrșirea acestei infracțiuni, în concordanță deplină cu

probele administrate în baza principiului contradictorialității, amplu analizate și just

apreciate.

În sensul dispoziției art.188 Cod penal, prin “atac” se înțelege acțiunile agresive ale

făptuitorului care urmărește scopul sustragerii averii persoanei agresate și care sînt însoțite

de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea acestuia ori amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe.

Prima instanță a stabilit că din probele administrate în cauză menționate mai sus, nu

s-au stabilit careva elemente constitutive ale infracțiunii de tîlhărie în acțiunile lui

O.Sobco, deoarece cert s-a constatat că conflictul s-a iscat între partea vătămată și

C.Goncearuc în localul barului, din motivul că acesta din urmă a făcut comandă fără a sta

în rînd, și a continuat afară, iar după ce O.Sobco fiind lovit de partea vătămată a căzut jos,

conflictul s-a transformat în bătaie, și, cum afirmă partea vătămată, i-au fost aplicate

lovituri de către toți inculpații, dar C.Goncearuc, care se afla deasupra lui, i-a smuls lanțul

cu cruciuliță de la gît, iar P.Volevaci i-a sustras banii din buzunarul scurtei.

În atare circumstanțe, Colegiul penal consideră că din start intențiile și acțiunile

inculpaților au fost îndreptate spre aplicarea vătămărilor corporale părții vătămate în urma

conflictului apărut între ei, însă ulterior, acțiunile lui C.Goncearuc și P.Volevaci, care au

sustras bunurile părții vătămate, au trecut în atac tîlhăresc, adică în acest caz a avut loc

excesul de autor, deoarece prin acțiunile sale O.Sobco nu a avut scopul de sustragere a

bunurilor persoanei, dar a urmărit un alt scop, astfel intenția lui a fost diferită față de

ceilalți inculpați.

Conform prevederilor art.48 Cod penal, se consideră exces de autor săvîrșirea de

către autor a unor acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celorlalți

participanți.

Instanța de recurs, ține să enunțe că excesul de autor este o formă specifică de

săvîrșire a infracțiunii de către unul sau mai mulți participanți și constă în faptul că el (ei)

săvîrșesc activități infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celorlalți participanți.

Astfel, în speță, sîntem în prezența unei situații în care unii din autori (C.Goncearuc

și P.Volevaci), prin acțiunile sale au săvîrșit acte infracționale suplimentare, care nu pot fi

incriminate și inculpatului O.Sobco, deoarece ele nu au fost cuprinse de intenția acestuia,

dînsul nu a susținut actele respective și nu a aderat la ele.

4

Sub acest aspect, Colegiul penal apreciază concluziile instanței de apel privind

vinovăția inculpatului O.Sobco în săvîrșirea atacului tîlhăresc neîntemeiate și nemotivate,

nefiind bazate pe careva probe certe ce ar confirma intenția acestuia la săvîrșirea

infracțiunii incriminate împreună cu C.Goncearuc și P.Volevaci.

Mai mult că, însăși din declarațiile părții vătămate rezultă că conflictul a apărut

spontan din cauza neînțelegerilor personale cu C.Goncearuc. Declarații analogice au fost

date și de către martorii M.Dragan și V.Susanu, care au confirmat depozițiile lui O.Sobco,

și nimeni din ei nu a declarat că inculpatul ar fi înaintat careva cerințe de ai fi transmise

bunuri sau că acesta ar fi sustras de la partea vătămată careva bunuri, iar instanța de apel

incorect le-a apreciat critic, făcînd o concluzie inadmisibălă, precum că „nu se exclude

faptul că inculpații l-ar fi rugat pe martorul V.Susanu să nu declare despre furtul bunurilor

de la partea vătămată...”.

Din aceste considerente, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel în

partea condamnării lui O.Sobco în baza art.188 alin.(2) lit.b), f) Cod penal urmează a fi

casată, cu menținerea sentinței primei instanțe, prin care acesta a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art.152 alin.(2) lit.e) Cod penal.

Pedeapsa stabilită lui O.Sobco cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, este una

echitabilă, la care s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvirșite, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori

atenuează răspunderea, de persoana celui vinovat, care se caracterizează pozitiv la locul de

trai, nu are antecedente penale, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării acestuia, prevăzute la art. 61, 75 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează a fi

corectată, avînd în vedere că apelul în privința lui O.Sobco neîntemeiat a fost admis, prin

casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe în

privința acestuia.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ciolacu Serghei în interesele

inculpatului Sobco Oleg, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2012 în privința acestuia, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău din 09 decembrie 2011 în cauza penală în privința lui Sobco

Oleg.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată în ședință publică la 30 aprilie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Andrei Harghel

5