GIANNALIA contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46528/99 prezentată de Vittorio Giannalia împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 6 ianuarie 2000 într-o cameră compusă din domnul Pellonpää, președintele B. Conforti, G. Ress, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 24 octombrie 1997 și înregistrată la 4 martie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1938 și rezident în Mascalucia (Catane). Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Bruno Di Stefano, avocat în Catania. La data de 27 decembrie 1984, dl S. a fost pus în faliment, iar la 12 iunie 1985, reclamantul a depus la tribunalul din Catania o declarație de creanță privilegiată. La 29 decembrie 1984, examinarea creanțelor a fost stabilită la 18 februarie 1985. În decembrie 1987, sindicatul a admis o parte din creanța reclamantului în pasiv și judecătorul a pronunțat închiderea verificării creanțelor. Această fază a fost deschisă din nou la 28 februarie 1995. Dintre cele patru audieri stabilite la date cuprinse între 6 iunie 1995 și 16 iunie 1996, una a fost amânată din cauza unei greve a avocaților și trei pentru că judecătorul era absent. La 19 noiembrie 1996, judecătorul a constatat că a avut mai multe cereri și a pus capăt verificării creanțelor. Potrivit informațiilor furnizate de guvern, procedura era încă în curs de desfășurare la 2 august 1999, deoarece procedurile civile introduse de către lichidator pentru recuperarea sumelor erau încă în curs de desfășurare la acea dată. ÎN CEEA ce privește reclamantul se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 12 iunie 1985 și era încă în curs de desfășurare la 2 august 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care, la acea dată, era de peste 14 ani și o lună, pentru o instanță, nu răspunde la cerința privind termenul rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Matti Pellonp Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

[Note1]

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46528/99

présentée par Vittorio Giannalia

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6

janvier

2000 en une chambre composée de

M.

M. Pellonpää,

président

,

M.

B. Conforti,

M.

G. Ress,

M.

A. Pastor Ridruejo,

M.

L. Caflisch,

M.

J. Makarczyk,

M

me

N. Vajić,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

;

Vu la requête introduite le 24 octobre 1997 et enregistrée le 4 mars 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1938 et résidant à Mascalucia (Catane). Il est représenté devant la Cour par M

e

Bruno Di Stefano, avocat à Catane.

Le 27 décembre 1984, M. S. fut mis en faillite. Le 12 juin 1985, le requérant déposa au tribunal de Catane une déclaration de créance privilégiée. Le 29

décembre 1984, l’examen des créances fut fixé au 18 février 1985. Au moins six audiences furent consacrées à la vérification des créances, et le 18

décembre 1987 le syndic admit une partie de la créance du requérant au passif et le juge prononça la clôture de la vérification des créances. Cette phase fut ouverte à nouveau le

28 février 1995. Des quatre audiences fixées à des dates comprises entre le 6 juin 1995 et le 16 juin 1996, une fut reportée en raison d’une grève des avocats et trois car le juge était absent. Le 19 novembre 1996, le juge constata qu’il n’y avait plus de demandes et mit fin à la vérification des créances.

D’après les informations fournies par le Gouvernement, la procédure était encore pendante au 2 août 1999 car les procédures civiles intentées par le syndic pour récupérer des sommes étaient à cette date encore pendantes.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 12 juin 1985 et était encore pendante au 2 août 1999.

Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était, à cette date, de plus de quatorze ans et un mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent Berger

Matti Pellonpää

Greffier

Président

[Note1]

Ne pas oublier de bloquer le texte avec Alt+B pour éviter que les informations en zones grisées disparaissent.