Varley împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 32400/96 de către Michael John VARLEY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune) care a stat la 6 ianuarie 2000 în calitate de Cameră compusă de M. Pellonpää, Președintele Sir Nicolas Bratza, G. Ress, V. Butkevych, dna N. Vajić, J. Hedigan, dna S. Botoucharova, judecători și V. Berger, grefierul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererea introdusă la 30 septembrie 1995 de Michael John Varley împotriva Regatului Unit și înregistrată la 24 iulie 1996 în dosarul nr. 32400/96; având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul Curții; Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat la 20 aprilie 1998; după deliberare; Decide după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național Regatul Unit, născut în 1918 și locuiește în Doncaster, Yorkshire de Sud.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 iulie 1992, Curtea locală a judecătorilor a organizat o audiere în legătură cu obligația reclamantului de a plăti taxa comunitară (taxul pe valuri). Reclamantul nu a fost reprezentat legal și protestat împotriva indisponibilității ajutorului juridic. La 19 iunie 1995, Curtea Doncaster Magistrates, la o a doua audiere, a constatat că nu a plătit acuzația comunitară a fost cauzată de neglijența sa culpabilă și l-a angajat la șapte zile de închisoare. Ordinul de comision a fost suspendat la plata de 1 £ pe săptămână și 55 £ în costuri. Reclamantul nu a fost reprezentat legal. El susține că a solicitat în mod eșuat pentru asistență juridică.

Reclamantul nu a fost încarcerat.Legea și practicile interne relevante În momentul respectiv, nici sistemul de asistență juridică civilă, nici sistemul de asistență judiciară penală nu prevede reprezentarea deplină în fața magistraților în cadrul procedurilor de comision comunitare. Sistemul de asistență juridică „Formul verde” a furnizat două ore de ajutor de la un avocat și ar putea include pregătirea unui caz în instanță, dar nu a prevăzut reprezentarea. O prelungire a limitei de costuri ar putea fi acordată de Consiliul de asistență juridică. Asistența prin intermediul schemei de reprezentare („ABWOR”) a permis instanței, în circumstanțe limitate, să numească un avocat care se afla în secțiile de judecată pentru a reprezenta o parte care nu ar fi reprezentată altfel.

Curtea nu a fost obligată să consilieze o parte cu privire la posibilitatea unei astfel de numări. Schema de sollicitare a obligației, care a furnizat reprezentare pentru acuzat în cazurile penale dinaintea magistraților, nu a extins procedurile de penalitate comunitară. În urma hotărârii Curții în cazul Benham v. Regatul Unit (Jurisprudența din 10 iunie 1996, Raporturi de hotărâri și decizii 1996-III, p. 738), în cazul în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 litera (c) din Convenție în ceea ce privește plângerea reclamantului de lipsa de reprezentare juridică, Regatul Unit a adoptat art. 3 alineatul (2) din Regulamentele de 1997 (S.I.

1997, nr. 997). În temeiul acestei dispoziții, cu efect de la 1 iunie 1997, orice persoană a căror resurse financiare sunt ca să-l facă eligibilă are dreptul la asistență prin intermediul unei proceduri de reprezentare în instanța judecătorilor în care este în pericol un termen de închisoare ca urmare a nefuncției sale de a plăti orice sumă pe care a fost ordonată să o plătească. Reclamantul invocă articolele 3, 6, 7, 8 și 10 din Convenție. El afirmă, printre altele, că este persecutat în mod constant de către autoritățile din domeniul acuzației comunitare, că nu are asistență juridică și că Curtea judecătorilor nu a acceptat unele din cererile sale scrise. PROCEDURĂ Cererea a fost introdusă la 30 septembrie 1995 înaintea Comisiei Europene a Drepturilor Omului, înregistrată la 24 iulie 1996. La 14 ianuarie 1998, Comisia a hotărât să comunice cererea către guvernul contestat.

Observațiile scrise ale Guvernului au fost prezentate la 20 aprilie 1998 și au fost transmise reclamantului la 21 aprilie 1998. La 18 mai 1998, Comisia a primit o scrisoare de la Kerrigans, o firmă de avocati de la Doncaster, Yorkshire de Sud, care a declarat că au fost contactate de către reclamant în legătură cu cazul său și că au dorit să solicite asistență judiciară în numele său. La 29 mai 1998 au prezentat formularele necesare, semnate de către solicitant. Iunie 1998 Secretariatul Comisiei a informat reclamantul că formularele de asistență juridică au fost transmise guvernului pentru observații înainte de 15 iulie 1998. Aceste observații au fost primite la 16 iulie 1998. Examinarea cererii de asistență juridică a reclamantului a fost enumerată pentru sesiunea Comisiei din septembrie.

La 21 iulie 1998, secretariatul Comisiei a trimis o scrisoare avocatilor reclamanților, reamintind-le că nu au răspuns la observațiile scrise ale guvernului din 20 aprilie 1998. Scrisoarea a atras în continuare atenția reclamantului asupra dispoziției Convenției privind apariția unei cereri din lista cazurilor (ex-art. 30 alineatul (1) litera (a)). La 24 iulie 1998, avocatii reclamanților au răspuns că așteptau primirea observațiilor guvernului contestat, menționate în scrisoarea secretariatului din 23 iunie 1998, în care acestea își vor prezenta observațiile. La 15 septembrie 1998, Comisia a respins cererea reclamantului de asistență juridică. Într-o scrisoare din 16 septembrie 1998, Secretariatul Comisiei a explicat reclamantului că observațiile în cauză se referă exclusiv la cererea de asistență juridică a reclamantului.

Prin aceeași scrisoare, reclamantul a fost informat că ajutorul juridic a fost refuzat. În cele din urmă, scrisoarea a reiterat că nu a fost primită niciun răspuns la observațiile guvernului din 20 aprilie 1998 în numele reclamantului. Reclamantul nu a răspuns. La 1 noiembrie 1998, prin aplicarea articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, cazul a scăzut să fie examinat de către Curte în conformitate cu dispozițiile acestui protocol. Având în vedere conținutul corespondenței cu reclamantul și faptul că nu răspunde la observațiile guvernului din 20 aprilie 1998, precum și la art. 37 § 1 litera (a) din convenție, Curtea constată că reclamantul nu mai intenționează să urmărească petiția.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECIDE DECIZIA DE APLICARE A LISTA CAUZELOR Vincent Berger Matti Pellonpää Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 32400/96 by Michael John VARLEY against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section) sitting on 6 January 2000 as a Chamber composed of Mr M. Pellonpää, President , Sir Nicolas Bratza, Mr G. Ress, Mr V. Butkevych, Mrs N. Vajić, Mr J. Hedigan, Mrs S. Botoucharova, judges , and Mr V. Berger, Section Registrar ; Having regard to Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms; Having regard to the application introduced on 30 September 1995 by Michael John Varley against the United Kingdom and registered on 24 July 1996 under file no. 32400/96; Having regard to the reports provided for in Rule 49 of the Rules of Court; Having regard to the observations submitted by the respondent Government on 20 April 1998; Having deliberated; Decides as follows: THE FACTS The applicant is a United Kingdom national, born in 1918 and living in Doncaster, South Yorkshire.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. A. Particular circumstances of the case On 13 July 1992 the local Magistrates' Court held a hearing in relation to the applicant's obligation to pay the community charge (poll tax). The applicant was not legally represented and protested against the unavailability of legal aid. The applicant apparently paid a part of the tax due but did not discharge his obligation in full. On 19 June 1995 the Doncaster Magistrates' Court, at a second hearing, found that the applicant's failure to pay the community charge was due to his culpable neglect and committed him to seven days' imprisonment. The committal order was suspended upon the payment of £1 per week and £55 in costs.

The applicant was not legally represented. He submits that he had unsuccessfully applied for legal aid. The applicant has not been imprisoned. B. Relevant domestic law and practice At the relevant time neither the civil nor the criminal legal aid scheme provided for full representation before the magistrates in community charge committal proceedings. The “Green Form” legal aid scheme provided two hours of help from a solicitor, and could include preparation for a court case, but did not provide for representation. An extension of the costs limit could be granted by the Legal Aid Board. The Assistance by way of Representation scheme (“ABWOR”) enabled the court, in limited circumstances, to appoint a solicitor who happened to be within the court precincts to represent a party who would not otherwise be represented.

The appointment might be made either of the court's own motion or on application by a solicitor. The court was under no obligation to advise a party of the possibility of such an appointment. The Duty Solicitor scheme, which provided representation for the accused in criminal cases before magistrates, did not extend to community charge proceedings. Following the Court's judgment in the case of Benham v. the United Kingdom (judgment of 10 June 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-III, p. 738), where the Court found a breach of Article 6 §§ 1 and 3(c) of the Convention in respect of the applicant's complaint of a lack of legal representation, the United Kingdom enacted regulation 3(2) of the Legal Advice and Assistance (Scope) (Amendment) Regulations 1997 (S.I.

1997, No. 997). Under that provision, with effect from 1 June 1997, any person whose financial resources are such as to make him eligible is entitled to assistance by way of representation in proceedings before a magistrates' court in which he is at risk of a term of imprisonment as a result of his failure to pay any sum which he has been ordered to pay. COMPLAINTS The applicant invokes Articles 3, 6, 7, 8 and 10 of the Convention. He states inter alia that he is constantly persecuted by the community charge authorities, that he did not have legal aid, and that the Magistrates' Court did not accept some of his written submissions. PROCEDURE The application was introduced on 30 September 1995 before the European Commission of Human Rights.

It was registered on 24 July 1996. On 14 January 1998 the Commission decided to communicate the application to the respondent Government. The Government's written observations were submitted on 20 April 1998 and were transmitted to the applicant on 21 April 1998. The applicant, who up to that moment had not been legally represented, was invited to submit his written reply before 10 June 1998. On 18 May 1998 the Commission received a letter from Kerrigans, a solicitors firm of Doncaster, South Yorkshire, stating that they had been contacted by the applicant in relation to his case and that they wished to apply for legal aid on his behalf. On 29 May 1998 they submitted the necessary forms, signed by the applicant.

By letter of 23 June 1998 the Secretariat of the Commission informed the applicant that the legal aid forms had been transmitted to the Government for comments before 15 July 1998. These comments were received on 16 July 1998. The examination of the applicant's legal aid request was listed for the Commission's September session. On 21 July 1998 the Commission's Secretariat sent a letter to the applicant's solicitors reminding them that they had not replied to the Government's written observations of 20 April 1998. The letter further drew the applicant's attention to the Convention provision concerning the striking of an application out of the list of cases (former Article 30 § 1(a)). On 24 July 1998 the applicant's solicitors replied that they were awaiting receipt of the respondent Government's comments which were mentioned in the Secretariat's letter of 23 June 1998, whereupon they would submit their observations.

On 15 September 1998 the Commission rejected the applicant's request for legal aid. In a letter of 16 September 1998 the Secretariat of the Commission explained to the applicant that the comments in question concerned solely the applicant's legal aid request. By the same letter the applicant was informed that legal aid had been refused. Finally, the letter reiterated that no reply to the Government's observations of 20 April 1998 had been received on behalf of the applicant. The applicant has not replied. On 1 November 1998, by operation of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, the case fell to be examined by the Court in accordance with the provisions of that Protocol. THE LAW Having regard to the contents of the correspondence with the applicant and his failure to reply to the Government's observations of 20 April 1998, as well as to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court finds that the applicant no longer intends to pursue the petition.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention which require the continuation of the examination of the application. For these reasons, the Court, unanimously,

DECIDES TO STRIKE THE APPLICATION OUT OF ITS LIST OF CASES

. Vincent Berger Matti Pellonpää Registrar President