Bradley împotriva Regatului Unit

A doua secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 43390/02 de Bruce BRADLEY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 28 noiembrie 2002, având în vedere decizia parțială din 6 mai 2003, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Bruce Bradley, este un național britanic care s-a născut în 1954 și trăiește în Buckingham.

El a fost reprezentat în fața Curții de către TV Edwards, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Externo și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 3 septembrie 1995. La 26 ianuarie 2002, reclamantul a formulat o cerere de acordare de impozitare a lichidării de datorie („WBA”) la veniturile interne. La mai 2002 el a fost informat că afirmația sa nu a putut fi acceptată deoarece nu exista nicio bază în legislația Regatului Unit care să permită văduvilor să susțină acest beneficiu. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu există astfel de prestații de securitate socială sunt plătite văduvilor în temeiul legislației Regatului Unit.

Legea și practica interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00 , 63475/00, 63484/00 și 63468/00 , hotărârea din 26 martie 2007. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților Regatului Unit de a-i acorda WBA sau echivalentul a constituit o discriminare din motive de sex contrar articolului 14 din Convenție luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin scrisoarea din 27 iunie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Bradley a fost oferit 400 de euro în ceea ce privește costurile cererii sale pentru WBA și că a acceptat oferta. La 9 iulie 2007, reprezentanții reclamantului au fost informați că Curtea va lua în considerare eliminarea cererii din lista de cazuri după soluționarea prietenoasă atinsă.

Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește WBA. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a lovi restul cererii din lista de cazuri. Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 43390/02 by Bruce BRADLEY against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9 September 2008 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 November 2002, Having regard to the partial decision of 6 May 2003, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Bruce Bradley, is a British national who was born in 1954 and lives in Buckingham.

He was represented before the Court by TV Edwards, solicitors in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 3 September 1995. On 26 January 2002 the applicant made a claim for Widow’s Bereavement Tax Allowance (“WBA”) to the Inland Revenue. On 29 May 2002 he was informed that his claim could not be accepted because there was no basis in United Kingdom law allowing widowers to claim this benefit. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B. Relevant domestic law The relevant domestic law and practice are described in the Court’s judgment in the case of Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom , nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26 March 2007. COMPLAINT The applicant complained that the United Kingdom authorities’ refusal to grant him WBA or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. THE LAW By a letter of 27 June 2007 the applicant’s representative notified the Court that Mr Bradley had been offered 400 euros in respect of the costs of his claim for WBA and that he had accepted the offer.

On 9 July 2007 the applicant’s representatives were informed that the Court would consider striking the application out of the list of cases following the friendly settlement reached. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of WBA. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President