Robinson împotriva Regatului Unit

A doua secțiune DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 60940/00 de către Brian ROBINSON împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 septembrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 29 august 2000, având în vedere hotărârea parțială din 15 ianuarie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Brian Robinson, este un național britanic care locuiește la Belfast. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. Colton, Biroul de Consiliere a Cetățenilor, Belfast.

Guvernul Regatului Unit (“Regatul Unit”) Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Externo și al Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 18 octombrie 1983, lăsând doi copii născuți în 1974 și 1978. La 12 mai 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor pentru a doua oară. La 1 iunie 2000, reclamantul a fost informat că afirmația sa a fost neautorizată. Reclamantul nu a apelat în continuare pe măsură ce a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să nu fie în curs de eșuare, deoarece nu există o astfel de prestație de securitate socială este plătită văduvilor în temeiul dreptului Regatului Unit.

Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 26, ECHR 2002-IV și Runkee și White c. Regatul Unit , nr. 42949/98 , §§ 40-41, 25 iulie 2007. La 3 august 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o scrisoare care solicită reclamantului să își transmită propunerile de soluționare prietenoasă a cererii până la 3 noiembrie 2007. La 18 decembrie 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a afirmat că, având în vedere faptul că el nu a pus contact, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din listă pentru lipsa de interes. 2008 Reprezentantul reclamantului a informat Curtea că nu mai acționează în aceste chestiuni în numele reclamantului.

Aprilie 2008 și 16 mai 2008, trimise prin poștă înregistrată, reclamantul a fost informat că, din moment ce el nu a informat Curtea că a retras mandatul reprezentantului și că nu a făcut niciun alt contact, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii din listă pentru lipsa de interes. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Prin urmare, restul cererii ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri a Curții.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să atace restul cererii din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 60940/00 by Brian ROBINSON against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9 September 2008 as a Chamber composed of: Lech Garlicki, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 August 2000, Having regard to the partial decision of 15 January 2002, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Brian Robinson, is a British national who lives in Belfast. He was represented before the Court by Mr P. Colton, Citizens Advice Bureau, Belfast. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant’s wife died on 18 October 1983 leaving two children born in 1974 and 1978. On 12 May 2000 the applicant applied for widows’ benefits for the second time. On 1 June 2000 the applicant was informed that his claim had been disallowed. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B. Relevant domestic law The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom, no. 36042/97, §§ 14 ‑ 26, ECHR 2002-IV and Runkee and White v. the United Kingdom , no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007. COMPLAINT The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW On 3 August 2007 the Registry of the Court sent the applicant’s representative a letter requesting the applicant to forward his proposals for a friendly settlement of the application by 3 November 2007. The applicant’s representative did not reply.

On 18 December 2007 the Registry of the Court sent the applicant’s representative another letter by registered mail stating that since he had not made contact, the Court would consider striking out the application from the list for lack of interest. By a letter of 18 April 2008 the applicant’s representative informed the Court that he no longer acted in these matters on behalf of the applicant. By letters of 29 April 2008 and 16 May 2008, sent by registered mail, the applicant was informed that since he had not informed the Court that he had withdrawn the representative’s mandate and that he had made no other contact, the Court would consider striking out the application from the list for lack of interest.

The applicant has not contacted the Court since. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application. Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the Court’s list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Lawrence Early Lech Garlicki Registrar President