JONES v. THE UNITED KINGDOM

A doua secție DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 70520/01 de Cyril Charles JONES împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 13 mai 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, Secțiunea Grefier având în vedere cererea depusă la 30 mai 2001, având în vedere decizia parțială din 15 octombrie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Cyril Charles Jones, este un național britanic născut în 1953 și locuiește în Manchester. El a fost reprezentat în fața Curții de Rowley Ashworth Sollicitors, Londra. Guvernul Regatului Unit (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 12 aprilie 2000. La 9 iunie 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvelor. La 16 iunie 2000, reclamantul a fost informat că cererea sa a fost dezaprobată din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie. La 3 iulie 2000, reclamantul a solicitat o reexaminare. La 11 iulie 2000, problema a fost reconsiderată și decizia a rămas nemodificată. Reclamantul nu a apelat mai departe, după cum a considerat sau a fost recomandat că o astfel de remediere ar fi obligată să nu fie în curs de eșuare, deoarece nu există o astfel de prestație de securitate socială a fost plătită vădilor în temeiul legislației regatului Unit. Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§§ 26, ECHR 2002-IV și Runkee și White v. Regatul Unit , nr. 42949/98 §§ 40-41, 25 iulie 2007. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 15 mai 2006, Registrul Curții a trimis reprezentanților reclamantului o scrisoare în care a înscris o copie a scrisorii guvernului cu privire la o posibilă soluționare a cauzei și le-a avertizat că nu a contactat Curtea până la 9 iunie 2006 ar putea duce Curtea la eliminarea cazului din lista sa. Reprezentanții reclamantului nu au răspuns. La 18 martie 2008, Registrul Curții a trimis reprezentanților reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a declarat că, având în vedere faptul că nu s-au contactat, Curtea ar lua în considerare solicitările din listă pentru lipsa de interes. Reprezentanții legali ai reclamantului nu au contactat Curtea de atunci. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea, în plus, nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale, care necesită continuarea examinării cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată restul cererii din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se lovească restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 70520/01

by Cyril Charles JONES

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13

May 2008 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 30 May 2001,

Having regard to the partial decision of 15 October 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Cyril Charles Jones, is a British national who was born in 1953 and lives in Manchester. He was represented before the Court by Rowley Ashworth Solicitors, London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant’s wife died on 12 April 2000. On 9 June 2000 the applicant applied for widows’ benefits. On 16 June 2000 the applicant was informed that his claim had been disallowed on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman. On 3 July 2000 the applicant asked for reconsideration. On 11 July 2000 the matter was reconsidered and the decision remained unchanged. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

B.

Relevant domestic law

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom,

no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV and

Runkee and White v. the United Kingdom

, no. 42949/98, §§ 40-41, 25 July 2007.

COMPLAINT

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

On 15 May 2006 the Registry of the Court sent the applicant’s representatives a letter enclosing a copy of the Government’s letter regarding a possible settlement of the case and warning them that failure to contact the Court by 9 June 2006 might lead the Court to strike the case out of its list. The applicant’s representatives did not reply. On 18 March 2008 the Registry of the Court sent the applicant’s representatives another letter by registered mail stating that since they had not made contact, the Court would consider striking the application out of the list for lack of interest. The applicant’s legal representatives have not contacted the Court since.

In the light of the above, in accordance with

Article 37 § 1 (a)

of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the remainder of the application out of the list of cases.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President