- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 iunie 2004
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Broadhurst împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A BROADHURST v. REGATUL UNIT (Declarația nr. 69187/01) HOTĂRÂREA (Reglementare cuprinzătoare) STRASBOURG 22 iunie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Broadhurst v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Pellonpää Președintele Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 1 iunie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 69187/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național al Regatului Unit, dl Alan Broadhurst („reclamantul”), la 13 februarie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de dl R. Price, avocat care practică în Sheffield.
Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Willmott, Biroul Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns de lipsa sa de reprezentare juridică în cadrul procedurii de nepagare a taxelor de sondaj și de detenție ordonată de judecători, invocând art. 5 §§ § și § 5 și art. 6 §§ §§ § și §§ § 3 c) din Convenție. Cererea a fost alocată celui de-al treilea secțiune a Curții (Regulamentul 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care ar lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită conform articolului 26 § 1. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost realocat la noua secțiunea compusă (art. 52 § 1). În această secțiune, camera care ar lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. Prin decizia din 21 octombrie 2003, Camera a declarat cererea parțial admisibilă.
La 5 și 7 aprilie 2004, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1946 și trăiește în Sheffield. Reclamantul nu a plătit sume datorate în ceea ce privește taxa comunitară și impozitul consiliului. Curtea magistratului a determinat că el a fost responsabil pentru a plăti și a eliberat un „decret de răspundere”. 10. Reclamantul a fost convocat să apară în fața magistraților la 4 martie 1997. Magistrații au constatat că incapacitatea sa de a plăti a fost ca urmare a neglijenței imputabile. Ei au făcut un ordin de angajare a reclamantului la închisoare timp de 45 de zile, dar a suspendat termenul la plata de 8 kilograme sterline (GBP) pe săptămână a achitațiilor.
Reclamantul nu a respectat termenele impuse. El a apărut din nou în fața magistraților la 20 martie 2000. În această ocazie, el a fost ordonat să fie angajat în închisoare pentru nepagarea taxei comunitare și impozitului consiliului. El a petrecut patru zile în închisoare. Ajutorul juridic nu a fost disponibil pentru procedurile de executare înainte de 1 iunie 1997 și reclamantul nu a fost reprezentat legal la audieri în fața magistraților. 11. Cererea de reexaminare judiciară a reclamantului a fost determinată prin hotărârea dlui Justiție Gage în R. c. Sheffield Justices ex parte Broadhurst [2001] RVR 245. Dl Justiție Gage a anulat atât ordinele magistraților.
HOTĂRÂREA 12. La 7 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Regatului Unit oferă să plătească ex grația 2.700 GBP (doi mii de sute de lire sterline) către dl Alan Broadhurst, fără a aduce atingere emiterii încălcării Convenției, pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, împreună cu 2.000 de lire sterline (două mii de lire sterline) plus TVA pentru costurile juridice și aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.
În cazul în care nu a plătit această sumă în perioada de trei luni menționată, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 5 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentanții reclamantului: „Not că Guvernul Regatului Unit este pregătit să plătească ex gratie suma de 2.700 GBP (2.000 sterline) care acoperă prejudiciu material și moral pentru dl Alan Broadhurst, fără a aduce atingere emiterii încălcării Convenției, împreună cu 2 000 sterline (două mii sterline) și TVA pentru costurile juridice, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Regatului Unit în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții.
15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpäää
FOURTH SECTION
CASE OF BROADHURST v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 69187/01) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 22 June 2004 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Broadhurst v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 1 June 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 69187/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national, Mr Alan Broadhurst (“the applicant”), on 13 February 2001.
The applicant was represented by Mr R. Price, a lawyer practising in Sheffield. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms E. Willmott of the Foreign and Commonwealth Office, London.
The applicant complained about his lack of legal representation in the proceedings for non-payment of poll-tax and the detention ordered by the Magistrates, invoking Article 5 §§ 1 and 5 and Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention.
The application was allocated to the Third Section of the Court (Rule 52 § 1 of the Rules of Court). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was re-allocated to the newly composed Fourth Section (Rule 52 § 1). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1.
By a decision of 21 October 2003 the Chamber declared the application partly admissible.
On 5 and 7 April 2004 the applicant and the Government, respectively, submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1946 and lives in Sheffield.
The applicant failed to pay sums due in respect of community charge and council tax. The magistrates’ court determined that he was liable to pay and issued a “liability order”.
The applicant was summoned to appear before the magistrates on 4 March 1997. The magistrates found that his failure to pay was as a result of culpable neglect. They made an order committing the applicant to prison for 45 days, but suspended the term upon payment of 8 pounds sterling (GBP) a week of the arrears. The applicant failed to comply with the terms imposed. He appeared again before the magistrates on 20 March 2000. On that occasion he was ordered to be committed to prison for non-payment of community charge and council tax. He spent four days in prison. Legal aid was not available for the enforcement proceedings prior to 1 June 1997 and the applicant was not legally represented at the hearings in front of the magistrates.
This applicant’s application for judicial review was determined by the judgment of Mr Justice Gage in R. v. Sheffield Justices ex parte Broadhurst [2001] RVR 245. Mr Justice Gage quashed both the magistrates’ orders. THE LAW
On 7 April 2004 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of the United Kingdom offer to pay ex gratia GBP 2,700 (two thousand seven hundred pounds sterling) to Mr Alan Broadhurst, without prejudice to the issue of violation of the Convention, to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, together with GBP 2,000 (two thousand pounds sterling) plus VAT for legal costs and these sums will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 5 April 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representatives: “I note that the Government of the United Kingdom are prepared to pay ex gratia the sum of GBP 2,700 (two thousand seven hundred pounds sterling) covering pecuniary and non-pecuniary damage to Mr Alan Broadhurst, without prejudice to the issue of violation of the Convention, together with GBP 2,000 (two thousand pounds sterling) plus VAT for legal costs, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against the United Kingdom in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 22 June 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President