- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 ianuarie 2004
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Owens împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNII DE OWENS c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 61036/00) JUDGMENTUL (Decontare a Franței) STRASBOURG 13 ianuarie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Owens c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de Cameră compusă de: Pellonpäää Președintele Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Fischbach Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul secțiunii O’Boyle, deliberat în privat la 9 decembrie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 61036/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național din Regatul Unit, Geoffrey Owens („reclamantul”), la 24 august 2000. Reclamantul a fost reprezentat de Polly Glynn, un avocat care practică la Londra.
Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului pentru Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul a susținut că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenția luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Cererea a fost alocată părții a treia secțiune a Curții (art. 52 §) 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care ar lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. Prin decizia din 7 iunie 2001, Camera a declarat că cererea este parțial inadmisibilă.
La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost realocat la noua secțiunea compusă (art. 52 § 1). În această secțiune, camera care ar lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. Prin decizia din 19 februarie 2002, Curtea a declarat restul cererii admisibile. La 22 august 2003 și, la 10 octombrie 2003, respectiv, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. FACTE Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Liverpool. 10. Soția sa, care s-a căsătorit în 1977, a murit la 1 februarie 1997. Au avut doi copii, născuți în 1983 și 1989. Înainte de moartea ei, soția reclamantului a lucrat ca profesor de aproximativ douăzeci de ani și a plătit contribuții de securitate socială complete.
11. La 7 februarie 2000, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. El a solicitat beneficii echivalente cu cele pe care o văduvă, al căror soț a murit în situații similare cu cele ale soției sale, ar fi fost îndreptat, și anume o alocație a mamei văduvă, plătită în temeiul Legii de securitate socială și beneficii din 1992. El a fost informat de Agenția Beneficiilor la 2 martie 2000 că beneficiile nu îi erau plătite pentru că erau disponibile numai văduvelor. 12. Reclamantul a apelat împotriva acestei ultime hotărâri în fața unui tribunal de apel social, care a respins apelul său la 12 mai 2000. 13. Reclamantul a lucrat ca profesor, cu excepția unei perioade între septembrie 2000 și martie 2001, când a fost în primirea de la Jobseeker’s Allowance, un mijloc de beneficiu testat.
El a primit, de asemenea, Prestația pentru Copii și Prestația pentru Părinți Lone. Din ziua după care s-a depus cererea de beneficii, adică din 8 februarie 2000, o văduvă într-o situație similară ar fi primit alocarea mamei văduvă, plătită indiferent de venit și economii. O văduvă ar fi primit, de asemenea, un bonus de Crăciun de 10 lire sterline (GBP) pentru anul 2000. Începând cu 10 aprilie 2001, reclamantul primește alocația părintelui văduvizat. DREPTUL 14. La 22 august 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Regatului Unit oferă să plătească 11.477.60 GBP (un mie patru sute șaptezeci și șaptezeci de sterline și șase penci) Geoffrey Owens.
Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 10 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Regatului Unit este pregătit să plătească suma de 11.477.60 GBP (un mie de patru sute șaptezeci și șaptezeci și șapte de penițe) care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă Curții Europene a Drepturilor Omului.
Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Regatului Unit în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții).
17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Președintele grefierului Michael O’Boyle Matti Pellonpäää
FOURTH SECTION
CASE OF OWENS v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 61036/00) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 13 January 2004 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Owens v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr M. Pellonpää , President , Sir Nicolas Bratza , Mrs V. Strážnická , Mr M. Fischbach , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 9 December 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 61036/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a United Kingdom national, Geoffrey Owens (“the applicant”), on 24 August 2000.
The applicant was represented by Polly Glynn, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office, London.
The applicant alleged that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.
The application was allocated to the Third Section of the Court (Rule 52 § 1 of the Rules of Court). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1.
By a decision of 7 June 2001 the Chamber declared the application partly inadmissible.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was re-allocated to the newly composed Fourth Section (Rule 52 § 1). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1.
By a decision of 19 February 2002, the Court declared the remainder of the application admissible.
On 22 August 2003 and on 10 October 2003 the Government and the applicant respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant was born in 1950 and lives in Liverpool.
The applicant is a widower. His wife, whom he had married in 1977, died on 1 February 1997. They had two children, born in 1983 and 1989. Prior to her death the applicant’s wife had worked as a schoolteacher for approximately twenty one years and paid full social security contributions.
On 7 February 2000 the applicant applied to the Benefits Agency for the payment of social security benefits. He applied for benefits equivalent to those which a widow, whose husband had died in similar circumstances to those of his wife, would have been entitled, namely a Widowed Mother’s Allowance, payable under the Social Security and Benefits Act 1992. He was informed by the Benefits Agency on 2 March 2000 that the benefit was not payable to him because it was available only to widows.
The applicant appealed against this latter decision to a social security appeal tribunal, which dismissed his appeal on 12 May 2000.
The applicant worked as a schoolteacher, except for a period between September 2000 and March 2001 when he was in receipt of Jobseeker’s Allowance, a means tested benefit. He also received Child Benefit and Lone Parent Benefit. From the day after that on which the claim for benefits was made, that is to say from 8 February 2000, a widow in a similar situation would have received Widowed Mother’s Allowance, payable regardless of income and savings. A widow would also have received a Christmas bonus of 10 pounds sterling (GBP) for the year 2000. Since 10 April 2001, the applicant has been in receipt of Widowed Parent’s Allowance. THE LAW
On 22 August 2003 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of the United Kingdom offer to pay GBP 11,477.60 (eleven thousand four hundred and seventy seven pounds and sixty pence) to Geoffrey Owens. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 10 October 2003 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of the United Kingdom are prepared to pay the sum of GBP 11,477.60 (eleven thousand four hundred and seventy seven pounds and sixty pence) covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against the United Kingdom in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 13 January 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Matti Pellonpää Registrar President