CASE OF SMITH v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA CAUZĂ DE SECȚIUNE A SMITH c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 64729/01) HOTĂRÂREA STRASBOURG 20 mai 2008 FINAL 29/09/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Smith c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul de secțiune după ce s-a deliberat în privat la 29 aprilie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 64729/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național britanic, dl James Smith („reclamantul”), la 13 noiembrie 2000. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului pentru Externe și Commonwealth, Londra. 3. Reclamantul s-a plâns că autoritățile Regatului Unit refuzul de a-i acorda licențiamentul de împrumut al văduvei sau echivalentul a constituit o discriminare pentru motive de sex, în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin o hotărâre parțială din 4 decembrie 2001 o cameră a celei de-a patra secțiuni a Curții a hotărât să comunice această cerere. ulterior, în conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1930 și trăiește în Scoția. Soția sa a murit la 24 aprilie 1994. La 26 octombrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Revenuul Intern cerând o alocație echivalentă cu cea primită de o văduvă, și anume alocația de depășire a vieții (“WBA”), pentru anii de impozitare anterioare. La 29 septembrie 2000, Revenuul Intern l-a informat că el este ineligibil pentru WBA, deoarece el nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nici un astfel de beneficiu nu a fost plătit văduvilor în temeiul legii Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ ȘI PRATICE RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007. Reclamantul se plângea că refuzul autorităților Regatului Unit de a-i acorda WBA sau echivalentul a constituit discriminare din motive de sex contrar articolului 14 din Convenție, luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 din Convenție prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau sancțiuni.” 1. Admisibilitatea Curtea constată că plângerea nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea a examinat anterior cazurile care au susținut chestiuni similare celor din acest caz și a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit, nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007, §§ 53-54). 11. Prin urmare, Curtea consideră că diferența de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește dreptul la WBA, din care reclamanta a fost victimă, nu se bazează pe nici o „justificație obiectivă și rezonabilă” (a se vedea Hobbs) În consecință, s-a constatat o încălcare a art. 14 din Convenție în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Cu toate acestea, cererea Curții din 11 aprilie 2007 , scrisorile de răspuns ale reclamantului din 20 aprilie 2007 și 16 octombrie 2007 nu au inclus o cerere în temeiul articolului 41 din Convenție. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS decide să declare admisibilă restul cererii; 2. că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neautorizarea reclamantului la obligația de lichidare a unei văduve. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 20 mai 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

CASE OF

SMITH v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 64729/01)

JUDGMENT

STRASBOURG

20 May 2008

FINAL

29/09/2008

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Smith v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Ledi Bianku,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 29 April 2008,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 64729/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a British national, Mr James Smith (“the applicant”), on 13 November 2000.

2.

The applicant was unrepresented before the Court.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office, London.

4.

By a partial decision of 4 December 2001 a Chamber of the Fourth Section of the Court decided to communicate this application. Subsequently, under the provisions of Article

29 §

3 of the Convention, it was decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1930 and lives in Scotland.

6.

His wife died on 24 April 1994. On 26 October 2000 the applicant made a claim to the Inland Revenue requesting an allowance equivalent to that received by a widow, namely Widow’s Bereavement Allowance (“WBA”), for previous tax years. On 29 September 2000 the Inland Revenue informed him that he was ineligible for WBA as he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such benefit was payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

7.

The relevant domestic law and practice are described in the Court’s judgment in the case of

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom

, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26

March

2007.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 14 OF THE CONVENTION TAKEN IN CONJUNCTION WITH ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO.

1

8.

The applicant complained that the United Kingdom authorities’ refusal to grant him WBA or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

Article 14 of the Convention provides:

“The enjoyment of the rights and freedoms set forth in this Convention shall be secured without discrimination on any ground such as sex, race, colour, language, religion, political or other opinion, national or social origin, association with a national minority, property, birth or other status.”

Article 1 of Protocol No. 1 provides:

“1.

Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

2.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

9.

The Court finds that the complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention, or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

10.

The Court has previously examined cases raising issues similar to those in the present case and found a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 (

Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom

, nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26

March

2007, §§ 53-54).

11.

The Court has examined the present case and finds that there are no facts or arguments from the Government which would lead to any different conclusion in this instance. Therefore the Court considers that the difference in treatment between men and women as regards entitlement to WBA, of which the applicant was a victim, was not based on any “objective and reasonable justification” (see

Hobbs

, cited above, § 53).

12.

There has accordingly been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

II.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Notwithstanding, the Court’s request dated 11 April 2007

, the applicant’s letters of reply dated 20 April 2007 and 16 October 2007

did not include a claim under

Article

41 of the Convention.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to declare admissible the remainder of the application;

that there has been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 concerning the applicant’s non-entitlement to a Widow’s Bereavement Allowance.

Done in English, and notified in writing on 20 May 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President