Norbury împotriva Regatului Unit

Traducere în română Auto

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE NORBURY c. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 67120/01) HOTĂRÂREA STREBOURG 20 noiembrie 2007 FINAL 20/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Norbury c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki dna Hirvelä, judecători și dl T.L.

Grefierul secțiunii primitive, deliberat în privat la 23 octombrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 67120/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Clifford Norbury („reclamantul”), la 16 octombrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de Cook și Parteneri, contabili achiziționați în Hertford. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Externe și al Commonwealth.

Reclamantul s-a plâns că autoritățile Regatului Unit refuză să-i acorde licențiamentul de împrumut al văduvei sau echivalentul constituie o discriminare din motive de sex contrar art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin o hotărâre parțială din 12 martie 2002, Curtea a hotărât să comunice această cerere și să se alăture celorlalți (notări nr. 66293/01 și 68056/01). Prin o hotărâre din 4 noiembrie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat restul cererii admisibile. FACTE CIRCUMSTANCES A CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1959 și trăiește în Brickondbury. Soția sa a murit la 6 aprilie 1997. La 12 septembrie 2000, reclamantul a formulat o cerere de la Revenuul Intern solicitand o alocație echivalentă cu cea primită de o văduvă, și anume alocația de lichidare a văduvei (“WBA”).

La 26 septembrie 2000, Revenuul intern i-a informat că el nu a fost eligibil pentru WBA, deoarece el nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu a fost acordată unei astfel de alocații văduvilor în temeiul dreptului Regatului Unit. II.

HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, este necesar.” La 10 aprilie 2007, Registrul a solicitat reprezentanților reclamantului să confirme până la 16 mai 2007 dacă s-a ajuns la o soluție prietenoasă în cazul dlui Norbury după decizia din Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit (citat mai sus) și, dacă nu pentru a depune cereri în temeiul articolului 41 din Convenție.

Reprezentanții reclamantului nu au răspuns și nu au solicitat o prelungire a timpului. Prin scrisoarea din 28 iunie 2007, trimisă prin post înregistrat, reprezentanții reclamantului au fost notificați că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 16 mai 2007 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. A fost atrasă atenție la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentanții reclamantului au primit această scrisoare la 5 iulie 2007. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. 10. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea.

În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. 11. În consecință, restul cererii ar trebui să fie eliminate din listă. PENTRU CURTEA UNANIMOUS, CURTEA decide să dispună această cerere de la cererile la care a fost însoțită; hotărăște să ia restul cererii din lista cazurilor sale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele grefierului Josep Casadevall

FOURTH SECTION

CASE OF NORBURY v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 67120/01) JUDGMENT ( Striking out) STRASBOURG 20 November 2007 FINAL 20/02/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Norbury v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having deliberated in private on 23 October 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 67120/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Clifford Norbury (“the applicant”), on 16 October 2000.

The applicant was represented by Cook and Partners, Chartered Accountants in Hertford. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

The applicant complained that the United Kingdom authorities' refusal to grant him Widow's Bereavement Allowance or equivalent constituted discrimination on grounds of sex contrary to Article 14 of the Convention in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1.

By a partial decision of 12 March 2002 the Court decided to communicate this application and join it to others (application nos. 66293/01 and 68056/01). By a decision of 4 November 2003, after obtaining the parties' observations the Court declared the remainder of the application admissible. THE FACTS I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicant was born in 1959 and lives in Brickondbury.

His wife died on 6 April 1997. On 12 September 2000 the applicant made a claim to the Inland Revenue requesting an allowance equivalent to that received by a widow, namely Widow's Bereavement Allowance (“WBA”). On 26 September 2000 the Inland Revenue informed him that he was ineligible for WBA as he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such allowance was granted to widowers under United Kingdom law. II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7. The relevant domestic law and practice is described in the Court's judgment in the case of Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom , nos. 63684/00, 63475/00, 63484/00 and 63468/00, judgment of 26 March 2007. THE LAW

Article 37 § 1 of the Convention provides as follows: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

On 10 April 2007 the Registry requested the applicant's representatives to confirm by 16 May 2007 whether a friendly settlement had been reached in Mr Norbury's case following the decision in Hobbs, Richard, Walsh and Geen v. the United Kingdom (cited above) and if not to submit claims under Article 41 of the Convention. The applicant's representatives did not reply, and they did not request an extension of time. By letter dated 28 June 2007, sent by registered post, the applicant's representatives were notified that the period allowed for submission of the applicant's observations had expired on 16 May 2007 and that no extension of time had been requested. Attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant's representatives received this letter on 5 July 2007. However, no response has been received.

10.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

11.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Decides to disjoin this application from the applications to which it was joined; 2. Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 20 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. T.L. Early Josep Casadevall Registrar President