CASE OF SINCLAIR v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CASE OF SINCLAIR v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2007)
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A SINCLAREI v. REGATUL UNIT (Declarația nr. 68621/01) HOTĂRÂREA (Resoluție în limba franceză) Strasburg 9 octombrie 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sinclair v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de Camera compusă de: Casadevall Președintele Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta doamna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune timpuriu, deliberat în privat la 12 martie 2002 și la 18 septembrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 68621/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Stewart Sinclair („reclamantul”) la 28 noiembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către P. Glynn, avocatii care practică la Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost refuzat securitatea socială și prestațiile fiscale echivalente celor primite de văduve. Prin hotărârea parțială din 12 martie 2002, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 4 noiembrie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care plângerea se referă la beneficiile văduvei și la derogarea de impozitare a lichidei. FACTELE I. CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Londra. Soția reclamantului a murit la 9 noiembrie 1994, lăsând doi copii, născuți în 1987 și 1990. La 18 mai 2000, reclamantul a solicitat beneficiile văduvei. Prin scrisoarea din 14 iunie 2000, Agenția Beneficiilor i-a informat că nu a putut să-i plătească niciuna dintre beneficiile solicitate pentru că nu era femeie. La 30 iunie 2000, reclamantul a apelat la un tribunal de apel independent. La 17 noiembrie 2000, tribunalul și-a încheiat apelul. La 11 septembrie 2000, reclamantul a contactat veniturile interne și a solicitat o autorizație de impozitare pentru lichidare a văduvei („WBA”) pentru anii 1994/5 și 1995/6. Prin un răspuns din 14 septembrie 2000, el a fost informat că el nu a calificat pentru WBA, deoarece el a fost un om și legea prevedea numai plăți pentru văduve. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o garanție socială sau fiscală nu sunt plătite văduvilor în temeiul legislației Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§§ 14-26, CEDH 2002-IV și Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, 26 martie 2007. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 12. Prin scrisoarea din 15 mai 2006, reprezentanții legali ai reclamantului au informat Curtea că dl Sinclair a fost oferit 10.352.01 GBP în ceea ce privește cererile sale pentru WPt și/sau WMA și că a acceptat plata. 13. La 22 mai 2007, reprezentantul juridic al reclamantului a notificat Curtea că, în conformitate cu jurisprudența Curții, Guvernul a fost de acord să plătească costurile dlui Sinclair de a continua cererea sa privind WBA. La 6 iunie 2007, Guvernul a confirmat acordul privind costurile și că, în conformitate cu hotărârea din Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, 26 martie 2007, dl Sinclair a suferit o încălcare a drepturilor sale. 14. În consecință, având în vedere soluționarea atinsă și având în vedere că nu au existat reclamații în suspensie, la 18 iunie 2007, Registrul a trimis reprezentanții legali ai reclamantului o scrisoare care declară că Curtea va lua în considerare eliminarea cererii din lista cauzelor sale. 15. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 16. În consecință, restul cererii ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții, să fie eliminată restul cererii din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Josep Casadevall, în limba engleză, și notificat în scris la 9 octombrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T. L. Early Josep Casadevall