CASE OF HADRELL v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE HADRELL/REGUL UNIT (Declarația nr. 61038/00) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 2 octombrie 2007 FINAL 02/01/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Hadrell v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și secretarul adjunct Aracı, care a deliberat în particular la 11 septembrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 61038/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Phillip Hadrell („reclamantul”) la 8 august 2000. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către Sollicitori Salmons, Staffordshire. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley, al Oficiului Extern și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și a art. 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece era un om, el a fost negat beneficiile de securitate socială echivalent cu cele primite de văduve. Prin decizia parțială din 4 decembrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 26 august 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat această cerere admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu plată a văduvei și cu alocarea mamei văduvă și a declarat restul cererii inadmisibilă. Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Stoke pe Trent. Soția sa a murit la 17 mai 1999, lăsând doi copii născuți în 1986 și 1991. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 11 iunie 1999 și a fost respinsă la 28 iunie 1999 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că el nu era o femeie. Reclamantul a scris Agenției Beneficiilor solicitând ca reclamația sa să fie supusă unui hotărâtor. Mai 2000 Agenția de Beneficii a răspuns că nu există nici o legislație care să ofere un echivalent cu beneficiile văduvelor pentru un om și, prin urmare, nu poate fi permis un recurs. Reclamantul nu a apelat mai departe pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze, deoarece nici o garanție de securitate nu este plătită vădilor în temeiul legii Regatului Unit. II. Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§ 14-26, CEDO 2002-IV HOTĂRÂREA art. 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele acestuia, necesită.” La 31 august 2005, Registrul Curții a trimis reprezentanților reclamantului o scrisoare care le solicită să prezinte cereri de soluționare prietenoasă până la 3 octombrie 2005. Reprezentanții reclamantului nu au răspuns. La 12 octombrie 2006, Registrul Curții a trimis o altă scrisoare care solicită reprezentanților să prezinte observații până la 1 noiembrie 2006 și să le avertizeze că faptul că nu a făcut acest lucru ar putea duce Curtea la eliminarea cazului din lista sa. Din nou, Curtea nu a primit niciun răspuns. La 31 ianuarie 2007, Registrul Curții a trimis reprezentantului reclamantului o altă scrisoare prin poștă înregistrată care a declarat că, deoarece nu au pus contact, Curtea ar lua în considerare eliminarea cererii lor din listă pentru lipsa de interes. Reprezentanții reclamantului nu au contactat Curtea de atunci. 10. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. 11. În consecință, cererea ar trebui să fie eliminată din lista de cauze a Curții. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS DECIZE să lovească restul cererii din lista sa de cauze. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 2 octombrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

CASE OF

HADRELL v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 61038/00)

JUDGMENT

(Striking out)

STRASBOURG

2 October 2007

FINAL

02/01/2008

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Hadrell v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta

,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and

Mrs

F.

Aracı

,

Deputy Section Registrar

Having deliberated in private on 11 September 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 61038/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Phillip Hadrell (“the applicant”) on 8 August 2000.

2.

The applicant was represented before the Court by Salmons Solicitors, Staffordshire. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention

and Article 1 of Protocol No. 1

that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

By a partial decision of 4 December 2001 the Court decided to communicate this application. On 26 August 2003, after obtaining the parties' observations, the Court declared this application admissible in so far as the complaint concerned Widow's Payment and Widowed Mother's Allowance and declared the remainder of the application inadmissible.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1953 and lives in Stoke on Trent.

6.

His wife died on 17 May 1999, leaving two children born in 1986 and 1991. His claim for widows' benefits was made on 11 June 1999 and was rejected on 28 June 1999 on the ground that he was not entitled to widows' benefits because he was not a woman. The applicant wrote to the Benefits Agency requesting that his claim be submitted to a decision-maker. On 16

May 2000 the Benefits Agency replied that there was no legislation providing an equivalent to widows' benefits for a man and therefore an appeal could not be allowed. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7.

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV

THE LAW

8.

Article 37 § 1 of the Convention provides as follows:

“The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

9.

On 31 August 2005 the Registry of the Court sent the applicant's representatives a letter requesting them to put forward any claims for a friendly settlement by 3 October 2005. The applicant's representatives did not reply. On 12 October 2006 the Registry of the Court sent another letter requesting the representatives to put forward any comments by 1 November 2006 and warning them that failure to do so might lead the Court to strike out the case from its list. Again the Court received no reply. On 31 January 2007 the Registry of the Court sent the applicant's representative another letter by registered mail stating that since they had not made contact, the Court would consider striking out their application from the list for lack of interest. The applicant's representatives have not contacted the Court since.

10.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

11.

Accordingly, the application should be struck out of the Court's list of cases.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 2 October 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Fatoș Aracı

Josep Casadevall

Deputy Registrar

President