CASE OF FALLON v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT

GBR

HOTĂRÂRE

20.11.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 14+P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF FALLON v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ A CĂTREI SECȚIUNI DE FALLON c. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 61392/00) HOTĂRÂREA STRASBOURG 20 noiembrie 2007 FINAL 20/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Fallon c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii primitive, deliberat în privat la 23 octombrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 61392/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 61392/00) de dl Joseph Fallon (nr. 5 septembrie 2000). Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către Pierce. Glynn Sollicitors, Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Extern și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1, care, deoarece era un om, a fost negat beneficiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. Prin o hotărâre parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice plângerile referitoare la beneficiile văduvelor și a declarat inadmisibil restul cererii. Prin o hotărâre din 8 aprilie 2003, Curtea a declarat că plângerile referitoare la alocarea mamei văduvă și la restul cererii inadmisibilă. Soția sa a murit la 13 iulie 1999, lăsând patru copii născuți în 1981, 1983, 1991 și 1999. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută în mai 2000 și a fost respinsă la 16 mai 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legii Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMETĂ ȘI PRATICE RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 §§§ 26, CEDO 2002-IV. DREPTUL ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 14 AL CONVENȚIEIUATE ÎN CONJUNCȚIE CU ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI Nr. 1 ȘI/SAU ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEII. Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților din Regatul Unit de a-l plăti beneficiul de securitate socială la care ar fi avut dreptul dacă ar fi fost o femeie într-o poziție similară, și anume alocarea mamei văduvă („WMA”), a constituit o discriminare împotriva lui din motive de sex contrar articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și/sau art. 8 din Convenție. art. 14 din Convenție prevede: „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta Convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu va fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” art. 8 prevede (atunci cum este relevant): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesul ... de bunăstarea economică a țării...” Curtea a examinat anterior cazurile care au susținut probleme similare cu cele din acest caz și a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Willis, citat mai sus, §§ 41-43). 10. Prin urmare, Curtea consideră că diferența de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește dreptul la WMA, din care reclamanta a fost victimă, nu se bazează pe nici o „justificație obiectivă și rezonabilă” (a se vedea Willis) În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția însoțită de art. 1 din Protocolul nr. 1. 12. Curtea a concluzionat că s-a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția însoțită de art. 1 din Protocol În ceea ce privește neautorizarea reclamantului la WMA, nr. 1 nu consideră necesară examinarea plângerilor sale în acest sens, în conformitate cu art. 14 luat coroborat cu art. 8. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Prejudiciu material 14. În ceea ce privește prejudiciu material, reclamantul a solicitat un total de 8.356,98 lire sterline britanice (GBP): (i) 5.301.64 lire GBP pentru plățile WMA de la 22 februarie 2000 la 11 aprilie 2000; (ii) dobânzi la rata de 8% pe sumele menționate mai sus, și anume 3.045.34 lire GBP; (iii) bonus de Crăciun, GBP 10. 15. Guvernul a susținut că 6.280.62 GBP care acoperă suma de MMA datorată și dobânzi pe aceste sume ar fi o compensație adecvată. Guvernul a susținut că Curtea ar trebui să aplice aceleași rate de dobânzi aplicate de Departamentul de Muncă și Pensiuni atunci când, în mod excepțional, un reclamant de bunăstare a pierdut utilizarea unei sume de bani ca urmare a unei erori departamentale. Aceste rate, bazate pe rata medie anuală a acțiunilor și a depozitelor cu amănuntul furnizată de Comisia Societăților de Construcție, au variat de la 4.881%, fiind cea mai înaltă, în 1998-1999 și 2.691%, fiind cea mai mică, în 2003-2004. Guvernul a contestat cererile rămase, deoarece nu erau datorită nerespectării prestațiilor de securitate socială ale reclamantului. 16. Curtea consideră că rata dobânzii aplicată, care este destinată compensarea pierderii valorii atribuirii pe parcursul timpului, ar trebui să reflecte condițiile economice naționale, cum ar fi nivelul inflației și ratele dobânzilor disponibile investitorilor la nivel național în perioada relevantă și consideră că rata propusă de guvern este mai realistă (a se vedea Runkee și White v. Regatul Unit, nr. 42949/98 și 53134/99, hotărârea din 10 mai 2007, § 52). 17. În aceste circumstanțe, și o atribuire echitabilă, Curtea acordă unei compensații reclamantului de 6,280,62 GBP (aproximativ 9,030 euro), care acoperă atât suma datorată în WMA, cât și dobânda asupra acesteia. Prejudiciu moral 18. Reclamantul a solicitat 1000 GBP pentru durerea cauzată de presupusa încălcare. 19. Guvernul a contestat reclamația pe baza jurisprudenței Curții. 20. Curtea nu acceptă faptul că a fost cauzat un prejudiciu moral specific ca urmare a negației beneficiilor în cauză. În consecință, nici o atribuire nu este făcută sub acest cap. Costuri și cheltuieli 21. De asemenea, reclamantul a solicitat 2.367.70 GBP în ceea ce privește costurile și cheltuielile, inclusiv impozitul pe valoarea adăugată („IVA”). 22. Guvernul a contestat cererea. Deși s-a depus o rată a taxei de 120 GBP în ceea ce privește avocatii, nu s-a cotat nici o rată a taxei în ceea ce privește avocatul. În plus, nu au fost furnizate detalii privind numărul de ore de muncă solicitate. În absența acestor detalii, în conformitate cu jurisprudența Curții, această cerere ar trebui respinsă. 23. Curtea reiterează că numai costurile și cheltuielile juridice constatate au fost suportate de fapt și neapărat și care sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea pot fi recuperate în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr. 31195/96, § 79, CEDO 1999-II). Cu toate acestea, toate cererile pentru o justă satisfacție trebuie să fie particularizate și susținute de documentele relevante, în lipsa căreia Camera poate respinge cererea în întregime sau în parte. Fără detalii ale lucrărilor efectuate și ale ratelor taxate la orară, Curtea nu poate determina dacă costurile au fost neapărat suportate și rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Pe baza informațiilor în posesia sa și ținând seama de faptul că problemele referitoare la WMA au fost stabilite în Willis Curtea atribuie reclamantului 2000 EUR pentru costuri și cheltuieli juridice, în plus față de orice TVA care poate fi plătită.Drogurile implicite 24. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neautorizarea unei mame văduvăzi; susține că nu este necesar să se ia în considerare plângerea luată în conformitate cu art. 14 din Convenția coroborat cu art. 8; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 9,030 EUR (nouă mii și treizeci de euro) în ceea ce privește prejudiciu material; (ii) 2 000 EUR (2 mii de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iii) orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de nerespectare plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Josep Casadevell Președintele grefierului