CASE OF ROBERTSON v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ A CĂTREI SECȚIUNI DE ROBERTSON c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 12828/02) ÎNTREGAREA ÎNTREGĂRI DE ADMINISTRARE STRASBOURG 1 aprilie 2008 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Robertson c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrată Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președintele Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 11 martie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 12828/02) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 12828/02) de dl John Robertson (nr. 1 martie 2000). Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost refuzat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. Prin o hotărâre parțială din 30 aprilie 2002, Curtea a hotărât să comunice plângerile cu privire la beneficiile văduvelor și a declarat inadmisibil restul cererii. Prin o hotărâre din 4 noiembrie 2003, Curtea a declarat plângere cu privire la alocarea mamei văduvice admisibile. FACTE I. CIRCUMSTANCES A CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1945 și trăiește în Carlisle. Soția sa a murit la 28 ianuarie 1997 lăsând trei copii născuți în 1983, 1985 și 1988. Susținerea sa pentru aderarea mamei văduvăzi a fost făcută la 5 iunie 2000 și a fost respins la 12 iunie 2000 pe motiv că el nu a avut dreptul la alocarea mamei văduvă pentru că el nu a fost o femeie. La 19 iunie 2000, reclamantul a solicitat o reexaminare a acestei decizii. La 20 iunie 2000, decizia a fost confirmată. La 26 iunie 2000, reclamantul a recursat. La 22 septembrie 2000, recursul a fost ascultat și decizia a fost susținută. Reclamantul nu a apelat mai departe pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul dreptului Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. COMPLAINTS 10. Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 12. Prin scrisoarea din 11 decembrie 2007, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că dl Robertson i s-a oferit 9.236.04 GBP și că a acceptat oferta. La 4 februarie 2008, reprezentanții legali ai reclamantului au fost trimisi o scrisoare de către Registru în care afirmă că Curtea va lua în considerare eliminarea cererii din lista cazurilor sale. 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, restul cererii ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții, să se închidă restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lech Garlicki, în limba engleză, și notificat în scris la 1 aprilie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

FOURTH SECTION

CASE OF

ROBERTSON v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 12828/02)

JUDGMENT

(

Friendly settlement

)

STRASBOURG

1 April 2008

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Robertson v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 11 March 2008,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 12828/02) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr John Robertson (“the applicant”) on 1 March 2000.

2.

The applicant was represented before the Court by Royds, solicitors, London.

The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

By a partial decision of 30 April 2002 the Court decided to communicate the complaints concerning widows' benefits and declared the remainder of the application inadmissible. By a decision of 4

November

2003 the Court declared the complaint regarding Widowed Mother's Allowance admissible.

THE FACTS

I. THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1945 and lives in Carlisle.

6.

His wife died on 28 January 1997 leaving three children born in 1983, 1985 and 1988. His claim for Widowed Mother's Allowance was made on 5

June 2000 and was rejected on 12 June 2000 on the ground that he was not entitled to Widowed Mother's Allowance because he was not a woman.

7.

On 19 June 2000 the applicant requested a reconsideration of this decision. On 20 June 2000 the decision was confirmed. On 26 June 2000 the applicant

appealed. On 22 September 2000 the appeal was heard and the decision upheld.

8.

The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

9.

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS

10.

The applicant complained that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

THE LAW

11.

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother's Allowance (WMA) and Widow's Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

13.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

14.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 1 April 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President