CASE OF ROBERTSON v. THE UNITED KINGDOM
CASE OF ROBERTSON v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2008)
CAUZA DE CAUZĂ A CĂTREI SECȚIUNI DE ROBERTSON c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 12828/02) ÎNTREGAREA ÎNTREGĂRI DE ADMINISTRARE STRASBOURG 1 aprilie 2008 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul lui Robertson c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrată Secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președintele Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii care a deliberat în privat la 11 martie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 12828/02) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 12828/02) de dl John Robertson (nr. 1 martie 2000). Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth.
Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost refuzat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. Prin o hotărâre parțială din 30 aprilie 2002, Curtea a hotărât să comunice plângerile cu privire la beneficiile văduvelor și a declarat inadmisibil restul cererii. Prin o hotărâre din 4 noiembrie 2003, Curtea a declarat plângere cu privire la alocarea mamei văduvice admisibile. FACTE I. CIRCUMSTANCES A CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1945 și trăiește în Carlisle. Soția sa a murit la 28 ianuarie 1997 lăsând trei copii născuți în 1983, 1985 și 1988. Susținerea sa pentru aderarea mamei văduvăzi a fost făcută la 5 iunie 2000 și a fost respins la 12 iunie 2000 pe motiv că el nu a avut dreptul la alocarea mamei văduvă pentru că el nu a fost o femeie.
La 19 iunie 2000, reclamantul a solicitat o reexaminare a acestei decizii. La 20 iunie 2000, decizia a fost confirmată. La 26 iunie 2000, reclamantul a recursat. La 22 septembrie 2000, recursul a fost ascultat și decizia a fost susținută. Reclamantul nu a apelat mai departe pe măsură ce el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul dreptului Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.
COMPLAINTS 10. Reclamantul s-a plâns că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA).
Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. 12. Prin scrisoarea din 11 decembrie 2007, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că dl Robertson i s-a oferit 9.236.04 GBP și că a acceptat oferta. La 4 februarie 2008, reprezentanții legali ai reclamantului au fost trimisi o scrisoare de către Registru în care afirmă că Curtea va lua în considerare eliminarea cererii din lista cazurilor sale.
13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 14. În consecință, restul cererii ar trebui eliminat din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții, să se închidă restul cererii din lista cazurilor sale. Președintele grefierului Lech Garlicki, în limba engleză, și notificat în scris la 1 aprilie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.