CtEDO 13.01.2009 Auto

CASE OF THORNE v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
13.01.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 14+P1-1 - Prohibition of discrimination (Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF THORNE v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNII DE THORNE c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 28091/02) JUDGMENT STRASBOURG 13 ianuarie 2009 FINAL 13/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Thorne c. Regatul Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președintele Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 9 decembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 28091/02) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național britanic, dl Graham Thorne („reclamantul”), la 25 octombrie 2001. Reclamantul a fost reprezentat de Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului pentru Externe și Commonwealth, Londra Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost refuzat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. Prin o hotărâre parțială din 12 noiembrie 2002, Curtea a hotărât să comunice plângerile referitoare la beneficiile văduvelor care au fost făcute în termenele aplicabile. ulterior, s-a decis să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. FACTELE CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1958 și trăiește în Kent. Soția sa a murit la 25 ianuarie 2001. El a formulat o cerere orală pentru beneficii la 16 februarie 2001. Susținerea sa oficială pentru beneficiile văduvelor, și anume Plata Veduvei („Wpt”) și Alocarea mamei văduvă („WMA”) a fost făcută ulterior, presupusă pe 2 martie 2001, și a fost respinsă la 28 Iunie 2001 pe motiv că el nu are dreptul la beneficiile văduvei pentru că el nu este o femeie. Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu există astfel de prestații de securitate socială sunt plătite văduvilor în temeiul legii Regatului Unit. Reclamantul a primit beneficiile pentru copii la momentul cererii sale. La introducerea noului sistem de beneficii, începând cu data de 8 aprilie 2001, reclamantul a început să primească alocarea Părinților Veduvi în loc de WMA. II. DIRECȚIUL DIN DOMESTIC ȘI PRACȚIA RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 §§§ 26, CEDO 2002-IV. HOTĂRÂREA ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 14 AL CONVENȚIEI ÎN CONJUNCȚIA CU ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI Nr. 1 ȘI/SAU ARTICOLUL 8 AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul se plângea că refuzul autorităților din Regatul Unit de a-l plăti beneficiul de securitate socială la care ar fi avut dreptul dacă ar fi fost o femeie într-o poziție similară, și anume Wpt și WMA, constituie o discriminare împotriva lui din motive de sex contrar articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și/sau cu art. 8 din Convenție. art. 14 din Convenție prevede: „Ocuparea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta Convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasul, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut”. art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” art. 8 prevede (atunci cum este relevant): „1. Fiecare are dreptul de a respecta viața sa privată și de familie... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor care sunt în conformitate cu legea și sunt necesare într-o societate democratică în interesul ... de bunăstarea economică a țării ...” Admisibilitatea aplicării 11. Guvernul a susținut că Departamentul de Muncă și Pensiuni nu a avut nici o urmă de reclamație de către reclamant, nici o altă formă de documentare care să demonstreze primirea cererii de prestații. În consecință, nu se pare că reclamantul a formulat vreodată o cerere și, prin urmare, în conformitate cu jurisprudența stabilită de Curte, nu a fost victim de presupusa încălcare. 12. Reclamantul a susținut că, deși Departamentul de Muncă și Pensiuni a pierdut toate documentele legate de cazul său, și au recunoscut acest lucru, acest lucru nu a însemnat că nu a solicitat niciodata astfel de beneficii. El a prezentat la Registrul Curții o copie a jurnalului său personal care a arătat un bilet care a afirmat că și-a prezentat cererea la 2 martie 2001. În plus, el a prezentat o copie a scrisorii de respingere din partea agenției de prestații din 28 iunie 2001. 13. Curtea consideră că, în sensul prezentului caz, reclamantul a demonstrat suficient că a depus o cerere oficială către agenția de prestații. Prin urmare, cererea nu este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției sau cu protocolele sale. 14. Curtea constată în continuare că cererea nu este în mod evident bolnavă întemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici inadmisibil din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Merits 15. Curtea constată că plângerea reclamantului în ceea ce privește WMA se referă numai la perioada între data decesului soției sale și 8 aprilie 2001. 16. Curtea a examinat anterior cazurile care au susținut probleme similare cu cele din acest caz și a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Willis, citat mai sus, §§ 41-43). 17. Prin urmare, Curtea consideră că diferența de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește dreptul la Wpt și WMA din care reclamantul a fost victimă nu a fost bazată pe orice „justificație obiectivă și rezonabilă” (a se vedea Willis , citat mai sus, § 42). 18. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. 19. Curtea a concluzionat că s-a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocol. Nu 1 în ceea ce privește neautorizarea reclamantului la Wpt și WMA, nu consideră necesară examinarea plângerilor sale în acest sens, luate în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 8. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” În ceea ce privește prejudiciu material reclamantul a solicitat 1000 GBP și 1.078,33 GBP echivalent cu sumele datorate pentru Wpt și WMA pentru perioada în cauză, respectiv. El a solicitat dobânzi pentru sumele menționate la o rată de 8 %. 22. Guvernul nu a prezentat nicio observație. 23. Curtea consideră că rata dobânzii aplicată, care este destinată compensarea pierderii valorii atribuirii pe parcursul timpului, ar trebui să reflecte condițiile economice naționale, cum ar fi nivelul inflației și ratele dobânzilor disponibile investitorilor la nivel național în perioada relevantă. (citat mai sus, § 52) este cel mai realist. 24. În circumstanțele actuale și eliberarea unei atribuiri pe o bază echitabilă, Curtea acordă compensații reclamantului cu 3000 EUR în ceea ce privește refuzul de a-i acorda Wpt și WMA până la 8 aprilie 2001, precum și dobânda acestei sume. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2 000 GBP în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus impozitul pe valoarea adăugată („VAT”). 26. Guvernul nu a prezentat nicio observație. 27. Curtea reiterează că numai costurile și cheltuielile juridice constatate au fost suportate de fapt și neapărat și care sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea sunt recuperabile în temeiul articolului 41 din convenție (a se vedea, printre altele autoritățile, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr. 31195/96, § 79, CEDH 1999-II). Pe baza informațiilor în posesia sa, Curtea atribuie reclamantului 2,400 EUR pentru costuri și cheltuieli juridice, în plus față de orice TVA care poate fi plătită. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neautorizarea reclamantului la plată a unei văduve și a alocarea mamei văduve; că nu este necesar să se examineze în mod separat plângerile luate în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție în ceea ce privește neautorizarea reclamantului la plata unei văduve și la alocarea mamei văduve; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 3.000 EUR (3.000 euro) în ceea ce privește prejudiciu material plus orice impozit care poate fi taxabil; (ii) 2,400 EUR (2,000 și patru sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe valoarea de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale; Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki, în limba engleză și notificat în scris la 13 ianuarie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-02-03
0,96
CASE OF TWOMEY v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF TWOMEY v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 28095/02) JUDGMENT STRASBOURG 3 February 2009 FINAL 03/05/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Twomey v. the United Kingdom, The Europea
CtEDO 2009-02-03
0,96
CASE OF BOOTH v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF BOOTH v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 27961/02) JUDGMENT STRASBOURG 3 February 2009 FINAL 03/05/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Booth v. the United Kingdom, The European
CtEDO 2009-02-03
0,96
CASE OF ROBERT MURRAY v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF ROBERT MURRAY v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 28045/02) JUDGMENT STRASBOURG 3 February 2009 FINAL 03/05/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Robert Murray v. the United Kingdo
CtEDO 2008-04-01
0,96
CASE OF CUMMINS v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF CUMMINS v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 14549/02) JUDGMENT STRASBOURG 1 April 2008 FINAL 01/07/2008 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Cummins v. the United Kingdom, The European
CtEDO 2009-04-28
0,96
CASE OF BLACKGROVE v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF BLACKGROVE v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 2895/07) JUDGMENT STRASBOURG 28 April 2009 FINAL 28/07/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Blackgrove v. the United Kingdom, The Eu
Sursă