CASE OF FORBES v. THE UNITED KINGDOM

CAUTEA SECȚIUNE CAUZĂ DE FORBES c. REGATUL UNIT (Declarația nr. 65727/01) ÎNTREGAREA REGALĂRII SĂ STRASBOURG 12 iunie 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Forbes c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), ședința ca Camera compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecătorii și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale după ce s-a deliberat în privat la 22 mai 2007 emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 65727/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Douglas I. Forbes („reclamantul”) la 2 februarie 2001. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dna J. Starling, un avocat practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Externo și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece era un om, el a fost negat beneficiile de securitate socială echivalent cu cele primite de văduve. 4 Prin decizia parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 8 aprilie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat această cerere admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu alocarea mamei văduvă și a declarat restul cererii inadmisibilă. Soția sa a murit la 29 iunie 1999, lăsând-l cu un copil născut în 1989. Solicitarea pentru beneficiile văduvelor a fost făcută în sau aproximativ în iulie 2000 și a fost respinsă la 18 iulie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. La 4 august 2000, Agenția beneficiilor a răspuns că nu există nici o legislație care să ofere un echivalent cu beneficiile văduvelor pentru un om și, prin urmare, nu poate fi permis un recurs. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul dreptului Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, CEDO 2002-IV. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. La 29 ianuarie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Forbes a fost oferit 8.906.72 GBP și că a acceptat plata. Reprezentantul a fost trimis la 5 februarie 2007 o scrisoare care i-a informat că nu au fost în curs de desfășurare niciun aspect al cererii și, prin urmare, Curtea ar lua în considerare în continuare eliminarea cazului din lista sa în întregime, cu excepția cazului în care nu au fost atinse informații împotriva Curții până la 5 martie 2007. Reprezentantul nu a trimis o scrisoare care se opune grevăi. 10. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 11. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să scoată aplicarea din lista de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 12 iunie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

FOURTH SECTION

CASE OF

FORBES v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 65727/01)

JUDGMENT

Friendly settlement

STRASBOURG

12 June 2007

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Forbes v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta

,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 22 May 2007

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 65727/01) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Douglas I. Forbes (“the applicant”) on 2 February 2001.

2.

The applicant was represented before the Court by Ms J. Starling, a solicitor practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention

and Article 1 of Protocol No. 1

that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4 By a partial decision of 10 October 2001 the Court decided to communicate this application. On 8 April 2003, after obtaining the parties' observations, the Court declared this application admissible in so far as the complaint concerned Widowed Mother's Allowance and declared the remainder of the application inadmissible.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1957 and lives in Coventry.

6.

His wife died on 29 June 1999, leaving him with a child born in 1989. His claim for widows' benefits was made in or about July 2000 and was rejected on 18 July 2000 on the ground that he was not entitled to widows' benefits because he was not a woman. The applicant wrote back to the Benefits Agency requesting to submit his claim to a decision maker. On 4 August 2000 the Benefits Agency replied that there was no legislation providing an equivalent to widows' benefits for a man and therefore an appeal could not be allowed. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7.

The domestic law relevant to this application is set out in

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

THE LAW

8.

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother's Allowance (WMA) and Widow's Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

9.

On the 29 January 2007 the applicant's representative notified the Court that Mr Forbes had been offered GBP 8,906.72 and that he had accepted payment. The representative was sent a letter on 5 February 2007 informing her that no aspects of the applicant's claims were ongoing and therefore the Court would now consider striking out the case from its list in its entirety, unless information to the contrary reached the Court by 5 March 2007. The representative has not sent a letter objecting to the strike out.

10.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

11.

Accordingly, the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 12 June 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T.L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President