Dodds împotriva Regatului Unit

Traducere în română Auto

CAUZA CAUZĂ DE DODDS v. REGATUL UNIT (Declarația nr. 59314/00) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 12 iunie 2007 FINAL 12/09/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Dodds v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L.

Grefierul secțiunii primitive, care a deliberat în particular la 22 mai 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 59314/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Steven Dodds („reclamantul”) la 2 iunie 2000. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către Paul Dodd Sollicitors, Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece era un om, el a fost negat beneficiile de securitate socială echivalent cu cele primite de văduve.

Prin decizia parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 8 aprilie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat această cerere admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu alocarea mamei văduvă și a declarat restul cererii inadmisibilă. Soția sa a murit la 2 septembrie 1990, lăsând-l cu patru copii născuți în 1980, 1982, 1986 și, respectiv, 1988. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 8 mai 2000 și a fost respins la 24 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite prestații de securitate pentru văduvi în temeiul dreptului Regatului Unit.

II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis v. Regatul Unit, nr. 36042/97, §§ 14-26, CEDO 2002-IV. HOTĂRÂREA art. 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele sale, este necesar.” La 27 martie 2006, Curtea a primit ultimele observații ale Guvernului cu privire la acest caz. Guvernul a susținut că cererea era, de fapt, inadmisibilă, deoarece soția reclamantului nu a plătit suficiente contribuții de securitate națională pentru a da naștere la beneficiile văduvelor.

La 11 mai 2006, Curtea a transmis observațiile reprezentantului reclamantului, invitată să-și prezinte observațiile scrise până la 22 mai 2006. După ce nu a primit niciun răspuns, prin scrisoarea înregistrată din 12 octombrie 2006, Curtea a subliniat reprezentantului că termenul limită pentru prezentarea observațiilor s-a expirat și l-a avertizat că Curtea ar putea decide să excludă situația din lista sa, cu excepția cazului în care nu au fost primite observații până la 1 noiembrie 2006. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

10. În consecință, cererea ar trebui eliminată din lista Curții. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUS DECIZE să elimine cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 12 iunie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele grefierului Josep Casadevall

FOURTH SECTION

CASE OF DODDS v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 59314/00) JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 12 June 2007 FINAL 12/09/2007 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Dodds v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having deliberated in private on 22 May 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 59314/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Steven Dodds (“the applicant”) on 2 June 2000.

The applicant was represented before the Court by Paul Dodd Solicitors, London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

By a partial decision of 10 October 2001 the Court decided to communicate this application. On 8 April 2003, after obtaining the parties' observations, the Court declared this application admissible in so far as the complaint concerned Widowed Mother's Allowance and declared the remainder of the application inadmissible. THE FACTS I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicant was born in 1952 and lives in London.

His wife died on 2 September 1990, leaving him with four children born in 1980, 1982, 1986 and 1988 respectively. His claim for widows' benefits was made on 8 May 2000 and was rejected on 24 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows' benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. THE LAW

Article 37 § 1 of the Convention provides as follows: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

On 27 March 2006 the Court received the Government's last observations on the case. The Government submitted that the application was, in fact, inadmissible, since the applicant's wife had not paid sufficient National Security Contributions to give rise to entitlement to widows' benefits. On 11 May 2006 the Court transmitted the observations to the applicant's representative, who was invited to submit his written comments by 22 May 2006. Having received no reply, by a registered letter of 12 October 2006 the Court pointed out to the representative that the deadline for submitting comments had expired and warned him that the Court might decide to strike the case out of its list unless comments were received by 1 November 2006. The applicant did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

10.

Accordingly, the application should be struck out of the Court's list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 12 June 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. T.L. Early Josep Casadevall Registrar President