CASE OF MCCRORY v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNEI DE MCCRORY v. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 62775/00) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 20 noiembrie 2007 FINAL 20/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul McCrory v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki, dna Hirvelä, judecători și dl T.L.

Grefierul secțiunii timpurie, care a deliberat în particular la 23 octombrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 62775/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Hugh McCrory („reclamantul”) la 10 noiembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl L. Allamby, avocat practicant la Belfast. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece era un om, el a fost negat beneficiile de securitate socială echivalent cu cele primite de văduve.

Prin decizia parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 8 aprilie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat această cerere admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu alocarea mamei văduvă și a declarat restul cererii inadmisibilă. Soția sa a murit în 1991, lăsând șase copii născuți în 1976, 1978, 1980, 1983, 1985 și respectiv 1990. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 12 mai 2000 și a fost respins la 19 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o prestație de securitate socială nu a fost plătită la văduvii în temeiul legii Regatului Unit.

II. HOTĂRÂREA DOMETĂ ȘI PRATICE RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§§ 26, CEDO 2002-IV. DREPTUL art. 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, este necesar.” La 11 decembrie 2006, reprezentantul legal al dlui McCrory a notificat Registruului că cererea dlui McCrory ar trebui retrasă.

Decembrie 2006 Registrul Curții a trimis reprezentantului juridic o scrisoare care l-a solicitat să prezinte motivele acestei retrageri până la 15 Ianuarie 2007 pentru a permite Curtei să examineze dacă se va elimina cererea din lista sa de cazuri. Curtea a convenit mai târziu să prelungească termenul până la 22 ianuarie 2007. Reprezentantul legal al dlui McCrory a informat ulterior Curtea că reclamantul a dorit să se retragă pe baza unui calcul matematic pe care l-a efectuat în ceea ce privește implicațiile financiare ale plângerii sale. 10. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea.

În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. 11. În consecință, restul cererii ar trebui să fie eliminate din lista Curții. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să lovească restul cererii din lista cazurilor sale. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele grefierului Josef Casadevall Early

FOURTH SECTION

CASE OF MCCRORY v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 62775/00) JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 20 November 2007 FINAL 20/02/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of McCrory v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki, Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having deliberated in private on 23 October 2007, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicant was born in 1950 and lives in Dungannon, Northern Ireland.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

7. The relevant domestic law and practice is described in the Court's judgment in the case of Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14 ‑ 26, ECHR 2002-IV. THE LAW

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 20 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. T.L. Early Josep Casadevall Registrar President