CASE OF MCCRORY v. THE UNITED KINGDOM

CAUZA DE CAUZĂ A SECȚIUNEI DE MCCRORY v. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 62775/00) HOTĂRÂREA (Striking out) STRASBOURG 20 noiembrie 2007 FINAL 20/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul McCrory v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki, dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii timpurie, care a deliberat în particular la 23 octombrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 62775/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Hugh McCrory („reclamantul”) la 10 noiembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dl L. Allamby, avocat practicant la Belfast. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece era un om, el a fost negat beneficiile de securitate socială echivalent cu cele primite de văduve. Prin decizia parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 8 aprilie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat această cerere admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu alocarea mamei văduvă și a declarat restul cererii inadmisibilă. Soția sa a murit în 1991, lăsând șase copii născuți în 1976, 1978, 1980, 1983, 1985 și respectiv 1990. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 12 mai 2000 și a fost respins la 19 mai 2000 din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o prestație de securitate socială nu a fost plătită la văduvii în temeiul legii Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMETĂ ȘI PRATICE RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§§ 26, CEDO 2002-IV. DREPTUL art. 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, este necesar.” La 11 decembrie 2006, reprezentantul legal al dlui McCrory a notificat Registruului că cererea dlui McCrory ar trebui retrasă. Decembrie 2006 Registrul Curții a trimis reprezentantului juridic o scrisoare care l-a solicitat să prezinte motivele acestei retrageri până la 15 Ianuarie 2007 pentru a permite Curtei să examineze dacă se va elimina cererea din lista sa de cazuri. Curtea a convenit mai târziu să prelungească termenul până la 22 ianuarie 2007. Reprezentantul legal al dlui McCrory a informat ulterior Curtea că reclamantul a dorit să se retragă pe baza unui calcul matematic pe care l-a efectuat în ceea ce privește implicațiile financiare ale plângerii sale. 10. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. 11. În consecință, restul cererii ar trebui să fie eliminate din lista Curții. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să lovească restul cererii din lista cazurilor sale. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele grefierului Josef Casadevall Early

FOURTH SECTION

CASE OF

MCCRORY v. THE UNITED KINGDOM

(Application no. 62775/00)

JUDGMENT

(Striking out)

STRASBOURG

20 November 2007

FINAL

20/02/2008

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of McCrory v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 23 October 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 62775/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr Hugh McCrory (“the applicant”) on 10 November 2000.

2.

The applicant was represented by Mr L. Allamby, a lawyer practising in Belfast. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention

and Article 1 of Protocol No. 1

that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

By a partial decision of 10 October 2001 the Court decided to communicate this application. On 8 April 2003, after obtaining the parties' observations, the Court declared this application admissible in so far as the complaint concerned Widowed Mother's Allowance and declared the remainder of the application inadmissible.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1950 and lives in Dungannon, Northern Ireland.

6.

His wife died in 1991, leaving six children born in 1976, 1978, 1980, 1983, 1985 and 1990 respectively. His claim for widows' benefits was made on 12 May 2000 and was rejected on 19 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows' benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

7.

The relevant domestic law and practice is described in the Court's judgment in the case of

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV.

THE LAW

8.

Article 37 § 1 of the Convention provides as follows:

“The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

9.

On 11 December 2006 Mr McCrory's legal representative notified the Registry that Mr McCrory's application should be withdrawn. On 18

December 2006 the Registry of the Court sent the legal representative a letter requesting him to submit the reasons for such withdrawal by 15

January 2007 in order to allow the Court to consider whether to strike the application out of its list of cases. The Court later agreed to extend the deadline to 22 January 2007. Mr McCrory's legal representative subsequently informed the Court that the applicant wished to withdraw on the basis of a mathematical calculation he had done in respect of the financial implications of his complaint.

10.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

11.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the Court's list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 20 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T.L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President