Herbert împotriva Regatului Unit

Traducere în română Auto

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A HERBERT v. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 62868/00) ÎN CAUZĂ (Această versiune a fost rectificată în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții la 18 martie 2009) STRASBOURG 22 ianuarie 2008 FINAL 22/04/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale.

În cazul Herbert v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judecători și Lawrence Early, grefierul de secțiune după ce a deliberat în particular la 4 ianuarie 2008, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a avut origine într-o cerere (nr. 62868/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă cu Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl George William Herbert („reclamantul”) la 5 septembrie 2000. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de Biroul de Consiliere a Cetățenilor Heswall.

Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley, al Biroului pentru Externe și Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 care, deoarece era un om, a fost refuzat prestațiile de securitate socială echivalente celor primite de văduve. Prin o hotărâre parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice plângerile referitoare la beneficiile văduvelor și a declarat inadmisibil restul cererii. Prin o hotărâre din 8 aprilie 2003, Curtea a declarat că plângerile referitoare la alocarea mamei văduvă și la restul cererii inadmisibilă. Soția sa a murit la 11 noiembrie 1999, lăsând doi copii născuți în 1992 și 1995. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 22 iunie 2000 și a fost respins la 28 iunie 2000 pe motiv că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie.

Reclamantul nu a apelat după cum a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite astfel de prestații de securitate socială văduvilor în temeiul legislației Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă pentru această cerere este stabilită în Willis c. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§ 14-26, CEDO 2002-IV. DREPTUL Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste beneficii la văduvii, precum și la văduvii, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA).

Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. La 5 octombrie 2005, reprezentantul juridic al reclamantului a notificat Curtea că, în ceea ce privește WMA, s-a ajuns la o soluție prietenoasă între părți, deoarece dl Herbert a fost oferit EUR [1] 11.368.14 și el a acceptat plata. La 23 martie 2006, reprezentanții reclamantului au fost trimiși o scrisoare a Registrului cerând dacă reclamantul dorește să continue cererea sa în ceea ce privește Pensiunea Veduvii (WP).

La 6 iulie 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul nu mai dorește să continue cu această ultimă plângere. 10. soluționarea prietenoasă a ajuns între părți în ceea ce privește cererea pentru MMA (art. 39 din Convenție) și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul de procedură a Curții. Reține, de asemenea, că reclamantul nu intenționează să își continue petiția, în sensul articolului 37 § 1 litera (a), în ceea ce privește cererea sa în favoarea WP. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri.

11. În consecință, restul cererii ar trebui să fie eliminate din listă. pentru a lovi restul cererii din lista sa de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 ianuarie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Josep Casadevall [1] Rectificat la 18 martie 2009: textul citit anterior GBP.

FOURTH SECTION

CASE OF HERBERT v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 62868/00) JUDGMENT ( Striking out ) (This version has been rectified under Rule 81 of the Rules of Court on 18 March 2009) STRASBOURG 22 January 2008 FINAL 22/04/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Herbert v. the United Kingdom, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Kristaq Traja, Stanislav Pavlovschi, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having deliberated in private on 4 January 2008, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application (no. 62868/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr George William Herbert (“the applicant”) on 5 September 2000.

The applicant was represented before the Court by Heswall Citizens Advice Bureau. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

By a partial decision of 10 October 2001 the Court decided to communicate the complaints concerning widows' benefits and declared the remainder of the application inadmissible. By a decision of 8 April 2003 the Court declared the complaint regarding Widowed Mother's Allowance admissible and the remainder of the application inadmissible. THE FACTS I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicant was born in 1946 and lives in Preston.

His wife died on 11 November 1999, leaving two children born in 1992 and 1995. His claim for widows' benefits was made on 22 June 2000 and was rejected on 28 June 2000 on the ground that he was not entitled to widows' benefits because he was not a woman. The applicant did not appeal as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7. The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV. THE LAW

By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother's Allowance (WMA) and Widow's Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA). It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt.

On 5 October 2005 the applicant's legal representative notified the Court that, as regards WMA, a friendly settlement had been reached between the parties as Mr Herbert had been offered EUR [1] 11,368.14 and he had accepted payment. On 23 March 2006 the applicant's representatives were sent a letter by the Registry enquiring whether the applicant wished to continue his application with regard to Widow's Pension (WP). On 6 July 2007 the applicant's representative informed the Court that the applicant no longer wished to proceed with the latter complaint.

10.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of the claim for WMA (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). It further notes that the applicant does not intend to pursue his petition, within the meaning of Article 37 § 1 (a), in respect of his claim for WP. In accordance with Article 37 § 1 in fine of the Convention, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of this claim.

11.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides to strike the remainder of the application out of its list of cases. Done in English, and notified in writing on 22 January 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Lawrence Early Josep Casadevall Registrar President [1] Rectified on 18 March 2009: the text previously read GBP.