CASE OF GOSWAMI v. THE UNITED KINGDOM

CAUZUL CU GOSWAMI v. REGATUL UNIT (Declarațiile nr. 62521/00) JUGUL (Striking out) Strasburg 20 noiembrie 2007 FINAL 20/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Goswami v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki, dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii timpurie, care a deliberat în particular la 23 octombrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 62521/00) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Suraj Goswami („reclamantul”), la 15 iunie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de Centrul AIRE, Londra, până în iulie 2006. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului Extern și al Commonwealth. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 că, deoarece era un om, el a fost negat beneficiile de securitate socială echivalent cu cele primite de văduve. Prin decizia parțială din 10 octombrie 2001, Curtea a hotărât să comunice această cerere. La 8 aprilie 2003, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat această cerere admisibilă în măsura în care plângerea a avut legătură cu alocarea mamei văduvă și a declarat restul cererii inadmisibilă. Reclamantul este un național indian care s-a născut în 1951 și a locuit în Londra la momentul depunerii cererii sale. El a obținut concediu nedefinit pentru a rămâne în Regatul Unit în 1979. Soția sa a murit la 9 noiembrie 1998, lăsând doi copii născuți în 1984 și respectiv 1989. Susținerea sa pentru beneficiile văduvelor a fost făcută la 15 mai 2000 și a fost respinsă la 31 mai 2000 din cauza faptului că nu are dreptul la beneficiile văduvelor pentru că nu era femeie. La 15 iunie 2000, reclamantul a apelat la această decizie, dar la 25 iunie 2000, a fost informat că nu avea niciun drept de recurs, deoarece afirmația sa nu a fost luată în considerare de către un hotărâtor de decizie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nici o prestație de securitate socială nu a fost plătită la văduvii în temeiul legii Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMETĂ ȘI PRATICE RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§§ 26, CEDO 2002-IV. DREPTUL art. 37 § 1 din Convenție prevede următoarele: „Curtea poate decide, în orice etapă a procedurii, să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și protocoalele sale, necesită acest lucru.” La 21 iulie 2006, reprezentanții dlui Goswami au notificat Curtea că nu mai erau reprezentanți. Dl Goswami nu a prezentat niciun nou formular de autoritate, nici nu a informat Curtea cu privire la orice nouă reprezentare pe care a obținut-o. La 23 februarie 2007, Registrul Curții i-a trimis o scrisoare care solicită să informeze Curtea dacă a obținut nouă reprezentanță juridică și să prezinte detalii privind orice soluție prietenoasă atinsă sau în lipsa acestuia, pentru a prezenta observații suplimentare până la 24 aprilie 2007. Aprilie 2007 scrisoarea a fost returnată Curtei ca fiind neînmânată din motivul pentru care reclamantul nu mai a trăit la adresa dată deoarece a părăsit țara. Dl Goswami nu a informat Registrul noii sale adrese, nici nu a comunicat cu Registrul de atunci. 10. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. 11. În consecință, restul cererii ar trebui să fie eliminate din lista Curții. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să lovească restul cererii din lista cazurilor sale. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Președintele grefierului Josef Casadevall Early

FOURTH SECTION

CASE OF

GOSWAMI v. THE UNITED KINGDOM

(Applications nos. 62521/00)

JUDGMENT

(Striking out)

STRASBOURG

20 November 2007

FINAL

20/02/2008

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Goswami v. the United Kingdom,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a

Chamber composed of:

Mr

J.

Casadevall

,

President

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

K.

Traja

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

L.

Garlicki,

Mrs

P.

Hirvelä,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 23 October 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (nos. 62521/00) against the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Mr. Suraj Goswami (“the applicant”), on 15 June 2000.

2.

The applicant was represented by the AIRE Centre, London, up to July 2006. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office.

3.

The applicant complained under Articles 8 and 14 of the Convention

and Article 1 of Protocol No. 1

that, because he was a man, he was denied social security benefits equivalent to those received by widows.

4.

By a partial decision of 10 October 2001 the Court decided to communicate this application. On 8 April 2003, after obtaining the parties' observations, the Court declared this application admissible in so far as the complaint concerned Widowed Mother's Allowance and declared the remainder of the application inadmissible.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant is an Indian national who was born in 1951 and lived in London at the time of lodging his application. He obtained indefinite leave to remain in the United Kingdom in 1979.

6.

His wife died on 9 November 1998, leaving two children born in 1984 and 1989 respectively. His claim for widows' benefits was made on 15 May 2000 and was rejected on 31 May 2000 on the ground that he was not entitled to widows' benefits because he was not a woman. On 15 June 2000 the applicant appealed this decision but on 25 June 2000 he was informed that he had no right of appeal as his claim had not been considered by a decision-maker. The applicant did not appeal further as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

7.

The relevant domestic law and practice is described in the Court's judgment in the case of

Willis v. the United Kingdom

, no. 36042/97, §§

14

‑

26, ECHR 2002-IV.

THE LAW

8.

Article 37 § 1 of the Convention provides as follows:

“The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application; ...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.”

9.

On 21 July 2006 Mr Goswami's representatives notified the Court that they were no longer representing him. Mr Goswami did not submit any new authority form, nor did he inform the Court of any new representation he had obtained. On 23 February 2007 the Registry of the Court sent him a letter requesting him to inform the Court whether he had obtained new legal representation and to submit details of any friendly settlement reached or in default of such, to submit further observations by 24 April 2007. On 18

April 2007 the letter was returned to the Court as undelivered for the reason that the applicant no longer lived at the given address since he had left the country. Mr Goswami has not informed the Registry of his new address, nor has he communicated with the Registry since.

10.

In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

11.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the Court's list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 20 November 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T.L.

Early

Josep

Casadevall

Registrar

President