Mancinelli împotriva Italiei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46994/99 prezentate de Mario Mancinelli împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lapei (secțiunea a treia), care se află la 29 februarie 2000 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza, președintele J.-P. Costa, B. Conforti, F. Tulkens, W. Fuhrmann, K. Jungwiert, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea depusă la 25 noiembrie 1997 și înregistrată la 22 martie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1936 și rezident în Silvi Marina (Teramo). La 11 februarie 1984, reclamantul a atribuit societății anonime I. în fața Tribunalului din Teramo pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a închirierii unui local de pârâtă.

Anularea cauzei a început la 8 mai 1984. octombrie 1984 și 2 iunie 1992 cinci au fost amânate din oficiu, una a fost amânată de judecător, patru la cererea părților sau din cauza absenței lor, una la cererea reclamantului și două din cauza absenței pârâtei. Prezentarea concluziilor a avut loc la 30 iunie 1992. La acea dată, în fața camerei competente s-a stabilit interdicția la 1 martie 1994. Cu toate acestea, a fost amânată la 26 martie 1996 din cauza unei greve a avocaților. Prin hotărârea din 8 mai 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 17 iunie 1996, instanța a respins cererea reclamantului.

Această hotărâre nu a fost notificată reclamantului și a dobândit autoritatea lucrului judecat la 16 septembrie 1997. Această procedură a început la 11 februarie 1984 și s-a încheiat la 16 septembrie 1997. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este de puțin peste 13 ani și șapte luni, pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (articolul § 1 din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle N. Bratza Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46994/99 présentée par Mario Mancinelli contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 février 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza, président , M. J.-P. Costa, M. B. Conforti, M me F. Tulkens, M. W. Fuhrmann, M. K. Jungwiert, M. K. Traja, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section ; Vu la requête introduite le 25 novembre 1997 et enregistrée le 22 mars 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1936 et résidant à Silvi Marina (Teramo). Le 11 février 1984, le requérant assigna la société anonyme I. devant le tribunal de Teramo afin d’obtenir la réparation des dommages subis suite à la location d’un local à la défenderesse.

La mise en état de l’affaire commença le 8 mai 1984. Des seize audiences fixées entre le 30 octobre 1984 et le 2 juin 1992, cinq furent reportées d’office, une le fut par le juge, quatre à la demande des parties ou en raison de leur absence, une à la demande du requérant et deux en raison de l’absence de la défenderesse. La présentation des conclusions eut lieu le 30 juin 1992. A cette date, l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 1 er mars 1994 ; toutefois, elle fut reportée au 26 mars 1996 à cause d’une grève des avocats. Par un jugement du 8 mai 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 17 juin 1996, le tribunal rejeta la demande du requérant. Ce jugement n’a pas été notifié au requérant et a acquis l’autorité de la chose jugée le 16 septembre 1997. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 11 février 1984 et s'est terminée le 16 septembre 1997. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d'un peu plus de treize ans et sept mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé N. Bratza Greffière Président