G. Giappichelli Editore S.R.L. împotriva Italiei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46997/99 prezentate de G. Giappichelli Editore S.r.l. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 29 februarie 2000 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza, președintele J.-P. Costa, B. Conforti, F. Tulkens, W. Fuhrmann, K. Jungwiert, K. Traja, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea depusă la 29 noiembrie 1997 și înregistrată la 22 martie 1999 După ce a intenționat, face următoarea decizie CU FAȚA recurenta este o societate cu răspundere limitată italiană și își are sediul social la Torino. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Guido Giappichelli, administrator al societății.

La cererea recurentei, la 29 septembrie 1994, instanța judecătorească din Torino a solicitat societății L. să plătească o sumă datorată recurentei în urma unui contract de vânzare. La 24 februarie 1995, reclamanta notifia această ordonanță debitoarei sale. La 28 martie 1995, reclamanta notifia la firma L. o nouă somație de plată având ca obiect o sumă ușor mai mică, deoarece între timp societatea L. îi restituise reclamantei o parte din marfă care mai trebuia plătită. La 8 mai 1995, executorul judiciar a confiscat bunurile debitoarei.

La 3 iulie 1995, reclamanta a depus o cerere de vânzare a bunurilor confiscate la grefa judecătorului judecătoresc din statul de executare (competent raionae loci ca judecător de execuție) la data de 16 septembrie 1997, 10 În conformitate cu informațiile furnizate de reclamantă, printr-o ordonanță în afara ședinței din 5 noiembrie 1999, judecătorul a stabilit o audiere la 21 ianuarie 2000. Plângerea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 24 februarie 1995 și era încă în curs de desfășurare la 21 ianuarie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care, la acea dată, era de aproape patru ani și unsprezece luni, pentru o instanță, nu răspundea cerinței de termen rezonabil.

Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle N. Bratza Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46997/99 présentée par G. Giappichelli Editore S.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 février 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza, président , M. J.-P. Costa, M. B. Conforti, M me F. Tulkens, M. W. Fuhrmann, M. K. Jungwiert, M. K. Traja, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section ; Vu la requête introduite le 29 novembre 1997 et enregistrée le 22 mars 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une société à responsabilité limitée italienne et a son siège social à Turin. Elle est représentée devant la Cour par M. Guido Giappichelli, gérant de la société. A la demande de la requérante, le 29 septembre 1994, le juge d’instance de Turin enjoignit à la firme L. de payer une somme qui était due à la requérante suite à un contrat de vente.

L’injonction fut notifiée à la débitrice le 15 octobre 1994. La firme L. n’ayant pas fait opposition dans le délai prévu, par une ordonnance du 9 novembre 1994 le juge d’instance déclara l’injonction exécutoire. Le 24 février 1995, la requérante notifia ladite ordonnance à sa débitrice. Le 28 mars 1995, la requérante notifia à la firme L. une nouvelle injonction de payer ayant pour objet une somme légèrement inférieure, car entre-temps la firme L. avait rendu à la requérante une partie de la marchandise devant encore être payée. Le 8 mai 1995, l’huissier de justice saisit des biens de la débitrice. Le 3 juillet 1995, la requérante déposa au greffe du juge d’instance d’Imperia (compétent rationae loci en tant que juge de l’exécution) une demande de vente des biens saisis.

Les 16 septembre 1997, 10 février 1998 et 17 décembre 1998, la requérante demanda que l’affaire fût traitée plus rapidement. Selon les informations fournies par la requérante, par une ordonnance hors audience du 5 novembre 1999, le juge fixa une audience au 21 janvier 2000. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 24 février 1995 et était encore pendante au 21 janvier 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui était, à cette date, de presque quatre ans et onze mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé N. Bratza Greffière Président