CtEDO 16.01.2001 Auto

AFFAIRE G. GIAPPICHELLI EDITORE S.R.L. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
16.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE G. GIAPPICHELLI EDITORE S.R.L. c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA G. GAPPICHELLI EDITORE S.R.L. c. ITALIA (solicitarea nr. 46997/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 ianuarie 2001 DEFINIF 16/04/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale finale. În cauza G. Giappichelli Editore S.r.l. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din: domnii J.-P. Costa președinte Conforti Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători și dl Dolle graffière de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 12 decembrie 2000, renunță hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care o societate italiană, G. Giappichelli Editore S.r.l., a sesizat Comisia Europeană cu privire la Drepturile Lapei la 29 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 22 martie 1999 sub numărul de dosar 46997/99. Începând cu 19 aprilie 2000, reclamanta este reprezentată de domnul S. Manni, avocat la Torino. Guvernul italian ( La cererea recurentei, la 29 septembrie 1994, instanța din Torino a solicitat societății L. să plătească 2 218 000 de lire italiene datorate recurentei ca urmare a unui contract de vânzare. La 24 februarie 1995, reclamanta notifia această ordonanță debitoarei sale. La 28 martie 1995, reclamanta notifia la firma L. o nouă somație de plată având ca obiect o sumă ușor mai mică, deoarece între timp societatea L. îi restituise reclamantei o parte din marfă care mai trebuia plătită. La data de 8 mai 1995, executorul judiciar a confiscat bunurile debitoarei. La 3 iulie 1995, reclamanta a depus la grefa judecătorului judecătoresc din statul de executare (competent raionae loci ca judecător al executării) o cerere de vânzare a bunurilor confiscate. La 16 septembrie 1997, 10 februarie 1998 și 17 În decembrie 1998, reclamanta a solicitat ca cauza să fie tratată mai rapid. Cu o ordonanță în afara ședinței din 5 noiembrie 1999, judecătorul a fixat o audiere la 21 ianuarie 2000. La data de 21 ianuarie 2000, ziua în care a venit la rejudecare a fost retrimisă cererii recurentei la 23 octombrie 2000. Cu toate acestea, conform informațiilor furnizate de reclamantă, la 18 octombrie 2000. September 2000 firma L. a plătit reclamanta și-a închis datoria. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta a susținut că durata procedurii a încălcat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 1 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 24 februarie 1995 și s-a încheiat la 18 septembrie 2000. Prin urmare, aceasta a durat mai mult de cinci ani și șase luni pentru o instanță. 11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În ceea ce privește prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 8 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. Taxa și cheltuielile de judecată 16. Recurenta solicită, de asemenea, 3 758 100 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 758 100 ITL pentru procedura în fața Curții și lal a acordat recurentei. Interese moratoriu 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 000 000 (8 milioane) lire italiene pentru daune morale și 3 758 100 (trei milioane șapte sute cincizeci și opt de mii de cenți) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 ianuarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-23
0,96
AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE (Requête n° 44510/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 27/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE ELIO CIUFFETELLI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ELIO CIUFFETELLI c. ITALIE (Requête n° 46999/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-02-27
0,96
AFFAIRE GIAMPIETRO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE GIAMPIETRO c. ITALIE (Requête n° 37170/97) ARRÊT STRASBOURG 27 février 2001 DÉFINITIF 27/05/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE I.P.E.A. S.R.L. c. ITALIE ( Requête n° 44418/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă