Büker împotriva Turciei

DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 29921/96 de către Cengiz BÜKER împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 21 martie 2000 în calitate de Cameră compusă de Sir Nicolas Bratza, Președintele J.-P. Costa, L. Loucaides, P. Kūris, R. Türmen, W. Fuhrmann, K. Traja, judecători și dna S. Dollé, grefierul secțiunii având în vedere cererea de mai sus introdusă în cadrul Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 02 octombrie 1995 și înregistrată la 23 ianuarie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național turc, născut în 1942 și trăiește în Ankara.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat pe baza unui contract de doi ani, începând cu 9 decembrie 1985, ca asistent profesor la Facultatea de Medicină a Universității Kayseri Erciyas. În temeiul dreptului turc, el a avut statutul de funcționar. Într-o decizie administrativă din 21 decembrie 1987, Oficiul Președintelui Universității a concluzionat că contractul reclamantului nu va fi reînnoit din cauza incompetenței sale profesionale. Reclamantul susține că nu a fost informat cu privire la această decizie până când nu a mers la bancă pentru a obține salariul său lunar. La 4 martie 1988, reclamantul a contestat hotărârea în fața Curții administrative Kayseri.

Într-o hotărâre din 6 decembrie 1989 (Jurisprudența nr. 1), instanța a decis în favoarea reclamantului constatând că administrația nu a confirmat punctul de vedere că nu este competent pentru post. Curtea a anulat decizia administrativă. La 29 În ianuarie 1990, judecata instanței a fost judecată în Biroul Președintelui Universității, care nu s-a conformat cu aceasta în termenul de 60 de zile prevăzut de dreptul intern. Oficiul Președintelui Universității a apelat și dosarul a fost trimis la Curtea Supremă Administrativă la 22 mai 1990. La 13 iunie 1990, a cincea Camera a Curții Supreme de Administrație a anulat hotărârea Curții Administrative Kayseri. Această hotărâre a fost transmisă la Oficiul Președintelui Universității la 30 iulie 1990. Cazul a fost trimis Curții Administrative Kayseri.

Într-o hotărâre din 5 iulie 1991 (Jurisprudența nr. 2), Curtea Administrativă Kayseri a respectat (uyma) ) hotărârea Curții Supreme de Administrație și a susținut că hotărârea Oficiului Președintelui Universității de a nu reînnoi contractul reclamantului a fost legală. La 21 august 1991, reclamantul a apelat la cea de-a cincea Camera a Curții Supreme de Administrație. Dosarul a fost remis la instanță la 4 octombrie 1991. 1992 a cincea Camera a Curții Supreme de Administrație a susținut hotărârea Curții administrative Kayseri din 5 iulie 1991. La 13 octombrie 1992, reclamantul a solicitat ulterior cea de-a cincea Camera a Curții Supreme de Administrație care solicită rectificarea (karar düzeltme ) din ultima sa hotărâre.

La 21 iunie 1993, cea de-a 5-a Camera a Curții Supreme de Administrație și-a rectificat hotărârea prin anularea hotărârii Curții Administrative Kayseri din 5 iulie 1991. Cazul a fost trimis Curții Administrative Kayseri. Într-o hotărâre din 2 decembrie 1993 (Jurisprudență nr. 3), Curtea Administrativă Kayseri a respectat (uyma) ) hotărârea Curții Supreme de Administrație din 21 iunie 1993 și a anulat din nou decizia 1987 a Oficiului Președintelui Universității. La 19 februarie 1994, această hotărâre a fost judecată în Biroul Președintelui Universitar. Oficiul Președintelui Universitar din nou nu a respectat această nouă hotărâre în termenul de 60 de zile prevăzut de dreptul intern. La 23 februarie 1994, Oficiul Președintelui Universității a interzis hotărârea (Jurisprudența nr. 3) a Curții administrative Kayseri.

La 27 iunie 1994, 8 Camera Curții Supreme de Administrație a respins recursul și a susținut hotărârea. Hotărârea a reiterat că administrația nu și-a confirmat opinia că reclamantul nu este competent pentru post. Biroul Președintelui Universității solicită celei de-a 8-a Camere a Curții Supreme de Administrație pentru a-și rectifica hotărârea (karar düzeltme La 23 martie 1995, cea de-a opta Camera a Curții Supreme de Administrație a respins această cerere. La 28 martie 1994, reclamantul a trimis o scrisoare notarizată Biroului Președintelui Universității cere ca el să fie reintegrat în fostul său post și să primească salariul și alte drepturi monetare datorită acestuia. La 7 decembrie 1995, reclamantul a primit o scrisoare de la Biroul Președintelui Universității din 4 decembrie 1995 notificându-i că a fost renominat la fostul său post începând cu 23 noiembrie 1995. La 15 decembrie 1995, reclamantul a preluat funcțiile sale.

La 27 decembrie 1995, reclamantul a demisionat. El a solicitat Biroului Președintelui Universitar să își trateze pensionarea voluntară. În trei acțiuni separate, reclamantul a înaintat Biroul Președintelui Universității în fața Curții administrative Kayseri, solicitându-i să fie plătit salariile lunare și drepturile monetare conexe pentru perioadele în care avea dreptul să își asume sarcinile în conformitate cu hotărârile instanțelor interne care susțin afirmația de reintegrare. În trei hotărâri din 25 ianuarie 1994, 25 ianuarie 1995 și, respectiv, 16 ianuarie 1996, Curtea Administrativă Kayseri a hotărât, printre altele , întrucât Biroul Președintelui Universității nu a reușit în mod ilegal să se conformeze cele două hotărâri în favoarea reclamantului în termen de 60 de zile, conform legii, aceaceasta este responsabilă în daune pentru reclamant, având în vedere concluzia instanței că decizia de a respinge contractul său este ilegală.

Acesta a decis că reclamantul ar trebui plătit salariul lunar și drepturile monetare conexe pentru perioadele respective. Reclamantul a fost plătit în cele din urmă.

Dreptul intern relevant Cod de procedură administrativă (Idari Yargılama Usulü Kanunu art. 28 § 1 (modificat la 10 iunie 1994) „Administrația este obligată, fără întârziere, să acționeze de iure de facto în vederea respectării cerințelor hotărârilor în ceea ce privește fondurile ... dictate de ... instanțe administrative [de primă instanță] ... În nici o circumstanță această perioadă nu poate depăși 30 de zile începând cu ziua în care hotărârea este îndeplinită de administrație.” art. 28 § 3 „Când administrația nu se conformează fie de iure sau de facto cu hotărârea ... o instanță administrativă poate fi interzisă împotriva administrației ... pentru prejudiciu material și moral în fața ... instanței administrative competente.” art. 28 § 4 „Când un funcționar public nu respectă în mod intenționat o hotărâre într-o perioadă de treizeci de zile, persoana în cauză poate iniția, ca alternativă la acțiunea împotriva administrației, o cerere de compensare împotriva acestui funcționar public.” art. 52 (modificat la 5 aprilie 1990) „1.

Inițiarea unui recurs ... nu oprește executarea hotărârii dictate de un judecător, instanță sau de Curtea Supremă de Cassare… Atunci când o hotărâre este anulată, executarea sa se oprește automat.” art. 54 § 1 (modificat la 5 aprilie 1990) „1. Părțile pot solicita numai o dată rectificarea unei hotărâri formulate în apel de ... Curtea Supremă de Administrație (Danăstay) ) ... în termen de 15 zile de la judecata lor ...” DREPTUL Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că a luat șapte ani și jumătate pentru a fi reintegrat la postul său de universitate din cauza nerespectării hotărârilor din partea instanțelor administrative în favoarea sa. art. 6 § 1 menționează că este relevant: „1.

În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil ...” Guvernul susține că procedura a fost complexă, implicând mai multe nivele de cazuri și recurgerea părților la diferite tipuri de remedii. Având în vedere că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 4 martie 1988, data la care reclamantul a inițiat o procedură și s-a încheiat la 23 martie 1995 cu respingerea de către cea de-a opt-a Camera a Curții Supreme de Administrație a cererii de rectificare a Președintelui Universității, Guvernul insistă că aproximativ jumătate din această perioadă a fost examinată de apelurile reclamantului și de modul în care și-a condus cazul.

Nicio întârziere irezonabilă nu poate fi imputată autorităților universitare, mai puțin astfel instanțelor interne care au emis un total de 14 decizii în perioada relevantă. Guvernul afirmă că reclamantul a fost compensat pentru daunele suferite ca urmare a nereînnoirii contractului său și că plata a fost efectuată pe baza unei hotărâri finale a instanței. Pentru Guvernul plângerii reclamantului este evident nefondată și, pe acest motiv, ar trebui să fie declarată inadmisibilă. Reclamantul afirmă că autoritățile universitare nu au reușit să respecte decizia inițială a Curții administrative Kayseri care susține plângerea sa de concediere necorespunzătoare și că nu l-a obligat să invoce procesul de apel pentru a asigura respectul acestei decizii și nu a putut fi vinovat pentru faptul că se folosește de drepturile sale de recurs.

Reclamantul neagă că durata procedurii, pe care nu o consideră extraordinară, își poate angaja responsabilitatea. Cu certitudine că a primit compensație pentru salariul pierdut. Cu toate acestea, premiul nu l-a compensat pentru durerea și suferința pe care a avut de îndurat în lupta împotriva cazului său. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară o examinare a meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate, DECLAREA APLICARII ADMISSIBILE , fără a prejudeca fondurile.

S. Dolle N. Bratza Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 29921/96 by Cengiz BÜKER against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21 March 2000 as a Chamber composed of Sir Nicolas Bratza, President , Mr J.-P. Costa, Mr L. Loucaides, Mr P. Kūris, Mr R. Türmen, Mr W. Fuhrmann, Mr K. Traja, judges , and Mrs S. Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application introduced with the European Commission of Human Rights on 02 October 1995 and registered on 23 January 1996, Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is a Turkish national, born in 1942 and living in Ankara.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. A. Particular circumstances of the case The applicant worked on the basis of a two-year contract, beginning on 9 December 1985, as an assistant Professor in the Faculty of Medicine of the Kayseri Erciyas University. Under Turkish law he had the status of a civil servant. In an administrative decision dated 21 December 1987 the Office of the University President concluded that the applicant’s contract would not be renewed on the grounds of his professional incompetence. The applicant maintains that he was not informed of this decision until he went to the bank to draw out his monthly salary. On 4 March 1988 the applicant challenged the decision before the Kayseri Administrative Court.

In a judgment dated 6 December 1989 (Judgment no. 1) the court ruled in the applicant’s favour finding that the administration failed to substantiate its view that he was not competent for the post. The court annulled the administrative decision. On 29 January 1990 the court’s judgment was served on the Office of the University President, which failed to comply with it within the 60-day period prescribed by domestic law. The Office of the University President appealed and the file was sent to the Supreme Administrative Court on 22 May 1990. On 13 June 1990 the 5th Chamber of the Supreme Administrative Court quashed the judgment of the Kayseri Administrative Court. This judgment was served on the Office of the University President on 30 July 1990. The case was remitted to the Kayseri Administrative Court.

In a judgment dated 5 July 1991 (Judgment no. 2) the Kayseri Administrative Court adhered to ( uyma ) the judgment of the Supreme Administrative Court and held that the decision of the Office of the University President not to renew the applicant’s contract was lawful. On 21 August 1991 the applicant appealed to the 5th Chamber of the Supreme Administrative Court. The file was referred to the court on 4 October 1991. On 18 March 1992 the 5th Chamber of the Supreme Administrative Court upheld the judgment of the Kayseri Administrative Court of 5 July 1991. On 13 October 1992 the applicant subsequently petitioned the 5th Chamber of the Supreme Administrative Court requesting rectification ( karar düzeltme ) of its latest judgment.

On 21 June 1993 the 5th Chamber of the Supreme Administrative Court rectified its judgment by quashing the judgment of the Kayseri Administrative Court of 5 July 1991. The case was remitted to the Kayseri Administrative Court. In a judgment dated 2 December 1993 (Judgment no. 3) the Kayseri Administrative Court adhered to ( uyma ) the judgment of the Supreme Administrative Court of 21 June 1993 and again annulled the 1987 decision of the Office of the University President. On 19 February 1994 this judgment was served on the Office of the University President. The Office of the University President again did not comply with this new judgment within the 60-day period prescribed by domestic law.

On 23 February 1994 the Office of the University President appealed against the judgment (Judgment no. 3) of the Kayseri Administrative Court. On 27 June 1994 the 8 th Chamber of the Supreme Administrative Court rejected the appeal and upheld the judgment. The judgment restated that the administration had failed to substantiate its view that the applicant was not competent for the post. The Office of the University President requested the 8th Chamber of the Supreme Administrative Court to rectify its judgment ( karar düzeltme ). On 23 March 1995 the 8th Chamber of the Supreme Administrative Court rejected this request. On 28 March 1994 the applicant sent a notarised letter to the Office of the University President demanding that he be reinstated in his former post and be awarded the salary and other monetary rights owing to him.

On 7 December 1995 the applicant received a letter from the Office of the University President dated 4 December 1995 notifying him that he had been re-appointed to his former post as of 23 November 1995. On 15 December 1995 the applicant took up his functions. On 27 December 1995 the applicant resigned. He requested the Office of the University President to process his voluntary retirement. In three separate actions, the applicant sued the Office of the University President before the Kayseri Administrative Court, requesting that he be paid the monthly salaries and related monetary rights for the periods during which he was entitled to assume his duties in accordance with the judgments of the domestic courts upholding his claim to reinstatement.

In three judgments dated 25 January 1994, 25 January 1995 and 16 January 1996, respectively, the Kayseri Administrative Court held, inter alia , that since the Office of the University President had unlawfully failed to comply with its two judgments in favour of the applicant within 60 days as prescribed by law, it was liable in damages to the applicant, having regard to the court’s finding that the decision to terminate his contract was unlawful. It ruled that the applicant should be paid the monthly salary and related monetary rights for the given periods. The applicant was eventually paid.

B. Relevant domestic law Code of Administrative Procedure ( İdari Yargılama Usulü Kanunu ) Article 28 § 1 (as amended on 10 June 1994) “The administration is obliged, without delay, to act de iure or de facto in order to comply with the requirements of judgments with regard to the merits ... rendered by ... administrative courts [of first instance] ... Under no circumstance can this period exceed 30 days starting from the day the judgment is served on the administration.” Article 28 § 3 “When the administration fails to comply either de iure or de facto with the judgment of ... an administrative court an action may be brought against the adminisration...

for pecuniary and non-pecuniary damages before the ... competent administrative court.” Article 28 § 4 “When a civil servant intentionally fails to comply with a court judgment within a period of thirty days, the person concerned may, as an alternative to bringing proceedings against the administration, initiate a claim for compensation against that civil servant.” Article 52 (as amended on 5 April 1990) “1. The initiation of an appeal ... does not stop the execution of the judgment rendered by a judge, court or by the Supreme Court of Cassation… 4. When a judgment is quashed, its execution stops automatically.” Article 54 § 1 (as amended on 5 April 1990) “1.

The parties may request only once rectification of a judgment given on appeal by ... the Supreme Administrative Court ( Danıștay ) ... within 15 days after the judgment is served on them ...” THE LAW The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that it took him seven and a half years to be reinstated to his university post on account of the university’s failure to implement the judgments given by the administrative courts in his favour. Article 6 § 1 states as relevant: “1. In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time ...” The Government submit that the proceedings were complex, involving several levels of instances and recourse by the parties to different types of remedies.

On the understanding that the period to be considered commenced on 4 March 1988, the date on which the applicant instituted proceedings, and ended on 23 March 1995 with the rejection by the 8th Chamber of the Supreme Administrative Court of the Office of the University President’s request for rectification, the Government insist that about half of this period was taken up by the applicant’s appeals and the manner in which he conducted his case. No unreasonable delay can be imputed to the university authorities, less so to the domestic courts which delivered a total of fourteen decisions over the relevant period. The Government state that the applicant was compensated for the damage suffered as a result of the non-renewal of his contract and that payment was effected on the basis of a final court decision.

For the Government the applicant’s complaint is manifestly ill-founded and on that account should be declared inadmissible. The applicant states that the university authorities failed to comply with the initial decision of the Kayseri Administrative Court upholding his complaint of unfair dismissal. Their failure obliged him to invoke the appeal process to ensure respect for that decision and he could not be faulted for availing himself of his appeal rights. The applicant denies that the length of the proceedings, which he does not consider to be extraordinary, can engage his responsibility. Admittedly he had received compensation for lost salary. However, the award did not compensate him for the pain and suffering which he had to endure in fighting his case.

The Court considers, in the light of the criteria established in its case-law on the question of “reasonable time” (the complexity of the case, the applicants’ conduct and that of the competent authorities), and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of this complaint is required. For these reasons, the Court, by a majority,

DECLARES THE APPLICATION ADMISSIBLE

, without prejudging the merits. S. Dollé N. Bratza Registrar President