İNCEKARA c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 1700/05 prezentată de Oktay Tulkens împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 10 noiembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei.

Candidatul, domnul Oktay ancekara, este un resortisant turc, născut în 1946 și rezident în Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Y. Baysal, avocat la Istanbul. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1972 și 1979, reclamantul a lucrat, în calitate de asistent-căutător, la departamentul de imagistică medicală al unui spital legat de Facultatea de Medicină a Universităii Istanbul ( La începutul anilor '90, reclamantul s-a adresat autorităților competente pentru a-și calcula anualitățile și pentru a putea beneficia de o majorare a pensiei acordată personalului care lucrează în departamentele de imagistică medicală și expuse la razele X (inclusiv pensia de pensie).

Printr-o scrisoare din 5 ianuarie 1993, Universitatea l-a informat pe reclamant că nu îndeplinea condițiile de acordare a unei majorări a pensiei. La 1 martie 1993, contestand acest act al universității, reclamantul a intentat o acțiune în anulare în fața Tribunalului Administrativ din Istanbul, care l-a decăzut din cererea sa printr-o hotărâre din 21 decembrie 1995. La 25 februarie 1999, Consiliul de Stat a infirmat hotărârea de primă instanță pentru eroare în considerarea faptelor cauzei și a respins, de asemenea, acțiunea de rectificare a hotărârii formulate de universitate la 7 iunie 2000. La 22 septembrie 2004, Consiliul de Stat a confirmat această hotărâre și a respins recursul prin rectificarea hotărârii formulate de universitate la 29 mai 2007. GRIEFS invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii administrative.

Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plângea că nu dispunea de o cale de atac în dreptul intern care să îi permită să conteste durata procedurii în cauză. ÎN DREPT, Curtea a primit următoarea declarație din partea agentului guvernamental, declar că guvernul turc îi oferă domnului Oktayncekara, cu titlu gratuit, suma de 6 000 de euro (șase mii de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă.

Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului în calitate de reprezentant al reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Oktay ancekara, cu titlu grațios, suma de 6 000 EUR (șase mii de euro) în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și, de asemenea, renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că acest caz este definitiv rezolvat.

Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție și de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 1700/05 présentée par Oktay İNCEKARA contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 23 septembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 novembre 2004, Vu la décision de la Cour d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention, Vu les déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Oktay İncekara, est un ressortissant turc, né en 1946 et résidant à Istanbul.

Il est représenté devant la Cour par M e Y. Baysal, avocat à Istanbul. Le gouvernement défendeur est représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Entre 1972 et 1979, le requérant travailla, en tant qu'assistant-chercheur, dans le département d'imagerie médicale d'un hôpital rattaché à la faculté de médecine de l'université d'Istanbul (« l'université »). Au début des années 90, le requérant s'adressa aux autorités compétentes afin de faire calculer ses annuités et de pouvoir bénéficier d'une majoration de pension accordée aux personnels travaillant dans les départements d'imagerie médicale et exposés aux rayons X (« majoration de pension »). Par une lettre du 5 janvier 1993, l'université fit savoir au requérant qu'il ne remplissait pas les conditions d'octroi d'une majoration de pension.

Le 1 er mars 1993, contestant cet acte de l'université, le requérant intenta une action en annulation devant le tribunal administratif d'Istanbul, lequel le débouta de sa demande par un jugement du 21 décembre 1995. Le 25 février 1999, le conseil d'État infirma le jugement de première instance pour erreur dans la considération des faits de la cause. Il rejeta également le recours en rectification de l'arrêt formé par l'université le 7 juin 2000. Statuant sur renvoi et par un jugement du 22 décembre 2000, le tribunal donna gain de cause au requérant et annula l'acte litigieux. Le 22 septembre 2004, le conseil d'État confirma ce jugement et rejeta le recours en rectification de l'arrêt formé par l'université le 29 mai 2007. GRIEFS Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure administrative.

Invoquant l'article 13 de la Convention, le requérant se plaignait du fait qu'il ne disposait pas en droit interne d'une voie de recours lui permettant de contester la durée de la procédure en cause. EN DROIT La Cour a reçu de l'agent du Gouvernement la déclaration suivante : « Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à M. Oktay İncekara, à titre gracieux, la somme de 6 000 euros (six mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable.

Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l'affaire. » La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant du requérant : « En ma qualité de représentant du requérant, je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Oktay İncekara, à titre gracieux, la somme de 6 000 euros (six mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l'homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête.

Je déclare l'affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Président