CtEDO 02.12.2008 Auto

AFFAIRE ERDAL ÇALIȘKAN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ERDAL ÇALIȘKAN c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ERDAL ICALIȘKAN c. TURCIA Cerere nr. 36062/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 2 decembrie 2008 DEFINITIVF 02/03/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Erdal qualal uișkan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 13 noiembrie 2008, Rend la rejudecare că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 36062/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Erdal glaal reclamantul a sesizat Curtea la 10 iunie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 21 iunie 2007, Curtea a decis să comunice cererea. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. La 17 mai 1995, consiliul de administrație al institutului a luat decizia de a revizui salariile angajaților în funcție de nivelul lor de studii. Remunerarea persoanelor care au făcut studii tehnice superioare a crescut. La 3 aprilie 1996, cererea reclamantului de a-și mări salariul a fost respinsă de administrație pe motiv că nu avea nivelul necesar de studii. La 23 mai 1996, reclamantul a înaintat în fața Consiliului o acțiune în anulare a refuzului din 3 aprilie 1996 și a deciziei din 17 mai 1995 a consiliului de administrație al institutului. El susține că aceste decizii aduc atingere dreptului la un salariu echitabil garantat prin art. 55 din Constituție. Prin hotărârea din 27 decembrie 1999, Consiliul de Stat a respins recursul reclamantului pentru nefondare. 10. La 28 iulie 2000, reclamantul s-a ocupat de casare. În fața adunării plenare a Consiliului de Stat, acesta susținea că decizia Consiliului de Stat era contrară principiului egalității care trebuia aplicat persoanelor care exercitau funcții comparabile în institut. La 20 noiembrie 2003, Adunarea Plenară a Consiliului de Stat a confirmat hotărârea. Această decizie a fost notificată reclamantului la 21 ianuarie 2004. GRIEFS 11. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 4 din Convenție, reclamantul denunță o diferență de tratament bazată numai pe diferențele de nivel de studii ale personalului institutului. El susține că faptul că colegii săi cu o diplomă de studii superioare primesc un salariu mai mare decât al său nu este justificat în măsura în care împărtășesc toate aceleași funcții și responsabilități. 12. Invocând art. 13 din Convenție, el se plânge și de durata procedurii. Fără a face referire la un motiv specific, guvernul atrage atenția asupra faptului că căile de atac interne nu au fost epuizate, considerând că reclamantul nu și-a prezentat plângerile autorităților naționale. 14. Curtea consideră că examinarea dosarului pe care recurentul l-a invocat prin intermediul avocatului său, în fața Adunării plenare a Consiliului de ï , cel puțin pe fond, a celui întemeiat pe o inegalitate în prelucrarea personalului din .15. În ceea ce privește motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii, Curtea amintește că aceasta a respins deja excepțiile similare ridicate de guvernul pârât în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a unei proceduri penale, din lipsă de a fi putut stabili că reclamanții dispuneau de o cale de atac eficientă pe plan intern (Tendik și alții c. Turcia, n 23188/02, § 36, 22 decembrie 2005). Observațiile prezentate în speță de către guvern nu permit să se separe de această jurisprudență. 16. Prin urmare, Curtea respinge această excepție de la guvern. 17. Reclamantul pretinde dreptul la un salariu echitabil, drept care nu este garantat în mod expres de Convenție și de protocoalele sale adiționale, și se plânge de o diferență de tratament bazată pe nivelul de studii al personalului din institut. Presupunând că acest aspect poate fi examinat din perspectiva articolului 14, trebuie să se constate că această dispoziție nu a avut o existență independentă și nu poate fi reținută decât în ceea ce privește respectarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție și a protocoalelor sale (Johnton și altele). Irlanda, 18 decembrie 1986, § 62, seria A n 112, p. 27). Pe de altă parte, diferența în litigiu nu se bazează pe nici un element interzis de această dispoziție, ci pe nivelul de studii al salariaților. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare termenul excesiv al procedurii sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere că, având în vedere calificarea juridică a faptelor cauzei, aceasta nu este obligată de cea pe care o atribuie reclamanții sau guvernele acestora (Remzi Ayd În plus, Curtea constată că nu există niciun alt motiv pentru care nu există un motiv întemeiat în mod clar în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În acest sens, recurentul se plânge de durata excesivă a procedurii. În acest sens, invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel de formulare Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Guvernul combate această teză. 22. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 23 mai 1996 și sa încheiat la 20 noiembrie 2003. Prin urmare, a durat aproximativ șapte ani și șase luni pentru două grade de jurisdicție. 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de domeniul de aplicare al litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 24. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță, în care a ajuns la concluzia că încalcă art. 6 alineatul (1) din Convenție (Frydlender, citată anterior 25). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Comisia consideră că Ön Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 28. Guvernul contestă aceste revendicări. 29. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge cererea formulată în acest sens. În schimb, având în vedere încălcarea constatată mai sus, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 4 000 EUR pentru daune morale. Reclamantul furnizează o serie de note de plată și facturi de cheltuieli diferite și se referă la înțelepciunea Curții în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate. 31. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere. 32. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului o sumă de 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 33. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, următoarele sume trebuie convertite în moneda națională a guvernului pârât la rata aplicabilă la data plății 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, (ii. 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 2 decembrie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-09-23
0,96
AFFAIRE IRKIN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İRKİN c. TURQUIE (Requête n o 30200/02) ARRÊT STRASBOURG 23 septembre 2008 DÉFINITIF 23/12/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İrkin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2008-03-04
0,96
AFFAIRE TAȘTAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TAŞTAN c. TURQUIE (Requête n o 63748/00) ARRÊT STRASBOURG 4 mars 2008 DÉFINITIF 04/06/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2009-03-03
0,96
AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 36458/02) ARRÊT [Extraits] STRASBOURG 3 mars 2009 DÉFINITIF 03/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İrfan Temel et autres c. Turquie, La Cou
CtEDO 2009-09-22
0,96
AFFAIRE TALAY c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TALAY c. TURQUIE (Requête n o 34806/03) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Talay c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2009-06-16
0,96
AFFAIRE BAȘARAN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAŞARAN ET AUTRES c. TURQUIE ( Requêtes n os 42422/04, 2102/05, 18194/05, 18772/05, 33222/05, 36990/05 et 37050/05) ARRÊT STRASBOURG 16 juin 2009 DÉFINITIF 16/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En
Sursă