AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

03.03.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (décès);Partiellement irrecevable;Violation de P1-2;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CU PRIVIRE LA STRASBURG 3 martie 2009 DEFINITIVF 03/06/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza mai puțin Temel și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș 36458/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei 18 resortisanți ai acestui stat [1] au sesizat Curtea la 13 august 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A fost reprezentat, în scopul procedurii în fața Curții, de către agentul său. Prin decizia din 15 septembrie 2006, președintele celei de a doua secțiuni a comunicat cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (1) din convenție, s-a decis, de asemenea, să se examineze împreună admisibilitatea și fondul. Printr-o scrisoare din 16 decembrie 2008, reprezentantul reclamanților a informat Curtea cu privire la decesul unuia dintre aceștia, dl Hamit chariftçi. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La diferite date între 27 decembrie 2001 și 4 ianuarie 2002, ei au adresat secatului Universității cereri care solicitau cursuri de limbă kurdă ca module opționale. În aceeași perioadă, studenți din diverse universități din Turcia au prezentat cereri similare. Iată extrase din petiția prezentată de reclamanți. (...) Un drept constituțional la liturghie în limba sa maternă, cea pe care o cunoaște cel mai bine, decurge dintr-o combinație a articolului 42 din Constituție, care menționează dreptul la liturghie și la educație, și a modificării recente a Constituției (...) De ani de zile, oamenii din Turcia, începând cu kurzii, au fost tratați ca și cum nu ar fi existat și nu ar fi putut să-și dezvolte limbile și culturile... În calitate de student care consideră că acțiunea sa contribuie la democratizarea Turciei, îl rog pe rectorul universității noastre să țină cursuri opționale de predare a limbii kurde. Printr-o decizie luată la 18 ianuarie 2002 în temeiul articolului 9 litera (d) din Regulamentul disciplinar al instituțiilor de învățământ superior, Comitetul de administrație al universității d Pulat, exclus pentru o singură jumătate de an, pentru că a avut remușcări, pe motiv că, deși a priori, cererile prezentate erau de stil și de conținut identice și că autorii lor știau că faptele lor erau făcute dintr-o infracțiune față de care nu și-au exprimat remușcări. 10. După ce i s-au comunicat sancțiuni disciplinare, reclamanții au formulat acțiuni individuale în fața Tribunalului Administrativ din Denizli, solicitând anularea acestor sancțiuni și, în prealabil, suspendarea executării acestora. 11. Prin hotărârile pronunțate la diferite date, Tribunalul Administrativ din Denizli a respins cererile de suspendare pe motiv că condițiile impuse de legea națională nu au fost îndeplinite, fără a oferi mai multe detalii. 12. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea Administrativă Regională din Denizli, care a judecat că nici unul dintre motivele invocate de solicitanți nu a fost suficient pentru a-și fundamenta anularea. 13. Reclamanții au declarat că au solicitat în zadar, în cursul acestor proceduri, suspendarea executării hotărârilor disciplinare luate împotriva acestora. 14. Or, se pare că, în paralel, Tribunalul Administrativ din Jurisdicție a dispus, la 9 mai 2002, suspendarea executării unei sancțiuni disciplinare într-un caz similar. În hotărârea sa, el a examinat conținutul cererei și modul în care procedura disciplinară a fost pronunțată pentru a concluziona că sancțiunea disciplinară în cauză era ilegală și că, prin urmare, executarea acesteia ar fi cauzat un prejudiciu ireparabil reclamantului. 15. La 24 octombrie 2002, Tribunalul Administrativ din Denizli a examinat pe fond cererile reclamanților și le-a respins. În hotărârile sale, Tribunalul Administrativ din Denizli a considerat că, în special, consiliul de administrație primise de la Ministerul de Externe al Afyon informații cu privire la noua strategie de acțiune a PKK [2] în cadrul campaniei sale de neascultare civilă, care constă, printre altele, în a solicita predarea în kurdă. Prin urmare, administrația a considerat în mod întemeiat că cererile identice prezentate aproape în același timp de solicitanți, ale căror cereri au fost insistente și amenințătoare, au fost incluse în cadrul unei acțiuni planificate și organizate în conformitate cu art. 9 litera (d) din Regulamentul disciplinar al instituțiilor de învățământ superior. 16. În decembrie 2003, Consiliul a soluționat aceste hotărâri și a trimis cauza în fața judecătorului de primă instanță. 17. printr-o hotărâre din 12 mai 2004, Tribunalul Administrativ din Denizli a urmat decizia Consiliului de Stat și a anulat sancțiunile disciplinare luate împotriva reclamanților. În hotărârea sa, acesta a amintit în special că art. 74 din Constituție conferă cetățenilor turci dreptul de a adresa autorităților cereri referitoare la cazurile lor personale sau la lucrurile publice. Mai mult decât atât, conform articolului 4 litera (a) din Legea privind învățământul superior, acesta a avut ca scop să facă studenți din cetățeni, și anume, în special persoane obiective, deschise de spirit și care să respecte drepturile omului, să prospere fizic, mental, psihologic, moral și emoțional, într-un mod echilibrat, contribuind la dezvoltarea și bunăstarea țării, dobândind în același timp cunoștințele și competențele necesare vocațiilor lor viitoare. Prin urmare, cererile adresate de solicitanți autorităților pentru a solicita cursuri de kurdă facultative nu puteau fi calificate drept acte care conduc la o diviziune bazată pe limbă, rasă, religie sau denumire, în sensul articolului 9 litera (d) din Regulamentul disciplinar al instituțiilor de învățământ superior și nu au contrazis nici un scop al învățământului superior prevăzut la art. 4 litera (a) din Legea privind învățământul superior. Tribunalul Administrativ din Denizli a adăugat că ultima reformă legislativă relevantă, care datează de la 9 august 2002, a permis efectuarea de cursuri private pentru a permite cetățenilor turci să învețe diverse dialecte și limbi folosite în mod tradițional de ei în viața lor de zi cu zi. 18. În același timp, procedurile penale deschise împotriva reclamanților au încetat în mod concomitent cu plata acestora de către șeful unei organizații armate ilegale. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 19. În Hotărârile Leyla Șahin c. Turcia ([GC], nr. 44774/98, § 48 și 50-51, CEDH 2005 XI) și Mürsel Eren c. Turcia 60856/00, § 24, CEDH 2006 (II) sunt expuse elementele relevante ale legislației naționale în vigoare în momentul faptelor. 20. L. 9 d) din Regulamentul disciplinar al instituțiilor de învățământ superior prevede că orice student care desfășoară activități care conduc la o diviziune bazată pe limbă, rasă, religie sau denumire trebuie exclus din instituția sa pentru unul sau două semestre. (...) ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 7, 9 ȘI 10 ALE CONVENȚIEI ȘI ALE ARTICOLULUI 2 DIN PROTOCOLUL N 27. Reclamanții se plâng că au fost sancționați disciplinar pentru că au adresat autorităților universitare cereri care solicită dreptul la cursuri de kurdă facultative. Ei consideră că aceste sancțiuni au adus atingere libertății lor de gândire și de exprimare și că acțiunile lor nu puteau fi în mod rezonabil reprezentate de o infracțiune și consideră, de asemenea, că respingerea de către instanța națională a cererilor lor de suspendare a executării acestor sancțiuni ca fiind un refuz al dreptului lor la justiție. Acestea invocă articolele 7, 9 și 10 din Convenție și art. 2 din Protocolul nr 1 la Convenție. 28. Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare aceste obiecțiuni numai pe teritoriul articolului 2 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 10 din Convenție (Kjeldsen, Busk Madsen și Pedersen c. Danemarca, 7 decembrie 1976, § in fine, seria A n 23). 1 prevede, în partea sa pertinentă, că nimănui nu i se poate refuza dreptul de a-și exercita activitatea (...) Pe fondul Tezelor părților 36. Invocând în special rezultatul pozitiv pe care îl cunoaște acțiunea formulată de reclamanți în fața instanței administrative, guvernul susține că excluderea lor din cadrul universității nu și-a atins în esență dreptul garantat prin art. 2 din Protocolul nr. 3 și nu a constituit un refuz al dreptului lor la a-și face datoria. 37. În special, ei consideră că sancțiunile disciplinare pe care le-au făcut pe motiv că au introdus un curs opțional de limbă kurdă, o cerere legitimă și democratică, au fost nejustificate și disproporționate și le-au privat timp de un an de dreptul la informare. Ei susțin că, la data la care sancțiunile lor au fost anulate, le-au pus deja în aplicare. Apreciere a Curții 38. Curtea se referă la principiile fundamentale care decurg din jurisprudența referitoare la: art. 2 din Protocolul nr 1, enunțate în special în hotărârea citată anterior Leyla Șahin 39. Curtea amintește, de asemenea, că accesul la orice instituție de învățământ superior existentă la un moment dat constituie un element inerent dreptului pe care îl deține prima teză a articolului 2 din Protocolul 1 și concluzionează că această dispoziție se aplică în speță ( Mürsel Eren, citată anterior, § 41), ceea ce, de altfel, nici una, nici alta dintre părți nu contestă. 40. Pentru Curte, excluderea reclamanților din cadrul universității pentru un semestru sau două a constituit o limitare la dreptul lor de a-și lamina dreptul, a faptului că au avut acces la o universitate și au putut urma calea pe care au ales-o în funcție de rezultatele lor la examen de intrare la o universitate (a se vedea mutatis mutandis Leyla Șahin, citată anterior, § 157). 41. Pentru a se asigura că limitările puse în aplicare nu reduc dreptul pe care acesta îl are la punctul de a-l atinge în sine și de a-l priva de eficacitatea sa, Curtea trebuie să se convingă că acestea sunt previzibile pentru justițiabil și tind să aibă un scop legitim. Cu toate acestea, spre deosebire de articolele 8-11 din Convenția nr. 1, aceasta nu este legată de o enumerare exhaustivă a obiectivelor legitime ale art. 2 din Protocolul nr. 1. În plus, această limitare nu se referă la articolul menționat anterior decât dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (ibid. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În speță, Curtea recunoaște că a existat un temei legal pentru limitarea în cauză, și anume art. 9 litera (d) din Regulamentul disciplinar al instituțiilor de învățământ superior, și că această bază era accesibilă. Cu toate acestea, Curtea se îndoiește că aplicarea în speță a acestui articol urmărește un scop legitim în raport cu Convenția. Cu toate acestea, Comisia nu consideră că este necesar să se ia o decizie cu privire la acest aspect, principala problemă care se ridică în speță fiind, în orice caz, cea a proporționalității măsurii denunțate, și anume aceea de a ști dacă s-a stabilit un echilibru corect între mijloacele utilizate și scopul urmărit. 43. Cu privire la problema proporționalității, Curtea constată că reclamanții au fost sancționați disciplinar pentru simplul fapt că au adresat cereri care își expun opiniile cu privire la necesitatea de a preda în kurdă și de a solicita efectuarea unui curs de învățare a acestei limbi ca modul opțional, fără a fi comis, totuși, nici un act reprobabil. În această privință, Curtea arată, în lumina dosarului, că persoanele interesate nu au recurs la violență sau au încercat să perturbe ordinea publică în cadrul instituției lor. 44. Curtea concluzionează că reclamanții au fost sancționați pentru opiniile exprimate în cererile lor. Pentru aceasta, nici aceste opinii, nici mijloacele lor de difuzare nu au putut analiza într-o activitate care ar putea duce la o divizare bazată pe limbă, rasă, religie sau denumire în sensul articolului 9 litera (d) din Regulamentul disciplinar al instituțiilor de învățământ superior. În această privință, Curtea amintește că libertatea de exprimare, astfel cum este consacrată la alineatul (1) din art. 10, constituie unul dintre fundamentele esențiale ale oricărei societăți democratice, una dintre condițiile primordiale ale progresului său și ale înfrumusețării fiecăruia. Sub rezerva alineatului (2) din acest articol, această libertate este nu numai pentru Acestea sunt tratate cu favoare sau considerate inofensive sau indiferente, dar și pentru cele care se confruntă, șocează sau îngrijorează. Astfel, doresc pluralismul, toleranța și spiritul de deschidere, fără de care nu există nici o societate democratică (a se vedea, printre multe alte precedente, Oberschlick c. Austria (n, 23 mai 1991, § 57, seria A n 204, și Nilsen și Johnsen c. Norvegia [GC], nr. 2311/93, § 43, CEDH 1999 VIII). 45. Curtea amintește că dreptul la încuviințare nu se referă, în principiu, la recurgerea la măsuri disciplinare, inclusiv excluderea temporară sau definitivă a unei instituții de învățământ, în vederea asigurării respectării normelor sale interne (a se vedea Yanask c. Turcia, 14524/89, Decizia Comisiei din 6 ianuarie 1993, DR 74, p. 14 și Sulak c. Turcia, nr. 24455/94, Decizia Comisiei din 17 ianuarie 1996, DR 84-A, p. 98). Cu toate acestea, astfel de norme nu trebuie să atingă niciodată substanța dreptului menționat sau a altor drepturi consacrate de convenție și nici să se confrunte cu acestea ( Campbell și Cosans c. Regatul Unit, 25 februarie 1982, § 41, seria A n 48. În speță, reclamanții au fost excluși de la universitate pentru un semestru sau două pentru că au exercitat libertatea de exprimare. 46. Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei și din motivele menționate anterior, Curtea consideră că impunerea sancțiunilor în cauză nu putea fi considerată rezonabilă sau proporțională. Aceste sancțiuni au fost ulterior anulate de instanțele administrative pentru ilegalitate, însă, din păcate, reclamanții au ratat deja unul sau două semestre din cursul lor, ceea ce a făcut ca, la sfârșitul procedurilor judiciare, să nu se poată remedia obiecțiile pe care le-au formulat cei interesați. 47. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție. III. PRIVIND LEGĂTURA DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIA 48. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 de euro (EUR) fiecare pentru daune materiale; această sumă ar reprezenta costurile de subzistență suportate ca urmare a studiilor lor superioare; în plus, ei solicită 10 000 EUR fiecare pentru daune morale. 50. Guvernul contestă aceste sume. 51. Nu s-a constatat nicio legătură cauzală între încălcarea constatată mai întâi refuzul dreptului lor la înfățișare și prejudiciul material pretins, Curtea respinge această cerere (a se vedea, de exemplu, Mürsel Eren, citată anterior, § 56). 52. Cu toate acestea, Curtea constată că faptele denunțate de cei interesați trebuie să le fi adus pentru ei un anumit sentiment de frustrare și extaz; prin urmare, Curtea consideră că o despăgubire este obligatorie. Statuând în echitate, ea acordă fiecărui solicitant suma de 1 500 EUR. Cheltuieli și cheltuieli 53. De asemenea, reclamanții solicită 2 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile lor în fața judecătorului intern și a Curții; de asemenea, aceștia au solicitat 75 000 EUR pentru onorariile avocaților lor; în sprijinul acestei cereri, aceștia au prezentat baremul onorariilor recomandat în 2007 de către baroul d'Izmir; cu toate acestea, nu au furnizat nicio factură sau altă justificare relevantă. 54. Guvernul contestă aceste sume. 55. În lipsa unui răspuns din partea reclamanților la cererile lor, astfel cum se prevede la art. 60 din Regulamentul de procedură, Curtea nu le acordă nici o sumă sub acest șef. Interese restante 56. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii datorate pentru facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, [...] A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui solicitant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro), pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru a fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba engleză, apoi comunicat în scris la 3 martie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefiere Adjunct Președinte Prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolele 45 alineatul (2) din Convenție și 74 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la dispoziția separată a judecătorului Ireneu Cabral Barreto. F.T. F.E.-P. [1] Enumerate în anexa la prezenta decizie. [2] Partidul Muncitorilor din Kurdistan, o organizație armată ilegală.