AFFAIRE BAȘARAN ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.06.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BAȘARAN ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ȘAȘARAN ȘI ALTELE c. TURCIA Solicitări nr. 42422/04, 2102/05, 18194/05, 18772/05, 33222/05, 36090/05 și 37050/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iunie 2009 DEFINITIVF 16/09/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Bazaran și alte c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș 42422/04, 2102/05, 18194/05, 18772/05, 3322/05, 36090/05 și 37050/05) îndreptate împotriva Republicii Turcia și ale căror resortisanți ai acestui stat ( Reclamanții au invocat în principal o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza duratei procedurilor urmate în fața instanțelor interne. La 2 iunie 2008, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. Astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA luat în considerare solicitarea nr. 42422/04, Bașaran c. Turcia În 1993, reclamantul se constituie parte la o procedură pendinte în fața Tribunalului de Mare Instanță din Havza, introdusă pentru a pune capăt unei ocupații de facto Hotărârea din 14 februarie 1996 a fost infirmată de Curtea de Casație la 17 februarie 1996. Prin hotărârea din 15 februarie 2005, Curtea de Casație a confirmat hotărârea din 11 iunie 2003 de respingere a acțiunii în cauză. Prin hotărârea din 15 iunie 2005, Curtea de Casație a respins cererea de rectificare a hotărârii. Procedura a durat aproximativ 12 ani în fața a două instanțe. mai 1971, reclamantul a introdus o acțiune în litigiu cu privire la un plan cadastral în fața Tribunalului de Cadastru din Mardin pentru a obține anularea înscrierii anumitor parcele în numele unor terți. Hotărârea din 4 iunie 1984 și hotărârea din 10 noiembrie 1997 au fost infirmate de Curtea de Casație. Potrivit informațiilor din dosar, această procedură este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale și, prin urmare, a durat mai mult de douăzeci și doi de ani și patru de la 22 ianuarie 1987 (data depunerii declarației turcești care recunoaște dreptul la recurs individual), în fața a două instanțe. Cererea nr. 18194/05, Erdoćan c. Turcia și cererea nr. 18772/05, Baydur c. În 1995, recurentele au intervenit într-o acțiune în defavoarea unui plan cadastral pendinte în fața Tribunalului din Bodrum în calitatea lor de moștenitoare în urma decesului lor de cuius. Prin hotărârea din 28 noiembrie 2000, Curtea de Casație a confirmat hotărârea primei instanțe din 27 martie 2000. Ca răspuns la cererea de informare a recurentelor, grefa Tribunalului din Cadastru a declarat, la 5 iulie 2005, că dosarul nu fusese trimis încă în fața Curții de Casație pentru examinarea acțiunii în rectificarea hotărârii, din cauza finalizării formalităților de notificare. Potrivit informațiilor din dosar, această procedură este încă în curs de desfășurare. Astfel, a durat mai mult de 14 ani și aproximativ patru luni în fața a două instanțe. Cererea nr. 332222/05, Bayrak c. Turcia În octombrie 1998, reclamantul a introdus o acțiune în despăgubire împotriva unui anumit M.C.D. În timpul procedurii, M.C.D. a intentat, de asemenea, o acțiune în despăgubire împotriva reclamantului. Tribunalul a decis să se alăture acestor cauze. În timpul procedurii, a pronunțat trei hotărâri care au fost infirmate de Curtea de Casație. Prin hotărârea din 5 decembrie 2005, după stabilirea cotelor de răspundere ale părților implicate în accident, Tribunalul i-a acordat reclamantului o despăgubire de 1 269 550 000 de lire turce (TRL ; aproximativ 725 EUR la momentul faptei) și i-a ordonat să plătească 879 075 Această hotărâre a devenit definitivă la 10 mai 2006, în lipsa unui recurs în casație. Procedura a durat aproximativ șapte ani și șapte luni în fața a două instanțe. Cererea nr. 3690/98/05, Gürkanc. La 26 august 1992, reclamantul sesizează instanța judecătorească din Bursa cu privire la o acțiune în despăgubire. După trei hotărâri de incompetență pronunțate de instanțele interne în 1992, 1996 și, respectiv, aprilie 2000, confirmat de Consiliu la 26 aprilie 2002, recursul reclamantului a fost respins. Consiliul de Stat a respins acțiunea în litigiu a reclamantului la 30 martie 2005. Astfel, procedura a durat aproximativ 12 ani și șapte luni în fața a două instanțe. Cererea nr 37050/05, Arslan și alte c. Turcia În 1973, reclamanții au intervenit, în calitatea lor de moștenitori, la o acțiune introdusă de cujus pentru a contesta constatările cadastrale. Prin hotărârea din 11 februarie 2005, Tribunalul a respins cererile reclamanților. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație la 13 aprilie 2006. ianuarie 1987 (data depunerii declarației turcești care recunoaște dreptul individual de recurs) în fața a două instane. ÎN DREPT JONCȚIA AFACERILOR 10. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la fapte și la problema de fond pe care le ridică, Curtea decide să le alăture și să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGUTĂ A ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 DIN CONVENȚIE 11. Toți reclamanții susțin că durata procedurilor a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 12. În observațiile sale, guvernul solicită guvernului să respingă cererile de nerespectare a termenului de șase luni. 13. Curtea amintește că a avut deja ocazia de a constata că ordinul juridic turcesc nu le oferea justițiabililor o cale de atac eficientă care le permitea să se plângă de durata unei proceduri ( În ceea ce privește respectarea termenului de șase luni, Curtea constată că procedurile în litigiu în cererile Ece c. Turque 2102/05), Baydur c. Turcia 18772/05) Erdoćan c. Turcia 18194/05) sunt, conform informațiilor prezentate de părți, încă în curs de desfășurare. În plus, aceasta arată că toate celelalte cereri au fost introduse în termen de șase luni de la deciziile interne definitive pronunțate la sfârșitul fiecărei proceduri în cauză. Prin urmare, Curtea respinge și această excepție din partea guvernului. 15. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că fâșia reclamanților trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Curtea constată, într-adevăr, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de . Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 16. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazurile din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender, citată anterior § 46). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că statul membru în cauză nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazurile prezente. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata fiecărei proceduri în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil 19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIE 20. În cererile Bazaran c. Turcia 42422/04), Erdoćan c. Turcia 18194/05) și Baydur c. Turcia 18772/05), pe de altă parte, reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac interne pentru a-și susține travaliul întemeiat pe durata excesivă a procedurilor. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 21. Curtea constată că aceasta nu este în mod clar întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de a nu fi încălcat. Pe fond 22. Curtea reamintește că a constatat o încălcare a articolului 13 din Convenție în cauza Tendik și altele Mai sus, din cauza absenței în dreptul turc a unei căi de atac care le-a permis celor interesați să obțină sancțiunea dreptului de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. Nu există nici un motiv să se plece de la acest raționament în cadrul prezentelor cauze. 23. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 13 din Convenție în ceea ce privește acțiunile în cauză. Bazaran c. Turcia 2422/04), Erdo. c. Turcia 18194/05 și Baydur c. Turcia 18772/05). IV. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 24. În cererile Ece c. Turcia 2102/05, Arslan și alții 37050/05) și Bayrak c. Turcia 33222/05, reclamanții au declarat o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor și 42422/04), invocând articolele 1, 6 și 17 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 și în cererea Gürkan c. Turcia 369090/05), invocând în esență art. 6, reclamanții contestă încheierea procedurilor civile în cauză. În cererea Arslan și alte 37050/05), invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții contestă, de asemenea, respingerea cererii lor de către instanța internă. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, aceste obiecții trebuie declarate inadmisibile, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită următoarele sume ca urmare a prejudiciului material și moral pe care l-ar fi suferit și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții și a instanțelor interne. Cererea nr. 42422/04, Bazaran c. Turcia Pagubă morală și materială: 45 000 EUR. Taxa și cheltuielile de judecată : reclamantul nu solicită o sumă exactă în acest sens. Cu toate acestea, acesta enumeră cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procedurii interne și prezintă facturi de 70 EUR pentru cheltuielile de călătorie, o chitanță de 60 EUR pentru cheltuielile de judecată, o chitanță de 21 EUR pentru cheltuielile de judecată, o notă de 4 Aproximativ 350 EUR și o chitanță de 220 EUR plătită în baza taxei pe valoarea adăugată de avocat pentru reprezentarea sa în fața Curții de Casație. Curtea constată că a fost vorba de un total de 5 110 de lire turce (TRY [1] ; aproximativ 2 220 EUR). Reclamantul susține, de asemenea, că a plătit onorarii de avocat în cadrul procedurii interne. Cererea nr. 2102/05, Ece c. Turcia Pagube materiale: 2 200 000 EUR Victima morală: 1 800 000 EUR Cheltuieli și cheltuieli de judecată : 850 000 EUR Onorarii de avocat: recurentul solicită Curții să îi acorde o sumă și pentru onorariile de avocat. El prezintă o listă detaliată a consultărilor efectuate. El nu produce nicio factură sau notă de plată. Cererea nr. 18194/05, Erdoćan c. Turcia și cererea nr. 18772/05, Baydur c. Turcia Pagubă morală: 15 000 EUR pentru fiecare reclamantă. Onorarii de avocat: 1 100 EUR pentru fiecare reclamantă. Recurentele s-ar fi angajat să plătească avocatului lor 2 200 EUR pentru reprezentarea lor în fața Curții, fie suma indicată în Tariful Oficial al Uniunii Barourilor turcești. Nu este prezentat niciun document. Cererea nr. 332222/05, Bayrak c. Turcia Prejudiciul material: 4 098 TRY (1 800 EUR aproximativ) Pagubă morală: 10 000 EUR Comisioane și cheltuieli de judecată: 225 TRY (100 EUR) pentru cheltuielile de traducere. Cu titlu justificativ, reclamantul prezintă mai multe chitanțe obținute de la traducătorii declarați. În plus, solicită 25 TRY (13 EUR) pentru cheltuielile de funcționare. : avocatul reclamantului susține că a lucrat 15 ore la dosarul clientului său și solicită 2 000 EUR. Cerere nr 369090/05, Gürkan c. Turcia Pagubă materială: 50 000 EUR pagubă morală: 50 000 EUR Cerere n 37050/05, Arslan și alții c. Turcia Prejudici materiale: 50 000 EUR pagubă morală: 35 000 EUR (5 000 pentru fiecare solicitant) Taxa și cheltuielile de judecată: 1 500 EUR Tribunalul contestă aceste pretenții. 30. Curtea nu are nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins, respingând aceste cereri. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert. Cererea nr. 42422/04: 9 900 EUR, cererea nr. 2102/05: 20 600 EUR, cererea nr. 18194/05: 12 100 EUR, cererea nr. 18772/05 100 EUR, cererea nr. 332222/05: 4 900 EUR, cererea nr. 369990/05: 9 100 EUR, cererea nr 37050/05: 5 000 EUR pentru fiecare solicitant. Taxa și cheltuielile de judecată 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere lipsa unor documente relevante în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererile de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 32. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L eficient Determină restul cererilor inadmisibile A declarat că a existat o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție Spune în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: cererea nr. 42422/04, Bazaran c. 900 EUR (9 mii nouă sute de euro) ii. cererea nr. 2102/05, Ece c. Turcia 600 EUR (80 000 șase sute de euro) iii. cererea nr. 18194/05, Erdodhan Turcia 100 EUR (doisprezece mii de euro) iv. cererea nr. 18772/05, Baydur c. Turcia 100 EUR (doisprezece mii de euro) cererea nr. 332222/05, Bayrak c. Turcia 900 EUR (patru mii nouă sute de euro) vi. cererea nr. 369090/05, Gürkan c. Turcia 100 EUR (9 mii sute EUR) vii. cererea nr. 37050/05, Arslan și alte 000 EUR (cinci mii EUR) pentru fiecare solicitant. de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 16 iunie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Numărul, numele și data depunerii cererilor Numele și data nașterii reclamanților și numele reprezentanților 42422/04 Bazaran c. Turcia 6 septembrie 2004 Özalp Bazaran 1935 2102/05 Ece c. Turcia 25 octombrie 2004 Mehmet Ali Ece 1913 Mehmet Baki Tek) 18194/05 Erdo (TRY valorează un milion de TRL) [1] La 1 ianuarie 2005, cartea turcă (TRY), care înlocuiește vechea carte turcească (TRL), a intrat în vigoare. 1 TRY valorează un milion de lire sterline.