AFFAIRE ERGÜL ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.10.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13+6 - Droit à un recours effectif (Article 6 - Droit à un procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERGÜL ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ERGÜL ȘI ALTELE c. TURCIA Cererea nr. 22492/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 octombrie 2009 DEFINIF 20/01/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Ergül și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și Salle Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 septembrie 2009, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La originea cazului (n 22492/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnii Sultan Ergül, Rabia Emre și Fatma Ertabaklar, precum și domnii Ali Ergül și Alim Ergül, au sesizat Curtea la 2 aprilie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 11 martie 2008, președintele celei de a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și fond. Printr-o scrisoare primită la 7 septembrie 2009, Curtea a fost informată de avocatul reclamanților că domnul Sultan Ergül a decedat la 18 septembrie 2006 și că reclamanții M. Emre, domnii Ali Ergül și Ali Ergül sunt singurii moștenitori ai săi. În plus, dl Fatma Ertabaklar a devenit văduvă, acum își folosește numele de fată, și anume dl Daday. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚEI MELE Rabia Emre, Fatma Daday și dnii Ali Ergül și Alim Ergül s-au născut în 1950, 1940, 1951 și 1946. Ei locuiesc în A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-364/97, ECLI:EU:C:2002:291, punctul 66. În 1937, a fost elaborat un prim plan cadastral în regiunea în care este situat terenul în cauză. Acest teren a fost supus diferitelor contestații și proceduri începând cu această dată și mai multe planuri cadastrale ulterior. În 1959, principalii proprietari au fost în mod oficial înregistrați în registrul de proprietate ca coproprietari ai terenului. La 14 februarie 1980, conducerea cadastrului întocmește certificate de proprietate pentru numele unor terți, inclusiv trezoreria publică pentru terenul în cauză, împărțită în optzeci și opt de parcele. Înregistrarea și sigilarea au fost efectuate, în opinia reclamanților, fără a se ține seama de planul cadastral stabilit pentru proprietarii principali în 1937 și nici de hotărârile definitive care confirmă titlul lor de proprietate, pronunțate în 1945, 1950 și 1954. 10. La 26 noiembrie 1985, domnul Hotărârea din 1 decembrie 1987, tribunalul a declarat incompetent și a transferat cazul Tribunalului Cadastral al mai multor tribunale cadastrale 12. Cei patru reclamanți ai familiilor Ergül și Emre au intervenit în această procedură în calitate de moștenitori ai domnului Sesizarea pentru soluționarea conflictului de competență, la 22 octombrie 1996, Curtea de Casație a pronunțat o hotărâre prin care a stabilit care era instanța cadastrală competentă. 15. Conform informațiilor conținute în dosar, procedura rămânea pendinte în fața Tribunalului Cadastral de Menderes ( CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 16. Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil de termen stabilit la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum este formulat în pasajele sale relevante. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). 17. Guvernul se opune acestei teze. A. Cu privire la admisibilitate 18. Guvernul consideră că obiecția este prematură, dat fiind că procedura în litigiu este încă în curs. 19. Referindu-se la numărul mare de hotărâri referitoare la durata unei proceduri care se referă la circumstanțe comparabile (a se vedea, de exemplu, Veli Uysal c. Turcia, n 57407/00, 4 martie 2008), Curtea respinge excepția guvernului cu privire la caracterul prematur al plângerii 20. Curtea constată, de asemenea, că motivul nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 22. Procedura în litigiu a început la 26 noiembrie 1985, data la care dl Daday și dl Ergül, cuius al celorlalți trei reclamanți, au introdus acțiunea în încetare a ocupației ilegale. Reclamanții familiilor Ergül și Emre au intervenit în procedura internă începând din 1988, prevalând de calitatea lor de moștenitori (punctul 11 de mai sus). Conform elementelor dosarului, cauza ar rămâne pendinte în fața Tribunalului Cadastral din Menderes la data adoptării prezentei hotărâri. Prin urmare, aceasta a durat deja aproape 24 de ani pentru două grade de jurisdicție. 23. Curtea reamintește că nu se poate pronunța decât cu privire la perioada care a trecut de la 28 ianuarie 1987, data depunerii declarației turcești care recunoaște dreptul la acțiune individual. 24. Cu toate acestea, Curtea va ține seama de faptul că, la data menționată anterior, procedura era deja în curs de desfășurare de mai mult de un an. 25. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor care apar în speță pentru a ajunge la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Frydlender, citată anterior). 26. Această cauză avea, fără îndoială, o anumită complexitate, având în vedere în special vechimea registrelor de proprietate și numărul de cauze legate. 27. Cu toate acestea, nu s-a stabilit că comportamentul reclamanților a contribuit la prelungirea procedurii. 28. În ceea ce privește comportamentul autorităților, Curtea constată în special că instanțele interne au luat mai mult de 11 ani pentru a stabili competența acestora. Or, statelor contractante le revine sarcina de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta oricărei persoane dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 24, CEDO 2000-IV). 29. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să o determine să adopte o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIA COMBINATĂ CU ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) 30. Reclamanții se plâng, de asemenea, că nu au dispus de nicio cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale pentru a-și prezenta argumentele și pentru a invoca art. 13 din convenție, astfel cum a fost formulat. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 31. Curtea subliniază că a avut deja ocazia să constate că ordinea juridică turcească nu oferea justițiabililor o acțiune efectivă, în sensul acestei dispoziții, care le permitea să se plângă de durata unei proceduri civile (Ebruu și Tayfun Engin glaolak c. Turcia, nr 60176/00, § 107, 30 mai 2006). Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenția combinată cu art. 6 alineatul (1). III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIA 32, reclamanții se plâng, de asemenea, că durata procedurii în litigiu le-a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 33. Guvernul contestă această teză. Acesta invocă neobosirea căilor de atac interne, susținând caracterul prematur al motivului că procedura în litigiu este încă în curs de desfășurare. 34. Curtea arată că procedura privind revendicarea de proprietate inițiată de solicitanți este în realitate în curs de desfășurare în fața Tribunalului Cadastral din Menderes. 35. Întrucât a analizat toate elementele dosarului, Comisia consideră necesar să cunoască rezultatul procedurii în dreptul intern pentru a se putea pronunța cu privire la motivul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 36. Prin urmare, în stadiul actual al procedurii în fața instanțelor naționale, prezentarea acestui motiv este prematură și este posibil ca reclamanții să poată sesiza din nou Curtea în cazul în care, în urma procedurii interne, consideră că sunt victime ale presupusei încălcări. 37. Prin urmare, argumentul reclamanților întemeiat pe art. 1 din Protocolul 1 este inadmisibil pentru neobosirea căilor de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție (a se vedea, în acest sens, Veli Uysal c. Turcia, nr. 57407/00, § 40-43, 4 martie 2008). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 38. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 de dolari americani (USD) și dl Daday solicită pentru ea însăși o sumă identică; ei prezintă în sprijinul rezultatului unui calcul referitor la o pierdere a veniturilor agricole ca urmare a privării lor de acces la proprietate. 40. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și pretinsa deteriorare materială și, prin urmare, respinge cererea. 41. Pentru daune morale, reclamanții familiilor Ergül și Emre solicită, de asemenea, 1 000 000 USD, iar domnul Daday solicită aceeași sumă. 42. Guvernul contestă aceste pretenții, pe care le consideră nefondate. 43. Curtea amintește în primul rând că, atunci când ajunge la concluzia încălcării unei dispoziții a convenției, aceasta poate aloca persoanei interesate o sumă pentru prejudiciul moral suferit. Această sumă vizează repararea stării de neliniște, a neplăcerilor și a incertitudinilor care rezultă din această încălcare (a se vedea Comingersoll S.A., citată anterior, punctul 29; Arvanitaki-Roboti și alte c. Grecia [GC], n 27278/03, § 27, CEDO 2008 ...; și Kakamoukas și alții c. Grecia [GC], n 3821/02, § 39, 15 februarie 2008). 44. În cazul în care se constată o încălcare a articolului 6 din convenție ca urmare a duratei excesive a unei proceduri inițiate de un grup de persoane care lucrează împreună și care au invocat aceleași motive de fapt și de drept și au avut aceleași scopuri, fiecare dintre acestea poate, în principiu și fără a aduce atingere criteriilor care trebuie aplicate, să solicite în mod individual despăgubiri pentru prejudicii morale (a se vedea în special, Arvanitaki-Roboti și alții, citată anterior, punctul 29, și Kakamoukas și alții, citată anterior, punctul 41. 45. Acest lucru este diferit în cazul în care un grup de solicitanți își obține calitatea de victimă din existența unei legături juridice cu o singură parte inițială la procedura internă în litigiu. O astfel de situație poate apărea, de exemplu, în cazul înlocuirii părții inițiale a instanței cu titularii săi de drept, în cazul în care aceasta moare sau cu administratorii activelor sale, în cazul în care este declarată falimentară sau în cazul cedării creanței. În acest caz, nu este necesar ca Curtea să ia în considerare, atunci când decide cu privire la suma care urmează să fie alocată, multitudinea reclamanților care rezultă din aceasta, cu atât mai mult cu cât creșterea numărului acestora nu poate fi imputată pârâtei. 46. În cazul de față, recurenta M Daday și reclamanții M. Emre, dnii Ali Ergül și dl Alim Ergül au succedat dlui Daday și dlui Ergül, părți inițiale la procedura în litigiu (punctul 6 de mai sus). 47. Statuând în echitate, aceasta acordă domnului Daday 15 600 EUR (cinsprezece mii șase sute de euro) și dlui Daday 15 600 EUR (cinsprezece mii șase sute de euro) împreună cu Mia Emre, dlui Ali Ergül și dlui Ali Ergül pentru daune morale. Proaspăt și cheltuieli de judecată 48. Reclamanții solicită în total 10 000 USD pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. În acest sens, aceștia anexează un certificat de plată a cheltuielilor de traducere, în valoare de 360 TRY (aproximativ 180 EUR), precum și baremul baremului de barem de atzmir. 49. Guvernul consideră că aceste pretenții nu sunt justificate. 50. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă alocarea sumei de 500 EUR pentru solicitanți în acest sens. Interese moratorii 51. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă privind obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii civile [art. 6 alineatul (1) ] și pe lipsa căilor de atac în această privință [art. 13 coroborat cu art. 6 alineatul (1) ] și inadmisibilă pentru surplus A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenția combinată cu art. 6 alineatul (1) A se vedea nota de subsol 1. că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului (i) 15 600 EUR (cinsprezece mii șase sute de euro) la M Daday și 15 600 EUR (cinsprezece mii șase sute de euro) împreună cu M Rabia Emre, dnii Ali Ergül și Alim Ergül pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit; (ii) 500 EUR (cinci cenți) reclamanților în comun pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de către aceștia de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 20 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte