CtEDO 21.05.2002 Auto

BALIKCI contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
21.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BALIKCI contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 26481/95 prezentate de Hasan BALIKÇI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 mai 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Türmen Bîrsan Jungwiert Butkevych Thomassen judecători Dolé graffière de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 ianuarie 1995, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, după ce a intenționat, emite următoarea decizie: De fapt, recurentul, dl Hasan Balikki, este un resortisant turc, născut în 1961 și rezident în Adana. El este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Dinç, avocat la Izmir. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 ianuarie 1990, în temeiul Decretului-lege nr. 399 privind personalul contractual, administrația de la În conformitate cu dispozițiile acestui decret-lege, contractul încheiat între TEK și reclamant interzicea, sub pedeapsa concedierii, exercitarea oricărei activități sindicale și politice. În 1994, reclamantul a fost unul dintre membrii fondatori ai unei asociații sindicale a agenților contractuali și a funcționarilor. La 20 iulie 1994, marea majoritate a angajaților din statul membru, atât agenții contractuali, cât și funcționarii publici, au decis o încetare de muncă de o zi pentru a-și revendica drepturile sindicale. Această acțiune a fost susținută de mai multe sindicate muncitorești, și anume Türk- . Prin decizia din 9 august 1994, conducerea locală a TEK a inițiat o acțiune disciplinară împotriva reclamantului. Printr-o scrisoare din 17 august 1994, Comisia a informat că a fost deschisă o anchetă disciplinară împotriva sa și i-a cerut să își prezinte observațiile în apărare. În această scrisoare, conducerea locală a precizat că reclamantul a participat la o acțiune națională care a avut ca scop întreruperea și încetinirea activității personalului din sectorul public ; pe care l-a întrerupt la locul de muncă, a fluturat pancarte și a lansat sloganuri în fața clădirii TEK. printr-un proces-verbal din 21 iulie 1994, Hotărârea de Securitate a Adana a constatat participarea reclamantului la această zi de grevă națională și l-a informat pe prefectul Adana. În observațiile sale scrise din 28 august 1994, reclamantul a susținut că legislația în materie de drepturi sindicale este neconstituțională și a pus capăt procedurilor disciplinare inițiate împotriva sa. Prin decizia din 10 octombrie 1994, reclamantul a primit un avertisment cu privire la dreptul intern relevant la momentul faptelor Constituția art. 91 alineatul (1) [1] Marea Adunare națională turcă poate împuternici Consiliul de Miniștri să adopte decrete-lege. Cu toate acestea, (...) drepturile fundamentale și drepturile și obligațiile individuale prevăzute în capitolele 1 și 2 din titlul II, precum și drepturile și obligațiile politice prevăzute în capitolul 4 din titlul menționat nu pot face obiectul unor decrete-lege. art. 34 (capitolul 2 din titlul II) (...) Fiecare are dreptul, fără autorizație prealabilă, de a organiza reuniuni și manifestări dacă acestea se desfășoară în liniște și dacă participanții nu poartă deșeuri. (...) Asociațiile, fundațiile, sindicatele și organizațiile profesionale cu caracter public nu sunt autorizate să organizeze reuniuni și manifestări care nu răspund vocației lor. art. 68 (capitolul 4 din titlul II) Cetățenii au dreptul de a înființa partide politice și, în conformitate cu regulamentele în vigoare, de a adera și de a se retrage. (...) Agenții instituțiilor și instituțiilor publice care au statut de funcționari publici și alți funcționari ai statului care, prin funcțiile lor, nu pot fi considerați lucrători (...), nu pot adera la partidele politice. art. 148 Curtea Constituțională verifică, în ceea ce privește forma și fondul, constituționalitatea (...) decretelor-lege.art. 152 În cazul în care o instanță judecătorească sesizată cu privire la o cauză (...) este convinsă de temeinicia declarației de neconstituționalitate formulată de una dintre părți, aceasta își suspendă decizia atât timp cât Curtea Constituțională nu a luat o hotărâre în acest sens. (...) prestatorilor de servicii publice (...) angajați temporar în cadrul unui contract și care nu sunt lucrători (...) la art. 135 prevede că sancțiunea disciplinară constând într-un avertisment nu poate face decât obiectul unei opoziții formulate la (...) de autoritatea disciplinară superioară sau în absența unui consiliu de disciplină (...). (...) deciziile cu privire la opoziții sunt definitive și nu pot face obiectul unei acțiuni judecătorești. Decretul-lege nr. 399 privind personalul contractual art. 6 privind condițiile de recrutare Agenții contractuali sunt recrutați prin decizia consiliului de administrație (...) contractele care urmează să fie încheiate cu aceștia se vor limita la un an și vor fi întocmite în conformitate cu contractul standard pregătit de (...). art. 14 privind interzicerea activității sindicale și a grevei Se interzice agenților contractuali să participe, să susțină sau să dea orice grevă sau tentativă de grevă. art. 18 privind interzicerea activității politice Personalul (...) care intră sub incidența prezentului decret-lege nu poate desfășura o activitate politică și nici nu poate angaja partidele politice. art. 19 privind interzicerea acțiunilor și acțiunile colective Agenților contractuali nu li se permite să demisioneze în mod colectiv sau să întrerupă activitatea astfel încât să împiedice serviciile instituțiilor lor sau să desfășoare activități sau acțiuni care ar duce la încetinirea sau la încetarea serviciilor. Invocând art. 11 din Constituție, reclamantul se plânge de legislația națională care interzice exercitarea drepturilor sindicale și politice ale funcționarilor publici. El atrage atenția asupra faptului că a făcut obiectul unei sancțiuni disciplinare pentru participarea la o manifestare pașnică din cauza aplicării clauzelor unui contract de muncă pe care este obligat să îl consimtă la fiecare reînnoire anuală. În această privință, acesta susține că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 și 18, reclamantul a afirmat că, în orice caz, eliminarea pură și simplă a tuturor drepturilor sindicale nu poate fi justificată în temeiul art. 11 alin. (2) din Convenție și este disproporționată în raport cu obiectivul urmărit. Invocă art. 11 din Convenție, coroborat cu art. 14, reclamantul se consideră victimă, în mod continuu, a discriminării față de lucrătorii din sectorul privat ale căror libertăți și drepturi sindicale și politice sunt garantate pe deplin prin lege. Reclamantul se plânge de faptul că legislația națională care interzice funcționarilor sau personalului contractual exercitarea drepturilor sindicale și politice nu și-a respectat dreptul la libertatea de asociere și este discriminatorie, precum și de lipsa unei căi de atac eficiente pentru a le contesta. art. 11 din Convenție dispune de orice persoană care are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților naționale. Prezentul articol nu se referă la impunerea unor restricții legitime asupra exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Guvernul subliniază în primul rând că sancțiunile disciplinare nu intră în domeniul de aplicare al convenției. Acesta susține că reclamantul a fost sancționat nu din cauza aderării sale la orice sindicat, ci pentru că și-a perturbat și a părăsit locul de muncă în timpul orelor legale de lucru și că, acționând astfel, nu a respectat dispozițiile contractului său de muncă. El subliniază că reclamantul nu a făcut obiectul unei sancțiuni pecuniare, cum ar fi o reținere pe salariu, și că contractul său de muncă nu a fost anulat. Guvernul subliniază apoi faptul că nici reclamantul nu a fost sancționat pentru că a fondat sau a condus un sindicat. El susține că cererea sa prezentată în fața Curții constituie un actio popularis în măsura în care acesta nu prezintă calitatea de victimă, Guvernul arată că dreptul de a înființa un sindicat este un drept garantat de Constituție ale cărui modalități de punere în aplicare sunt monitorizate de instanțele naționale sub controlul Consiliului de Stat. Reclamantul în litigiu la adresa guvernului și își reiterează afirmațiile. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării sale, dar necesită o examinare pe fond; prin urmare, nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte Textul acestui articol nu acoperă drepturile și obligațiile sociale și economice, inclusiv drepturile sindicale, enunțate în capitolul 3 din titlul II al Constituției. Astfel, acestea pot face obiectul unor decrete-lege.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă